Mineriada ascunsă

Posted on iunie 12, 2010

10



       Umblînd prin „lada de zestre” a memoriei anului 1990 am dat peste un teanc masiv de scrisori, cărţi poştale, bileţele, „manifeste”, tăieturi din ziare cu adnotări ferme şi „colorate”,  precum şi felurite alte „înscrisuri” olografe ori dactilografiate, din acelea pe care „o anumită parte a presei” le-a primit în valuri, fie precedînd (ca o emanaţie puturoasă de sulf), fie urmînd (ca un tsunami „civic”) „erupţiile” violente din societatea românească a timpului. Recitindu-le (o parte, desigur, nu sunt chiar într-atît de masochist încît să-mi redeschid toate rănile), acum, după douăzeci de ani, un fapt elementar îmi pare cu atît mai evident, cu cît mai „apăsat” a fost omis în abordările „clasice” ale „mineriadelor”: simultan cu „expresia de relief„, brutală, manipulată, de mare intensitate dar de scurtă durată, cu efecte de cataclism a „mineriadelor la vedere”, avea loc şi o „mineriadă invizibilă”, „de fundal”, aparent paşnică, „lucidă”, continuă, relativ egală ca intensitate şi cu efecte „discrete”. Este vorba despre mineriada „de bun simţ” a „oamenilor de bine”, care doreau „linişte”, apărarea ţării de „chiaburi şi industriaşi”, clamau „solidaritatea salamului de soia”…  O acţiune demolatoare însoţită de una dizolvantă.

        Ei bine, aceşti „mineri” nu veneau din galeriile Văii Jiului (sau ale oricărui alt bazin minier din ţară), ei erau (şi unii încă mai sunt) „ciclopii” din preajma „vulcanilor nestinşi” ai subconştientului nostru colectiv. Ei sunt coşmarul nostru (al „unei anumite părţi” din societate). Iată-i, „gesticulînd” energic, expresiv şi ultimativ (aici, „sincer”):

       Aşadar, au existat şi alţi „studenţi” în afară de cei din Piaţa Universităţii. Unii care, ce-i drept, nu auziseră de Vintilă Horia sau Mariana Marin, de pildă. Dar au existat şi alte categorii de „mineri invizibili„, care păreau că „auziseră” chiar prea mult! Aparent dezorientaţi, dar avînd „ţinte” clare: 

       Sau, poate, „vocea patriotului naţionale” :

        Am ales aceste trei „documente” din două motive: mai întîi, pentru că ilustrează, cred, foarte clar trei categorii distincte (de vîrstă, nivel de instrucţie  şi „retorică”, dar şi de „asumare”: „scrisoare” (privată), „carte poştală” (adică, scrisoare aproape „deschisă”)  şi „manifest”); şi apoi, pentru că provin din trei centre semnificative ale ţării: în ordine – Braşov, Iaşi şi Timişoara. Vă las pe dumneavoastră să faceţi toate conexiunile şi interpretările posibile. Păstrez pentru mine întrebarea: în cîţi dintre noi mai agonizează, încă, un „miner”? Desigur, avatarii lui sunt mai greu de recunoscut astăzi decît acum douăzeci de ani…

Etichetat: , ,
Posted in: Uncategorized