„Prima săptămînă a lui septembrie 1990 arată un Braşov prins într-un lanţ de evenimente neliniştitoare pentru putere: Tractorul intră în grevă, Petre Roman este huiduit de muncitorii grevişti, la Combinatul Chimic din Făgăraş se produce o explozie puternică, în pădurile de lîngă Săcele se semnalează începuturi repetate de incendii, Federaţia Sindicală Înfrăţirea, cu Mişcarea 15 Noiembrie ca membru fondator, are la Braşov Conferinţa Extraordinară. Deci nimic comod pentru cei de la putere. La toate acestea se adaugă începutul Întrunirii Rezistenţei Române, de care presa centrală aservită puterii, ce să mai vorbim de Televiziunea lui Răzvan Theodorescu şi Emanoil Valeriu, nu spune nimic, deşi am avut grijă să trimitem notificări-invitaţii tuturor acestor instituţii.” Astfel descrie Mircea Sevaciuc, în cartea sa de „memorii” 15 NOIEMBRIE 1987 – ZIUA DEMNITĂŢII (Editura Kron-Art, Braşov, 2007), atmosfera generală din Braşov în zilele primei Întruniri a Rezistenţei Române.
Dar, eram în început de toamnă după cîteva „anotimpuri” dure. Avuseseră loc mineriadele (din ianuarie-februarie), alegerile „libere” din „Duminica Orbului”, provocarea de la Tîrgu Mureş, „curăţenia” din Piaţa Universităţii, înnăbuşirea „republicii” de la Săpînţa, punerea în derizoriu a Proclamaţiei de la Timişoara. Societatea românească era traumatizată, lipsită de repere, gata să capituleze în faţa „reziduurilor” molohului pe care credeam că tocmai îl dărîmaserăm. „Marea speranţă” din decembrie 1989 se transformase într-o mare decepţie. Statul militaro-cripto-comunist reuşise aproape să reducă la tăcere orice voce care clama continuarea impulsului revoluţionar din decembrie 1989. Nu e locul aici să fac o „recapitulare” exhaustivă a tragicului an 1990, vreau doar să sugerez importanţa excepţională pe care a avut-o Întrunirea Rezistenţei Române de la Braşov. Ea a fost gîndită pe două dimensiuni majore: 1.recunoaşterea meritelor celor care au avut curajul să se opună totalitarismului din România pînă în 1989, şi 2. coagularea unei noi rezistenţe faţă de restauraţia neo-comunistă care se instalase la putere printr-o minciună criminală. De aici şi prudenţa cu care s-a „negociat” participarea, desfăşurarea acţiunii şi „comunicatul” comun final. Terenul comun pe care nimeni nu a avut obiecţiuni a fost cel al „drepturilor omului”. Trebuie spus, acum, după douăzeci de ani, cînd această locuţiune pare un loc comun chiar şi pentru elevii de liceu, că încă la acea dată conceptul (european, cu o întreagă istorie în spate) de „drepturi ale omului” făcea „părul creţ” pe capul multor politicieni români aflaţi – prin „prestidigitaţie” politică – la putere.
Pe un fond general de dezamăgire, Întrunirea Rezistenţei Române de la Braşov a reaprins speranţa şi a constituit o „baterie” de energie pentru mobilizarea societăţii civile. Au urmat marile manifestaţii prilejuite de comemorarea a trei ani de la revolta din 15 Noiembrie 1987 de la Braşov, care au grăbit procesul de structurare organizată a Alianţei Civice. De aici, consecinţele au fost multiple. Desigur, istoricii, „doctori” în „istoria recentă” sau „istoria orală” n-au decît să-şi îndeplinească misiunea. Dacă şi-au asumat una şi nu au văzut în acest nou „topic” doar o cale scurtă de parvenire.
În ce mă priveşte, prezint în continuare doar cîteva imagini şi documente ale „zilei”. Las liber tot spaţiul „analiştilor” şi „cercetătorilor”. Nu mă îndoiesc de faptul că vor urma simpozioane, conferinţe şi colocvii (care mai de care mai anticomuniste!) în care vom putea audia o cohortă de personaje cu „expertiză” în domeniu. În calitate de simplu participant la acest eveniment, nu mi-am propus decît să provoc memoria . A cui memorie? Rămîne să aflăm.
O parte dintre participanţii la prima Întrunire a Rezistenţei Române: Doru Mihiţ („Societatea Timişoara„), Dumitru Iuga (liderul Sindicatului liber din Televiziunea română), Mircea Brenciu (revista ASTRA), Vasile Gogea (Mişcarea 15 Noiembrie, revista ASTRA), Stelian Tănase (revista 22), Marian Muntenu (Liga studenţilor Bucureşti), Mirela Roznoveanu (reporter special România liberă), Smaranda Enache (Liga Pro Europa – Tîrgu Mureş), Ana Şincai (Grupul pentru dialog social – GDS), Mircea Sevaciuc (Liderul Mişcării 15 Noiembrie), Constantin Ticu Dumitrescu (AFDPR), Mihai Gheorghiu (Liga studenţilor), Mihai Şora (filosof, GDS), Adrian Moruzi (Pro Democraţia), Vasile Anghel (preşesinte Asociaţia 15 Noiembrie 1987), Gavrilă Filichi, Dănuţ Iacob, Voinea Stan (Asociaţia 15 Noiembrie 1987).
