Între care ani a trecut mai mult timp: între 1880 şi 2010, sau 2000 şi 2010? Nu vă lăsaţi păcăliţi de aparenţe, aşa cum o facem în aceste zile şi luni în care toţi descoperim roţi. În 1999, pe fundalul Anului Eminescu, am ţinut o rubrică săptămînală în Informaţia de Cluj, cu titlul generic (Re)citindu-l pe Eminescu. În umbra Timpului, ale cărei tablete au apărut într-un volum tipărit de Editura Charmides in ianuarie 2000. Constatam atunci că sunt încă multe lucruri, în esenţa lor, neschimbate încă de pe vremea lui Eminescu. Unul ar fi discuţiile despre etern insuficientul buget al ţării. Acum, în 2010, aceeaşi temă chinuieşte frunţile muncite ale patrioţilor noştri. Ca şi la 1880, ca şi la 2ooo… Să măsurăm distanţele acestea, întorcîndu-ne, ca şi în 2ooo, la soluţia imaginată de Eminescu.
Aşadar ÎN ATENŢIA VÂSLAŞILOR DE PE CORABIA LUI SEBASTIAN
„În articolul său din Timpul, din 19 ianuarie 1880, în care face cîteva consideraţii critice la proiectul de buget pentru anul respectiv, Eminescu invocă, de la început, următoarea parabolă:
<<Un arhiereu născut la Limoges a fost cîndva ales Papă. Limuzinii au trimis numaidecît o deputaţiune cătră Sf. Părinte spre a-i arăta bucuria acelei părţi de ţară pentru fericita împrejurare că unul dintr-ai lor s-a învrednicit a se aşeza în scaunul Sf. Petru. Unul din deputaţiune a mai adresat Papei următoarele cuvinte:
Venim, Preasfinte Părinte, pentru a vă ruga, în numele tuturor compatrioţilor, ca să întrebuinţaţi în folosul lor puterea cea nemărginită care se zice că o aveţi asupra pămîntului. Cunoaşteţi, Preasfinte Părinte, stîrpiciunea patriei voastre, ai căreia locuitori abia pot trăi o jumătate de an din grînele ce le seceră; ştiţi de asemenea că cealaltă jumătate trebuie să manînce castane. Dăruiţi dar ţării fertilitatea care-i lipseşte şi faceţi, în vederea onorii ce o are Preasfinţia Voastră, ca să secerăm de două ori pe an.
Papa crezu de cuviinţă a nu le refuza o cerere atît de echitabilă, deci le răspunse:
Dragii mei copii bucuros vă încuviinţez cererea ba încă, spre a vă dovedi şi mai mult dragostea mea, unesc cu această binefacere şi o altă, şi iată anume care: în toate ţările celelalte se numără numai doisprezece luni pe an; vouă însă, feţii mei, vă dau privilegiul special de a avea douăzeci şi patru de luni într-un an.>>
Cam cîte luni ar trebui să aibă un an, astăzi, la noi pentru ca finanţiştii guvernului să ajungă la bună înţelegere în privinţa bugetului şi cu Fondul Monetar Internaţional, şi cu sindicatele, şi cu pensionarii?”
Ce ar mai fi de adăugat acum, în a.d. 2010?
Gogea's Blog 
Inima-Rea
mai 4, 2010
Cred că sîntem la ani-lumină de bonomia Papei limuzine, care ştia că-n mare mila Sa, Dumnezeu ţinea cont de ordinea lucrurilor: dubla răsplată vine din dublarea osîrdiei.
Acum, pare anacronică acea ordine. Azi, eficienţa, productivitatea, competitivitatea şi – nu în ultimul rînd – marketingul vizează înmulţirea profitului într-o unitate de timp cel mult standard, cînd nu tot mai scurtă.
Kapitalismul modern nu mai concepe profitul ca pe o răsplată a ingeniozităţii productive, ci ca pe un blestem: să crescă permanent, accelerat, indiferent de cerinţele pieţei – care pot fi modelate prin sofisticate tehnici manipulatorii.
