Nu mai credem în statui!

Posted on mai 26, 2010

4



       Tot mai departe de „locul geometric comun al conştiinţei noastre” îl mai zăresc azi pe prietenul meu Vladimir Tismăneanu! Chiar astăzi, în Evenimentul zilei, după un – din păcate, iluzoriu – moment de regăsire a timbrului cunoscut al vocii sale , în titlul contribuţiei sale „senatoriale” săptămînale, Necesitatea morală a lustraţiei, îmi e dat să citesc aceste rînduri (pe care dacă mi le-ar fi semnalat altcineva l-aş fi acuzat de rea credinţă): „A trebuit să vină condamnarea dictaturii în decembrie 2006, a trebuit lupta de nedomolit a unor organizaţii ale societăţii civile între care Asociaţia 21 Decembrie şi Societatea Timişoara s-au situat mereu pe post de catalizator, pentru ca această redeşteptare a României democratice să devină o posibilitate reală”.  Dacă schimbăm doar două sau trei cuvinte, avem în faţă un text „perfect” pentru Congresul al IX-lea al P.C.R.! „A trebuit să vină” – formulă ce invocă, în subliminal, caracterul providenţial al „conducătorului” şi elimină fără drept de apel ceea ce a trebuit să moară  pentru… ce? pentru „ca această redeşteptare a României democratice să devină o posibilitate reală”! Fie-ne îngăduit să mai credem, cel puţin unii dintre noi, că nu s-a murit pentru „o posibilitate reală”, ci pentru o realitate posibilă! Nu pentru o Românie etern posibilă, ci pentru una reală acum! Şi pe care nu providenţa ne-o va da, ci va trebui s-o construim noi. De îndată, însă, ce vom scăpa nu numai de devalizatorii avuţiei naţionale, de fantomele trecutului totalitar dar şi de geambaşii viitorului imediat.

         Mai citesc, tot astăzi, în acelaşi articol al prietenului meu Vladimir Tismăneanu: „Fie-ne permis să mai credem, unii dintre noi, în rolul esenţial al simbolurilor în politică, în istorie.” Nu, prietene, ne-am săturat de „rolul simbolurilor în politică, în istorie”! Vrem raţiune, vrem bună guvernare bazată pe legi ferme, vrem cinste şi onestitate, vrem adevăr…  Nu vrem „simboluri”, nu mai vrem „statui”! Şi, da, „unii dintre noi” pot să creadă în ele, dar atunci conştiinţa lor are mari probleme cu dimensiunea critică a gîndirii angajate, cu liberalismul şi, în ultimă instanţă, cu democraţia. În cazul  D-lui Tismăneanu, însă, apare în plus o problemă de incompatibilitate de fundal cu calitatea Domniei sale de Preşedinte al Consiliului ştiinţific al I.I.C.C.M.E.R.! Care ştiinţificitate? Aceea a reintroducerii „absolutului în Cetate”?, ca să-l citez pe Virgil Ierunca, cel pe care amîndoi îl preţuim profund.

Posted in: Spune acum!