La balconul din Piaţa Sfatului, Braşov, în 9 septembrie 1990: Vasile Gogea, Constantin Ticu Dumitrescu, Vasile Anghel, Doru Mihiţ, Mirela Roznoveanu, Smaranda Enache.
Zeci de mii de braşoveni aşteaptă un mesaj de reconstrucţie a speranţei.
Mircea Sevaciuc
Marian Munteanu
Stelian Tănase
În noaptea de 8 spre 9 (în camerele hotelului ARO) s-a „negociat” textul comunicatului comun al participanţilor la întrunire. Reproduc mai jos ultima variantă dactilo (încă a mai suportat şi ea intervenţii) care a constituit documentul final remis presei. Aşa cum veţi putea citi în continuare, Liga Minerilor (care a părăsit Braşovul în zorii zilei de 9 , nemaiparticipînd la marele miting din Piaţa Sfatului) a dat publicităţii propriul comunicat.
Stelian Tănase, la data respectivă redactor şef al săptămînalului „22”, a publicat două pagini despre Întrunirea Rezistenţei Române de la Braşov. Nu va mai face nimeni, după aceea, de la nici o publicaţie din Bucureşti un asemenea gest ( nu numai în ce priveşte Braşovul).
Probabil tot datorită lui Stelian Tănase, apare o relatare amplă, pe trei pagini de revistă (aici, însă, apare Comunicatul comun al întrunirii, nu al Ligii minerilor) în East European Reporter. Le reproduc şi pe acelea:
După douăzeci de ani… abia ne mai aducem aminte. Hoţia, mişelia şi prostia guvernează. 15 Noiembrie se apropie…
Iată, primesc de la Gheorghe Iosif, membru fondator şi el al Sindicatului independent „Mişcarea 15 Noiembrie”, în facsimil două pagini din ediţia consacrată evenimentului de publicaţia mişcării, 15 Noiembrie. Le adaug, cu mulţumirile cuvenite fostului meu coleg.
Gogea's Blog 
Daca_nu_nu
septembrie 4, 2010
Hm. Atunci aveaţi vârsta noastră de acum. Şi – de n-a fi cu supărare – eraţi exact atât de naivi şi-ncrezători cum suntem noi acuma. Auzi acolo: „recunoaşterea meritelor”… Îmi sună foarte cunoscut, deşi n-am participat la întrunirea de la Braşov de acum 20 de ani şi nici n-am auzit de ea până acum…
Cel puţin eraţi uniţi. Nu eraţi mulţi, dar gândeaţi la unison. Acum spuneţi că „abia vă mai aduceţi aminte”. Bine că vă aduceţi aminte! Nu e puţin lucru, zic eu…
Da, 15 Noiembrie se apropie. Pentru cine ştie, pentru cine nu, nu.
Felicitări, dle Gogea, şi mulţumim pentru lecţia de istorie.
Paul-Sorin Tiţa
septembrie 4, 2010
România ar fi putut arăta altfel astăzi… Nici eu nu ştiam nimic de această întâlnire.
Dorin Tudoran
septembrie 5, 2010
@ Vasile Gogea
Bravo, Vasile! Foarte frumos. Si emotionant. Si un pic trist… Ma gandesc la cazul Marian Munteanu…
Imbratisari si iti trimit maine cele promise.
Dorin
ovidiupecican
septembrie 5, 2010
Draga Vasile,
Mulţumesc de semnalare. Postarea ta, care oferă o documentaţie comprehensivă asupra unui moment insuficient metabolizat cultural (deocamdată!) poate fi citită împreună cu cronologia publicată de fostul preşedinte Emil Constantinescu, pe atunci încă rector al Universităţii din Bucureşti – dacă îmi amintesc bine -, putând fi astfel şi mai bine pusă în întregul context al schimbării. Noi, ceilalţi, reţineam mai cu seamă asaltul mineresc care a schimbat guvernarea Roman, făcând jocurile iliescane ştiute. După douăzeci de ani e bine însă ca, pas cu pas, cercetarea să avanseze şi să înţelegem mai bine cum a fost posibil ca, din aproape în aproape, după preluarea puterii de către comuniştii moderaţi şi convertibili la o retorică, să diminueze efervescenţa revoluţionară, să o dubleze şi tripleze cu dinamici confecţionate, să eludeze paşii demni a fi de făcut în direcţia schimbării revoluţionare, să tergiverseze şi, până la urmă, să dezamăgească populaţia, făcând-o să abandoneze presiunea internă a societăţii civile.