Potrivit bunului nostru obicei, şi din acest model ne-am tras partea care asigură cîştigul indiferent de competenţă, competitivitate, ingeniozitate. Simplu, prin înşelătorie groasă: stingînd motoarele concurenţei de piaţă, forjîndu-le pe cele ale bătăliei clientelare.
Pe bună dreptate, cred. Căci, la ce bun investiţia în cercetare, cînd o cîrdăşie politică aduce mai mult, mai repede, garantat? Atunci, investeşti în corupţie – şi te-ai scos.
Potrivit naturii sale conservatoare, Eminescu deplîngea stricarea vechiului şi bunului obicei de a munci fiindcă aşa era dat, şi de a nu aştepta altă răsplată decît se-ndura Bunul Dumnezeu a da. Fiindcă liberalismul „roşu” al vremii sale era – în ochii săi – atentat la fibra naţională, cum am spune azi.
A mai exista, oare, acea fibră ori nu mai e chiar nimic de stricat?
vasilegogea
mai 4, 2010
@Inima-Rea
Limpede de dimineata! Daca mai exista „acea fibra”? Eu cred (sper) ca da, numai ca e innecata de… „grasime”. E nevoie de mai multa „miscare” (de idei, economica politica si chiar sociala).
intre
mai 4, 2010
Dar toate modelele sociale cunoscute au la baza contractul social si nici un contract social nu este o buna intelegere deoarece nu indeplineste cele citeva conditii esentiale si indispensabile unei bune intelegeri. Asteptam degeaba de la politicienii laici sau de la Papa sa ne ofere ceva ce ei oricum nu au. Lupul, capra si varza pun la cale sa treaca impreuna pe celalalt mal.
vasilegogea
mai 4, 2010
@intre
Buna dimineata (la noi)!
Asa este. Dar, capra, varza si lupul pot trece pe celalalt mal daca iau un fery cu cabine personalizate, si nu se inghesuie intr-o barca!
intre
mai 4, 2010
„Ce ar mai fi de adăugat acum, în a.d. 2010?”
Ca nu este intelegere aceea in care tu ai puterea deci libertatea de a o incalca atunci cind iti vine bine , iar eu nu si nici nu pot pune asupra ta consecintzele ticalosiei tale.
intre
mai 4, 2010
„cabine personalizate”
Teritoriu -eventual national. La virsta mea imi pot permite sa ma declar public nationalist si anti-UE.
vasilegogea
mai 4, 2010
@intre
Bineinteles, acela e dictat!
vasilegogea
mai 4, 2010
@intre
La orice virsta se poate, depinde doar de „virsta” optiunii. Eu n-as spune „anti-UE”, mai degraba eurosceptic, si „e” multi!
intre
mai 4, 2010
Eu spun „anti”. Pentru ca Uie este o agresiune intentionata. Ca diferentza dintre eroare/neadevar si minciuna. Doar ca idee de eventualitate nu exclud UE dar numai in varianta in care creste/devine natural , de la sine , din micile ei elemente si numai cu buna-voia lor.
vasilegogea
mai 4, 2010
@intre
Asa deci: un „anti” cu… rezerve. Pai, se poate si „pro” cu rezerve.
intre
mai 4, 2010
Sunt adeptul asocierii/consimtzamintului asumat informat pentru ca pe minciuna nu se construieste nimic bun. Iar despre natiune: avem (mai avem?) ceva castigat cu sacrificii , ceva util si necesar si nu am auzit nici un argument rezonabil pentru care ar trebui sa aleg cioara de pe gard. Frica si lacomia nu sint argumente rezonabile nici pentru indivizi si nici pentru natiuni.
vasilegogea
mai 4, 2010
@intre
„Frica si lacomia” nu sunt in nici un fel argumente, as spune chiar ca sunt comportamente alterate tocmai de absenta argumentelor.
intre
mai 4, 2010
„fery cu cabine personalizate, si nu se inghesuie intr-o barca!”
