Cartea neagră a Revoluţiei franceze

Posted on iulie 15, 2010

0



      De Ziua Naţională a Franţei, în „buricul tîrgului”, la cîţiva paşi de fostul restaurant şi hotel „New York” (în saloanele căruia s-au pus bazele grupării şi revistei „Gîndirea„), peste drum de celebra cafenea „Arizona” (unde s-au pus multe alte „baze” ale literaturii contemporane), la cîţiva paşi (ai destinului) de locul în care au fost împuşcaţi (între alţii) sculptorul Lucian Matiş şi actorul Călin Nemeş în Revoluţia Româna din Decembrie 1989, anume la cafeneaua literară postmodernă „Insomnia” (unde se întîmplă prezentări/lansări/comentarii de carte, lecturi publice, întîlniri informale cu „formalişti” re- şi de-formaţi) – toate în Cluj, dacă mai era nevoie să spun – Editura Grinta şi Institutul Cultural Francez „Henri Jacquier” au lansat, în premieră în limba română, monumentalul volum Cartea neagră a Revoluţiei Franceze. Am pierdut etapa a 1o-a din Turul Franţei, dar a meritat. Nu ştiu de ce (poate că ştiu, însă nu ştiu că ştiu!), dar parcă se vorbea despre o altă Revoluţie. Iată, doar un fragment din introducerea la ediţia românească (apărută la doar doi ani de la ediţia princeps franţuzească!), semnată de Ioan L. Danciu: „Mitul revoluţiei din 1789 a fost, de fapt, creat şi autentificat de o întreagă generaţie de istorici. Apoi, această iluzie a fost doar dezvoltată, continuată. Acum am coborît cu picioarele pe pămînt şi nu ne vine să credem cît am putut fi de orbi. Faptul că Revoluţia franceză a fost percepută într-o gamă extrem de largă a problematicilor şi consecinţelor a îngreunat abordarea ei unitară. De la triumfalismul exacerbat, pînă la „caracterul satanic” este un cîmp vast. Se dovedeşte, pe de o parte, uriaşa importanţă istorică, politică, socială, culturală, religioasă şi morală a cărei depozitară este revoluţia. Dar, în acelaşi timp, împreună cu lumina pe care o răspîndeşte trebuie să vedem şi umbra farsei.”  Da, aşa spuneau bătrînii: unde-i lumină mare, şi umbra-i deasă. Volumul – o lucrare colectivă – este fascinant. Zguduitor. Terapeutic. Avem şi noi o „carte albă a securităţii„, un „raport final asupra dictaturii comuniste din România„, mai degrabă gri. Oare ce culoare ar trebui să aibă o „carte a Revoluţiei române din decembrie 1989 „?

Promit să revin asupra acestui subiect. După ce voi fi citit cele aproape 900 de pagini!

Update: Important: Editura a scos recent si o ediţie populară care costă doar 60 de lei!

Posted in: Ex libris