Soluţia Papei din Limoges

Posted on mai 3, 2010

25



       Între care ani a trecut mai mult timp: între 1880 şi 2010, sau 2000 şi 2010? Nu vă lăsaţi păcăliţi de aparenţe, aşa cum o facem în aceste zile şi luni în care toţi descoperim roţi. În 1999, pe fundalul Anului Eminescu, am ţinut o rubrică săptămînală în Informaţia de Cluj, cu titlul generic (Re)citindu-l pe Eminescu. În umbra Timpului, ale cărei tablete au apărut într-un volum tipărit de Editura Charmides in ianuarie 2000. Constatam atunci că sunt încă multe lucruri, în esenţa lor, neschimbate încă de pe vremea lui Eminescu. Unul ar fi discuţiile despre etern insuficientul buget al ţării. Acum, în 2010, aceeaşi temă chinuieşte frunţile muncite ale patrioţilor noştri. Ca şi la 1880, ca şi la 2ooo… Să măsurăm  distanţele acestea, întorcîndu-ne, ca şi în 2ooo, la soluţia imaginată de Eminescu.

         Aşadar  ÎN ATENŢIA VÂSLAŞILOR DE PE CORABIA LUI SEBASTIAN

         „În articolul său din Timpul, din 19 ianuarie 1880, în care face cîteva consideraţii critice la proiectul de buget pentru anul respectiv, Eminescu invocă, de la început, următoarea parabolă:

            <<Un arhiereu născut la Limoges  a fost cîndva ales Papă. Limuzinii au trimis numaidecît o deputaţiune cătră Sf. Părinte spre a-i arăta bucuria acelei părţi de ţară pentru fericita împrejurare că unul dintr-ai lor s-a învrednicit a se aşeza în scaunul Sf. Petru. Unul din deputaţiune a mai adresat Papei următoarele cuvinte:

              Venim, Preasfinte Părinte, pentru a vă ruga, în numele tuturor compatrioţilor, ca să întrebuinţaţi în folosul lor puterea cea nemărginită care se zice că o aveţi asupra pămîntului. Cunoaşteţi, Preasfinte Părinte, stîrpiciunea patriei voastre, ai căreia locuitori abia pot trăi o jumătate de an din grînele ce le seceră; ştiţi de asemenea că cealaltă jumătate trebuie să manînce castane. Dăruiţi dar ţării fertilitatea care-i lipseşte şi faceţi, în vederea onorii ce o are Preasfinţia Voastră, ca să secerăm de două ori pe an.

              Papa crezu de cuviinţă a nu le refuza o cerere atît de echitabilă, deci le răspunse:

              Dragii mei copii bucuros vă încuviinţez cererea ba încă, spre a vă dovedi şi mai mult dragostea mea, unesc cu această binefacere şi o altă, şi iată anume care: în toate ţările celelalte se numără numai doisprezece luni pe an; vouă însă, feţii mei, vă dau privilegiul special de a avea douăzeci şi patru de luni într-un an.>>

               Cam cîte luni ar trebui să aibă un an, astăzi, la noi pentru ca finanţiştii guvernului să ajungă la bună înţelegere în privinţa bugetului şi cu Fondul Monetar Internaţional, şi cu sindicatele, şi cu pensionarii?”

                 Ce ar mai fi de adăugat acum, în a.d. 2010?

Etichetat: , ,