Citesc (aici: http://www.contributors.ro/politica-doctrine/obligatiile-unui-presedinte-realismul-vointa-tenacitatea/ ) stupefiat o analiză a ”discursului” ţinut de Preşedintele Traian Băsescu în… conferinţa de presă de miercuri 25 ianuarie a.c., semnată de politologul Vladimir Tismăneanu. Nu mă mai miră să aflu de la Vladimir Tismăneanu ce şi cum crede (oare?) în diferite momente ale ultimilor ani despre anumite realităţi româneşti. “Cred ca a fost un discurs demn si cinstit care a indicat liniile de forta ale continuarii programului de reforme institutionale, juridice si morale.” Foarte bine! Pentru că mărturiseşte de la început că “Am citit cu mare atenţie ceea ce a spus preşedintele Traian Băsescu la conferinţa de presă.”, pot să presupun că a citit un transcript al unui discurs rezervat doar pentru iniţiaţi.
Trec peste faptul că mie nu mi-ar fi chiar atît de greu acolo unde lui i se pare aproape imposibil ( “Dacă privesc retrospectiv, mi-ar fi greu să găsesc un alt lider post-decembrist (pe cei de dinainte de 1989 să-i lăsăm de-o parte, deşi mi-e greu să ignor că pe 26 ianuarie Ceauşescu ar fi împlinit 94 de ani!) care să fi spus public, în raport cu unele erori personale, ceea ce a admis Traian Băsescu.”).
Nu mai contabilizez îndoiala mea versus certitudinea lui în raport cu deplina stăpînire de sine a Preşedintelui: “Traian Basescu ştie cine este şi ce poate oferi.”
Pot găsi chiar un punct de acord cu el atunci cînd constată: “Nu este uşor să fii în chip constant ţinta pupinizatorilor de serviciu pozînd în arbitrii moralităţii imaculate.”
Dar nu pot trece peste această încercare de prestidigitaţie oratorică prin care analistul ne induce subliminal o blasfemiatoare aşezare a oratorului căruia îi face laudatio în lumina, recent beatificată, a unuia dintre cei mai iubiţi Suverani Pontifi, Papa Ioan Paul al II-lea, atunci cînd scrie: ” Mesajul său principal, cum îmi spunea un bun prieten, este în direcţia: Nu vă fie frică! Nu vă temeţi! Aveţi încredere în statul de drept! “ (sublinierea Vl.T.)
Este prea mult!
Nu pot să mai spun decît: Oremus pro spiritu tuo!
teaca
ianuarie 26, 2012
Înţeleg că “societatea civilă de bună calitate” (sic!) a înţeles mesajul? Să trăiţi, sîntem aici!
vasilegogea
ianuarie 26, 2012
@teaca
Exact! (“intocmai si la timp”!)
vasilegogea
ianuarie 26, 2012
De citit si comentariul lui Dorin Tudoran la tema: http://www.dorintudoran.com/2012/01/26/lingusica/.
Dorin Tudoran
ianuarie 26, 2012
@ vasilegogea
Nu doar marile spirite se intalnesc; iata, se intalnesc si “ciumpalacii”…
Vasile, unde sunt anii aceia – 1990-1991?
vasilegogea
ianuarie 26, 2012
@Dorin Tudoran
Anii ii mai regasesc pe undeva, in memorie (chiar in documente, la nevoie). Dar nu mai (re)gasesc OAMENII de atunci, nu pe toti, chiar prea putini…
Iancu Motu
ianuarie 26, 2012
Cu alte cuvinte ( sper sa nu ma “cenzurezi” de data asta!) Tismaneanu nu spune, in direct, hai s…..tir!
vasilegogea
ianuarie 26, 2012
@Iancu Motu
Vrei sa spui “ne spune”, nu “nu spune”. Cred?
