Aşadar, am plecat! Să ne întîlnim cu Toader Şteţca la Săpînţa, fără scutieri. Doar cu bucurie. Cătălin Bia (iniţiatorul solidarizării studenţilor braşoveni cu muncitorii protestatari din 15 noiembrie 1987 de la Braşov), Iulius Filip (singurul, cred, român decorat de preşedintele Lech Walensa pentru că s-a solidarizat cu… „Solidaritatea” în 1981!) şi… cronicarul acestei călătorii în timp şi spaţiu, nu numai ale memoriei, dar chiar ale ţărişoarei noastre de azi!
În vîrful Dealului Ştefăniţei, la intrarea în mitologica Ţară a Maramureşului am fost „întîmpinaţi” de imaginea cea mai frumoasă şi mai pură, expresie distilată a unei spiritualităţi care nu are nevoie de „logo-uri”:
Numele „hanului” de acolo nu are nici o „vină”…
Am trecut, prin Cuhea Voievodală, pe lîngă grupul statuar al lui Bogdan Vodă, întruchipare monumentală realizată de sculptorul Ion Marchiş ca triumf al unui vis de zeci de ani al celebrului Moşu Deac din Cuhea (de cîteva ori, întrebat fiind cum îl „vede” el pe Voievod, „ecvestru” ori…, a răspuns: „Cum vreţi domniile voastre, numa pe cal să fie, că altfel n-avea cum descăleca!)
În sfîrşit – un „sfîrşit” nesigur şi „mincinos” desigur – după ce am traversat Sighetu, capitala istorică a Maramureşului şi mai istoric (!), iată-ne în Săpînţa!
Tocmai ieşea lumea de la biserică…
„Cum e vremea la Paris, frate Toader?” Credeţi că asta l-am întrebat?
Au rămas încă multe cuvinte, sentimente şi idei de… „developat”. Deocamdată, m-am folosit doar de „camera” lui Cătălin pentru a împărţi şi altora din clipele de bucurie ale acestei zile. Încetuc, bucuria mare dintr-o dată te poate răni la fel de rău ca şi o tristeţe!
Gogea's Blog 
Dl.Goe
august 9, 2010
Ca mi-era si mie dor de Sapanta si de Maramures.
Tio Pepe
august 23, 2010
Sapinta ramine un loc bizar. Frizeaza kitsch-ul, pare, intr-adevar, lucrarea literar-artistica a unui creator popular de mina a doua, insa ideea zamislitoare il salveaza. Il bagam pe harta! Speram ca Michelin Guide si Baedeker il inlcud si ei ca pe un giuvaer turistic de neocolit!