Tehnologiile -inclusiv cele sociale- exista si sunt bine stapinite. Dar pentru ca intotdeauna in doua sta lucrul , nu sunt multumit de autoritatile manageriale. Lucrurile aste care mereu stau in doua si-s vechi toate ma omoara cu zile. Acuma merg in gradina pentru citeva ore , pamintul e mai simplu. Poate ne mai citim, cu bine.
intre
mai 4, 2010
„comportamente alterate”
Alterante. Si-n special mi-e mie de pneumonie cum zicea Sandu Andries.
Zic alterante pen’ca avem cu totii si bune si rele (chiar daca unii prea mult din unele anume) si mai vine si politica/religia iar oamenii buni se-apuca de rele.
vasilegogea
mai 4, 2010
@intre
Buna treaba. Si eu trebuie sa stropesc trandafirii. Numai bine.
vasilegogea
mai 4, 2010
@intre
De acord. Fereasca sfintu’ ca oamenii rai sa se apuce de bune!
marianacodrut
mai 4, 2010
@Vasile
„Cam cîte luni ar trebui să aibă un an, astăzi, la noi pentru ca finanţiştii guvernului să ajungă la bună înţelegere în privinţa bugetului şi cu Fondul Monetar Internaţional, şi cu sindicatele, şi cu pensionarii?”
Multe luni, la cît de mari specialişti are guvernul. Apoi ar mai fi de adăugat: – nesindicaliştii cui rămîn? Ca bugetarii, ăia cu salarii mici, cărora li s-a amputat de cîteva luni salariul (depun mărturie) si sînt pîndiţi de impozite mărite…
vasilegogea
mai 4, 2010
@marianacodrut
Exact asta intrebam, in final: ce-ar mai fi de adaugat? Enumerarea (incompleta) era din anul 2000. Prin urmare, ar mai fi, totusi, de adaugat cite ceva, mai bine n-ar fi fost… „Specialistii guvernului”: cine erau in „corabia lui Sebastian”? (Desigur, eu ma refeream si la Sebastian Vladescu.) In ce priveste „cite luni…”: iti mai amintesti butada extraordinara din anii de mare stahanovism ceausist – „sa stim de bine ca muncim si zece ani, da’ tot facem cincinalu’ in patru ani si jumatate!” Caragiale, Urmuz si Ionescu: un cocteil pentru „magnetizarea” noastra. Eh, asta e. Multumesc pentru vizita.
intre
mai 4, 2010
” .. “anti” cu… rezerve. Pai, se poate si “pro” cu rezerve.”
Atunci azi tre’ sa ma gindesc care/daca este diferentza /asemanarea dintre „un pic curva” si „un pic cinstita”. Cica ajuta la aminarea Altzaimarului. Iar daca n-ajuta oricum nici rau nu face si in plus e si distractiv si nici nu costa.
vasilegogea
mai 4, 2010
@intre
Nu stiu daca nu costa, dar distractiv, intr-adevar, nu e deloc.
corina
mai 5, 2010
pentru o experienta limusino feminista, puteti vizita acest blog, extrem de personal, va avertizez
www. lejournaldecorina.blogspot.com
vasilegogea
mai 5, 2010
@corina
Multumesc! O voi face, cu atit mai mult cu cit am fost avertizat! Dar, unde va beti cafeaua, in Cluj, Corina?
corina
mai 5, 2010
de obicei acasa 🙂 dar am vineri o pauza de predat literatura franceza de doua ore, intre 14 si 16, poate imi trimiteti un mail?
vasilegogea
mai 5, 2010
@corina
O.K. –
vasilegogea
mai 6, 2010
@marianacodrut
da, ar fi foarte bine daca am sti sa echilibram aceste doua: ce vrem si ce nu vrem sa facem. Alegerea tine de multe variabile. Uneori de prea multe.