Glonţul „lui” şi gloanţele noastre

       Un jurnalist – ştiam că e cronicar sportiv – a publicat o carte despre Revoluţie. Sau despre Ceauşescu. Sau despre altceva ce putea fi împachetat în aceste nume. Nu ştiu exact. N-am citit opul cu pricina. Dar am auzit/citit că pe la lansări a prezentat un „glonţ”. Care ar fi fost cel care l-a cam găurit pe Ceauşescu. Un alt „analist”, de data asta, al Revoluţiei române din Decembrie 1989 a fost contrariat că nu s-au făcut nu ştiu ce analize (ADN, balistice, etc.) pe acel glonţ. Ca şi cum n-ar şti că la data respectivă – cel puţin în jumătate de lume, nu numai în România – asemenea analize erau imposibile. Chiar în situaţie de „calm” social şi politic. Dacă tot sunt „pasionaţi” de gloanţe aceşti domni, le prezint mai jos fotografii (pe hîrtie milimetrică, pentru a putea „citi” dimensiunile reale) ale unor gloanţe care au ucis oameni nevinovaţi, tineri militari în termen care nu apucaseră să depună jurămîntul, elevi, femei, copii. Sunt curios să aflu ce „opinie” au (ei sau cei din serviciile statului care ar trebui să-şi recunoască muniţia!). Pentru că, oricît s-ar strădui unii, Revoluţia nu a fost un spectacol de operetă! Muniţia folosită a fost reală, a fost în cantităţi uriaşe şi nu a fost „decontată” pînă azi! Poate vreţi analize de ADN de pe ele, din care să rezulte că au ucis oameni şi nu… mistreţi!

Pentru „simplificare”, gloanţele au calibrul 7,62 cu miez de oţel. Ghici ciupercă ce-i ?

P.S. Da, am uitat să menţionez că acestea sunt gloanţe de la Braşov. Unde au murit 104 oameni! Unde primul „preşedinte” al primului Consiliu Provizoriu al judeţului a fost… generalul Florea!

Etichetat: Brasov, Ceausescu, gloante, Revolutie

Posted in: Anamnesis