Este, în general un loc comun, acceptat în critica şi istoria literară că oximoronul este o figură de stil caracteristică „generaţiei optzeci”. Considerat după vîrsta biologică, preşedintele Traian Băsescu este „optzecist”. Chiar fan al lui Mircea Cărtărescu. Dar, a reuşit oximoronul maxim, astăzi (chiar dacă nu e sigur că a terminat de citit din opul celui evocat mai sus!). Un presedinte de republică, naş progeniturii princiare a unui prinţ care nu poate moşteni coroana regatului! Cutuma regală ar cere ca noului os princiar să i se atribuie la naştere un ordin şi un titlu. Să fie, oare, cel retras „generalului” Homoşteanu?
Posted in: Spune acum!
Gogea's Blog 
Liviu Antonesei
mai 22, 2010
@) Vasile Gogea
Da, da, da, mi se pare un titlu foarte potrivit pentru progenitura aceasta, datorita careia Republica romana a mai s-a mai dovedit o data pleonastica practind oximoronul. Dar sa nu-mi bagi mangafaua in generatie ca ma supar!
vasilegogea
mai 22, 2010
@Liviu Antonesei
Pai, il baga „starea civila”, sau, ma rog, cum s-o chema!
Liviu Antonesei
mai 22, 2010
@) Vasile Gogea
Si cred ca o stare „civila” e de neregasit in cazul sau!
vasilegogea
mai 22, 2010
@Liviu Antonesei
Nu ma refeream la „generatie literara”, nici la „leat” (n-avem acelasi grad), ci la generatia biologica. Acuma, ca are „stare”, ca n-are; c-o fi „civila” sau nu, ar trebui sa ne spuna chiar d-lui.
Liviu Antonesei
mai 22, 2010
@) Vasile Gogea
Nu, civila e imposibil sa fie! Ori ca ne spune, ori ca nu ne spune, ori ca ne minte!
vasilegogea
mai 22, 2010
@Liviu Antonesei
Bun, dar civilizata ar putea, daca nu cumva chiar ar trebui, sa fie? „Civilizat”, pentru un presedinte al unei tari care nu mai stie cum sa-si peticeasca saracia, ar insemna, dupa umila mea parere, sa nu te afisezi ostentativ la „mare praznic” cu o protipendada uzurpatoare (fie ea „princiara”, ori „republicana”).
Inima-Rea
mai 23, 2010
Cum-necum – din păcate, din fericire ori doar din întîmplare – sînt republican iar nu regalist, aşa că-mi cam scapă semnificaţia ofensatoare a gestului prezidenţial. Pentru mine, cîtă vreme e dovedită filiaţia lui Paul („de România”) el este os domnesc. Recunoscut ori renegat, ţine de cutume (sau şi interese) dinastice al căror efect mă lasă rece.
Ca persoană particulară, cred că mulţi oameni din ţara asta s-ar mîndri să fie naş unui vlăstar regal – chiar născut fără noroc regal, ca proaspătul prinţişor creştinat. Deci, discuţia s-ar plasa pe semnificaţia gestului prezidenţial.
Acum, problema – pentru mine – vine chiar de acolo că orice-ar face Băsescu apare ca gest prezidenţial, obligatoriu încărcat de înalta semnificaţie a actului istoric. Că se duce la ţigănci, că s-mbată cu Becali ori cu Blaga-Videanu, sau că petrece cu Udrea la ceas de taină; că-njură ca la uşa cortului, că fură la drumul mare şi că minte cum respiră – tot aşa.
Mi se pare exagerat. Sau, dimpotrivă, mi se pare minimalizat pînă la ridicol rostul prezidenţial.
Atît cît îl pot eu citi pe omul acesta, năşirea prinţişorului s-ar vrea o replică la ofensa pe care i-a adus-o bătrînul rege, neinvitîndu-l şi pe el cînd cu ocazia. N-am cum fi sigur că nu l-a – după cum nici că l-ar fi dar a refuzat. Ce pare bătut în cuie, este reaua relaţie, cu Casa Regală a României, a preşedintelui României. Poate că retragerea din cursa prezidenţială a lui Duda – alt prinţ, nu-i aşa? – să fie o explicaţie, după cum însăşi lansarea aceluia-n cursa aceea să poată fi una. Prea complicat şi nemeritînd bătaia (mea, precizez) de cap.
Încolo, dragă Vasile, Liviu are dreptate – Băsescu n-are ce căuta între optezecişti, cum n-are între cîştigătorii Cupe Campionilor. Altminteri, am fi toţi revoluţionari – că tot eram prin preajmă, cînd cu zavera din ’89. Or, ca să fii doar şi revoluţionar, îţi trebuie certificat – nu? Nu mai zic că, pentru a fi optezecist, trebuie să fii recunoscut ca atare de optezecişti. Doar anul naşterii nu te plasează într-un curent literar, cu-atît mai puţin cu cît eşti absolut dezinteresat de fenomen, cum aproape sigur a fost Băsescu, la vremea cînd „brăzda mările şi oceanele lumii”. Altminteri, şi echipajul lui ar fi optzecist, caz în care Optzecismul ar însemna cu totul – dar cu totul! – altceva decît obişnuim noi a crede.
Oricum, mişto jocul vostru pe „starea civilă”! Încă un semn că numai nerespectînd proprietatea termenilor te dovedeşti poet. Cum ai produce „surpriza” altfel?
vasilegogea
mai 23, 2010
@Inima-Rea
Desi ar putea sa para contradictoriu, dar sunt de acord cu tot ce spui. Repet, insa,: l-am considerat optzecist doar biologic. (aparte: multumesc pentru „acoperirea flancului” in „sarja” de ieri, de pe VoxP.ma tem ca a semanat cu „atacul cavaleriei usoare”, din razboiul Crimeei! eh, mai invata omul!)
Inima-Rea
mai 23, 2010
Domnule, oricînd pot fi de ajutor, sînt. Pe vox – puţini oameni de bună credinţă, locu-i împănat cu lefegii, mai ceva decît era Piaţa Universităţii de agenţi secreţi. Mă mai bag şi eu în vorbă – nici poveste să mai am vreo influenţă pe-acolo, dac-oi fi avut-o vreodată, pe-acolo ori pe-altundeva. Drept pentru care, nici nu mă mai bagă-n seamă decît dintre rătăciţii pe-acolo, profesioniştii nu pierd timpul, ei au alte bătălii de dat.
Dar, pentru răcorirea pipotei, e loc potrivit – chiar indicat, cînd şi cînd.
vasilegogea
mai 23, 2010
@Inima-Rea
Da, cam asa ma gindeam si eu, draga George. Dar, daca „injunghierile” nu sunt o surprinza, cu atit mai nobile sunt interventiile cavaleresti!
Acum, iti doresc o duminica frumoasa, de sarbatoare! Eu pregatesc, pe dupamasa, „post” nou, serios…