Am primit de la un mai vechi corespondent, domnul Virgiliu Culiceanu, un împătimit al istoriei românilor din toate teritoriile un linck şi un comentariu pe care le consider de interes mult mai larg decît doar acela al unui cerc de prieteni. Astfel că am decis să postez acest „cadou” aici, pentru a se bucura de el cît mai multă lume. Mulţumim, domnule Culiceanu!
http://www.telecinemateca.com/filme_romanesti/2012/02/15/odessa-in-flacari-1942/
“ Odessa în flăcări”, realizat în anul 1942, într-o coproducţie româno-italiană este consemnat în istoria cinematografiei europene şi nu numai, o capodoperă a genului. Despre el rămăseseră doar cîteva cronici, unele consemnări, fotografii şi afişe.
Avînd ca subiect drama refugiaţilor din Basarabia, în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, ca şi ororile comise de trupele NKVD filmul a fost interzis după ocuparea ţării de către Uniunea Sovietică, iar protagoniştii acestuia aruncaţi în închisori. Depus în arhivele cinematografiei, la fondul peliculelor cenzurate, deci total oprite nu numai de a fi difuzate, dar nici vizionate într-un cadru restrîns, mulţi ani “ Odessa în flăcări” a figurat doar în registrul de evidenţă al arhivelor, apoi a dispărut din scripte. După decembrie 1989, unii cercetători în istoria filmului au căutat zadarnic să dea de urma peliculei, investigaţiile ducînd la concluzia că ea a fost confiscată de “ consilierii sovietici” din perioada ocupaţiei, după care a fost scoasă din evidenţe, de către Direcţia presei şi tipăriturilor, fosta cenzură. S-a mai descoperit că Securitatea a dat ordin prin care s-a dispus distrugerea unor filme de război din perioada 1940-1944, considerate fasciste şi “imperialiste”, duşmănoase “orînduirii socialiste”.
Capodopera cinematografică aparţine regizorului italian Carmine Gallone, unul dintre cei mai renumiţi ai timpurilor sale. Scenariul este semnat de dramaturgul Nicolae Kiriţescu. “Odessa în flăcări” urma tradiţia inaugurată de primul mare film românesc din 1912, care omagia victoria trupelor române în Războiul de Independenţă din 1877.
“Odessa în flăcări” este o pagină vibrantă de istorie, aratînd lumii, în 1942, la Festivalul de la Venetia – unde de altfel a cîştigat Marele Premiu – ce înseamnă ocupaţia bolşevică şi teroarea stalinistă. Timp de mai bine de o jumătate de secol, despre acest film nu s-a pomenit nimic. Nici nu putea fi vorba să se dea în vileag drama Basarabiei şi a Bucovinei de Nord, atîta vreme cît la Bucureşti se afla la putere un regim obedient Kremlinului.
Gogea's Blog 
Raul D.
iunie 23, 2010
Multumesc !
vasilegogea
iunie 23, 2010
@Raul D.
Sa fie cu folos!
Laszlo Alexandru
iunie 23, 2010
Mersi, draga Vasile, pentru link-ul la filmul interzis. Sincer, nu stiam de el. Insa titlul pompos („Odessa in flacari”) ma face sa te intreb: vine vorba cumva si despre masacrele – de „represiune” – infaptuite in rindul populatiei civile, de catre trupele romanesti din Odessa, dupa ce le-a fost aruncat in aer comandamentul militar? Ca daca e numai o pelicula de propaganda hitlerista, atunci nu prea stiu care-i gescheft-ul. Cit despre premiul de la Venetia, luat sub obladuirea lui Mussolini – ce sa-ti zic, mi se rupe inima…
S-auzim de bine (spre binisor)…
vasilegogea
iunie 23, 2010
@Laszlo Alexandru
Draga Alexandru, raspunsul/raspusurile la intrebarea/intrebarile tale sunt in film! Eu am semnalat valoarea de document – valorizarea lui o vor face specialistii. Dar, oricum, ma incumet sa formulez o exigenta de prudenta, din alta perspectiva decit te-ai astepta: o abordare „absolutizanta” este egala (in „modul”, ca la algebra) cu una „relativizanta”. Pentru ca, nu-i asa, si „s-auzim de bine” era un salut sub obladuirea… Congresului american! Sau, marele atlet britanic Owen a devenit campion olimpic, la Berlin, „sub obladuirea” lui… Hitler?!
Tilbuhoglinda
iunie 24, 2010
Buna dimineata! Domule Gogea, daca am inteles eu bine, acum cateva zile mi-ati vizitat blogul, ocazie cu care v-am adaugat, la recomandarea unui „amic” in blogroll. Acum vad ca vizita a fost destul de fructuoasa caci v-ati ales cu un topic nou dupa topicul meu cel vechi. N-am venit aici sa va trag de urechi, pentru ca de fapt n-am nimic impotriva popularizarii acelui film si acelui text pe care nu l-am compus ci l-am pescuit, ca si d-voastra in din eter. Va invit doar sa mai poftiti pe la noi. Mai sti de unde sare topicul. Topic nou la TILBUHOGLINDA
vasilegogea
iunie 24, 2010
@Tilbuhoglinda
Buna dimineata!Daca am inteles bine, nu este nici o problema ca atunci cind avem la indemina un „topic” de interes general sa-l propunem cit mai multi. (Eu, cel putin, fac acest lucru cheltuind din timpul meu, mai mult sau mai putin pretios, absolut gratuit.) Da, „v-am vizitat” si o s-o mai fac, probabil, chiar daca nu tot timpul ne e dat sa propunem fotografii prezumabile ca fiind inedite, cu Eminescu. Pina la urma, spatiul acesta al virtualului in care ne manifestam e infinit!
vetiver2
iunie 24, 2010
Multumesc, Vasile, pentru acest film exceptional de care tatal meu mi-a povestit in copilarie. Se leaga acum multe in memorie de ce imi povestea tata, in armata, la Odesa, ca si de admiratia lui pentru vocea sopranei Maria Cebotari. Stiu ca mai este un alt film despre octombrie 23, 1941, cand mii de evrei din Odesa au fost massacrati de trupele lui Antonescu. Este la fel de dureros ce s-a intamplat sub sovietici ca si sub Antonescu. Se pare ca cruzimea oamenilor in vremuri de restriste inca nu a fost suficient de reflectata in istorie, avem numai crampeie. Acest film se ocupa insa de o tema, de un fapt dramatic, de o poveste anume, nu este un manual de istorie. Bine facut, el este foarte puternic si azi, mai ales dupa tavalugul comunist care a distrus 50 de ani Romania. Pare o profetie. Si de aceea am plins.
vasilegogea
iunie 24, 2010
@vetiver2
Bine ai ajuns acasa, Mirela! Da, acest film trebuie vazut complementar cu cel din 1941. Dar abia se scot din „arhive” documentele. Ce este important, este sa nu absolutizam si, in egala masura, sa nu relativizam aceste marturii. Unii mai pling, mai au atita umanitate in ei. E semn de noblete. Astept pe e-mail „o dare de seama” sentimentala a periplului prin tara.
Cu drag.
pariuri sportive
iulie 16, 2010
Un film documentar totdeauna este de valoare.
vasilegogea
iulie 16, 2010
@pariurisportive
N-as paria chiar fara discernamint!