Dan Danila
ianuarie 26, 2012
Nu uitați că domnul Tismăneanu a fost decorat de Băsescu destul de curând, la împlinirea vârstei de 60 de ani… cu câteva zile înainte de aceasta, când Băsescu l-a atacat pe regele Mihai numindu-l trădător, același Tismăneanu a uitat brusc istoria României pe care se laudă că o știe atât de bine, a dat din colț în colț și s-a abținut să comenteze declarația lui Băsescu… acest om cu principii, profund moral și cinstit, cu șira spinării de cauciuc natural…
vasilegogea
ianuarie 26, 2012
@Dan Danila
Nu uit nici textele exemplare scrise de Vladimir Tismaneanu despre Regele Mihai in anii 1990-1991. Cind deveneai pentru asa ceva un fel de persona non grata, nu ca astazi, cind daca “taci” alaturi de cel care l-a atacat intr-un mod nedemn esti decorat pentru asta!
Gheorghe Campeanu
ianuarie 26, 2012
Ce se mai poate adauga la elocventa textului? Cum spuneti Dvs. deunazi, cititorul se ciupeste si se intreaba: visez percum ciobanul ardelean la cind vede o girafa la stina?
vasilegogea
ianuarie 26, 2012
@Gheorghe Campeanu
O alta varianta consemneaza si comentariul ce urmeaza primului moment de uluiala: “mă, asta ori îi ceva, ori mere undeva”!
Astfel ca intrebarea care ramine este: “îi”, ori “mere”?
Gheorghe Campeanu
ianuarie 26, 2012
M-as hazarda sa spun ca mai degraba “îi”
vasilegogea
ianuarie 26, 2012
@Gheorghe Campeanu
De acord!
Gheorghe Campeanu
ianuarie 26, 2012
D’apai! Sau, cum se spune(a) la Piatra Neamt, “oare” (fara semnul intrebarii).
Dan Danila
ianuarie 26, 2012
Concluzia? Tismăneanu nu scrie decât din interes și calcul, pentru bani… a se gusta cu maximă atenție și cu un antidot la îndemână… eu nu mai citesc demult ce scrie, mi se face greață!
Dorin Tudoran
ianuarie 26, 2012
@ Vasile Gogea
Da, unii oameni sunt prea iuti de picior si dispar “din cadru’ ” cat ai zice “Peste!”
vasilegogea
ianuarie 26, 2012
@Dorin Tudoran
Chiar Ahile daca ar fi, tot ar trebui sa se gindeasca la… calciiul buclucas!
Doru
ianuarie 26, 2012
Gospodin Volodea ştie, nu am dubii, că repetiţia, asezonată, ţine loc de demonstraţie!
E incredibil, totuşi, că acolo unde domneşte miasmaticul cineva e capabil să caute carismaticul!
Nu există, domnule Gogea, limită superioară în penibil!
vasilegogea
ianuarie 26, 2012
@Doru
Da, ma tem ca putem aplica (cum altfel?) “teoria limitei care nu limiteaza” a unei alte parti a “societatii civile de calitate”.
FetV
ianuarie 26, 2012
Din pacate, nu este prima data cind Papa Ioan Paul al II-lea este invocat strimb pentru a “innobila” niscaiva vitejii oranj. Si nici ultima.
Discursul presedintelui si, mai ales, comentariul (hermeneutului sau de serviciu) mi-au amintit de un articol politic intitulat “Ionescu, Mintuitorul”, aparut pe la inceputul anilor ’90, in Agora. “Este dureros ca actuala situatie din Romania… pare descinsa dintr-o comedie absurda”. Fostul capitan de vas este ultimul dintre mintuitorii nostri.
Cum de un presedinte – care e atit de mare – poate sa intre prin ochiii unui politolog – care sint atit de mici ? Desigur, nu am vreun raspuns … Vechi paradox.
vasilegogea
ianuarie 26, 2012
@FetV
Da, vechi da’ bun! Protejati-va, totusi, ochii!
Liviu Antonesei
ianuarie 27, 2012
@) Vasile Gogea
Frate Vasile, sint de acord cu tot ce spui, ba chiar si cu cele adaugate de oaspetii tai, doar un lucru nu-l inteleg – mirarea! Pai, nu si-a dat Volodia poalele peste cap de vreun deceniu? Macar de la imunda carte de “dialoguri” cu Papasa, predecesorul Marinelului?
vasilegogea
ianuarie 27, 2012
@Liviu Antonesei
Nici eu!