Scene din biografia fictivă a poetului care nu poate fi înţeles

Posted on mai 13, 2010

2



                                    Se dedică poetului Ion Mureşan

Heralzi întîrziaţi

îl căutau pe Poet.

Nici măcar

ultimul recensămînt al populaţiei

nu l-a găsit acasă.

 

                                          *

Poetul care nu poate fi înţeles

tocmai confusionează

cetǎţenii

în centrul oraşului.

Poemul, poemul

unde-i poemul?

urlă isterizaţi cetăţenii

de vază

ai bătrînului burg.

Poemul nu există  

răspunde Poetul

care nu poate fi înţeles.

El este dumicatul de pîine

pe care nu-l mai poţi înghiţi

din pricina cerşetorului.

                                          *

Poetul care nu poate fi înţeles

Cetăţean de Onoare

al satului care s-a mutat încet

încet

în cimitirul din deal

stă la rînd, la moară

cu doi saci de porumb

şi trei de ovăz.

Blondă barba Poetului.

neaşteptat şi rece

vîntul rebel.

Pînă la prînz

părul Poetului a albit.

Apoi:

a mai săpat patru rînduri de

cartofi

a adunat, cărat, urcat, coborît

a pierdut

toate

buletinele de ştiri.

A aţipit cinci minute

învelit în Poemul uitat.

Nici măcar nu avea paşaportul

sub perină.

                                           *

Cum se îmbogăţeşte Poetul

doar cu suferinţe!

Şi, deşi dăruieşte tuturor

din această avere

rămîne, încă, destul

moştenire.

                                              *

Iată

Poetul, cum se mută

dintr-o placă memorială

în alta.

Primeşte o stradă.

Ministrul de externe

îi dezveleşte un bust.

Lumea îl aclamă

în contumacie.

Dar el vrea să ştie

de ce

nu mai înfloresc

magnoliile?

                                            *

Niciodată nu se ştie exact

unde moare Poetul.

Poate că moare unde vrea el.

Sau poate că nu.

Importante sunt actele

ce trebuiesc întocmite

şi numărul de cifre

din codul fiscal.

Niciodată nu se ştie exact

cînd moare Poetul.

Poate că moare cînd vrea el.

Sau poate că nu.

Importante sunt taxele

ce trebuiesc plătite

şi numărul de litere

de pe piatra de mormînt.

                                            *

Patru sute zece opt sute unu

nu e un număr.

Deşi, dacă îl formezi

cumva, la un telefon

s-ar putea să-ţi răspundă

 Poetul.

Sau, dintre ziduri,

 Ana.

 

     Aceste texte sunt cuprinse, desigur într-o altă arhitectură, în volumele mele: Propoieziţii, Casa de editură Solstiţiu&Dialog, Satu Mare, l998 şi Încă propoieziţii, Editura Grinta, Cluj-Napoca, 2006.

Posted in: Propoieziţiile