Mai e ceva: tot mai multe situri din străinătate ajung ca, prin iniţiativa unor inşi luminaţi, să posteze documente şi documentaţii referitoare la evenimente istorice importante, mai ales recente. Cred că şi din punctul de vedere al cercetării istorice a sosit un moment în care tipicul publicării de volume cu documente – greoi şi costisitor – începe să fie dublat de asemenea postări concentrice, foarte importante pentru cunoaşterea trecutului. Din acest punct de vedere, secund, e important că alături de fotografiile inedite şi de copia scanată a textului pe care s-a lucrat apar şi câteva reacţii în presă datând chiar de atunci. Dar şi mai grozav ar fi să avem comentariile editorului, ceea ce îţi aminteşti tu despre circumstanţele concrete ale acelor momente, cât mai amănunţit şi mai acurat. S-ar putea?
Cu prietenie,
Ovidiu
Mirela Roznoveanu
septembrie 5, 2010
Draga Vasile,
Am parcurs relatarea si fotografiile evenimentelor de la Brasov la care am participat. Nu cred ca vor fi date uitarii. Probabil insa ca nu le-a venit inca timpul. Istoria la noi, in afara rasturnarilor sangeroase, balteste. Iti multumesc ca ai scris despre acest eveniment important. Te mai rog sa scrii si cartea.
Mirela
teaca
septembrie 5, 2010
Doamne, ce tineri eraţi (eram)! Şi cîte din speranţele de-atunci s-au făcut pulbere!
vasilegogea
septembrie 5, 2010
@Daca_nu_nu
Stimata Marcela, atunci aveam virsta d-voastra de acum, dar deja mai… „batrini”! Tocmai pentru cei care atunci n-au auzit nimic despre acest eveniment important prin efectele pe care le-a produs (nu era decit o singura televiziune nationala, si aceea nu era a „noastra”…) am decis sa postez acest memento.
@Paul-Sorin Tita
„Romania ar fi putut arata altfel astazi” – realitatea crunta e ca n-a putut! Si nupoate nici azi sa „arate” prea bine…
@Dorin Tudoran
Multumesc, Dorin.
@Ovidiu Pecican
Se vede, imediat, istoricul! Multumesc pentru aceasta „postfata”, Ovidiu.
@Mirela Roznoveanu
Multumesc frumos, Mirela. Da (si raspund, oarecum, si prietenului Ovidiu Pecican), am in configurare o carte dedicata in exclusivitate anului 1990.
@Teaca
Dar Brasovul a cistigat, pina la urma, nu-i asa?
Gheorghe Iosif
septembrie 10, 2010
Nu, n-a castigat.
Va salut domnule Gogea.
Nu, Brasovul n-a castigat. Cel mai industrializat oras al tarii e dezindustrializat la 20 de ani de la acele evenimente, conducatorii conduc aproape ca si atunci, peste capetele brasovenilor si fara sa-i consulte, discretionar, iar oamenii umbla parca mai tacuti si mai resemnati decat in acel septembrie din 1990. Brasovul a fost readus la tacere.
La http://www.portalulrevolutiei.ro/forum/index.php?topic=47.1635 gasesti consemnarea mea… aniversara… sau comemorativa. Gasesti tu califcativul cel mai potrivit. Suntem ca intr-un pasaj din „Hronicul si cantecul varstelor”: poate ca am murit demult, numai ca nu ne dam seama.
Daca vrei, pot sa-ti trimit o pagina sau doua din numarul ziarul „15 Noiembrie” dedicat acelei prime intruniri. Pe forumul de pe portal numai cei logati pot sa vada fotografiile si documentele atasate.
Multumesc pentru evocare. Esti singurul care a facut un asemenea gest.
vasilegogea
septembrie 10, 2010
@Gheorghe Iosif
Te salut, draga Iosif!
Formularea mea era interogativa, mascind, de fapt, aceeasi constatare. Dar la intrebarea mea, marturisesc ca asteptam/astept si raspunsul unor organizatii sau asociatii nonguvernamentale care erau pioniere, atunci, la Brasov in constructia societatii civile (Asociatia 15 Noiembrie, Pro Democratia, Fundatia Liviu Babes…). Nu intru in amanunte. Pur si simplu am vrut sa aflu daca cei care atunci ma acuzau ca sunt un „perpetuu perdant”, au „cistigat”, in calitatea lor de „permanenti invingatori”? Cind te opui unei „miscari”, pe motiv ca e o „amagire” (sau, chiar mai rau, o „manipulare”), a te plinge dupa un timp ca esti dezamagit de efectele ei nu mi se pare tocmai potrivit.
Desigur, ti-as ramine indatorat daca mi-ai trimite materialele respective din „15 Noiembrie”.
Dialogul pe „Portalul Revolutiei” este, intr-adevar, cam complicat.
Cu cele mai bune ginduri, acelasi „novembrist” dezinteresat pe care il cunosti.
Gheorghe Iosif
septembrie 11, 2010
Domnule Gogea,
Nu-ti vor raspunde. As putea sa fac o dare de seama – la 20 de ani – asupra evolutiei organizatiilor de care amintesti dar cui ar mai folosi? Pro Democratia cred ca mai exista. Cel mai puternic recul l-a intregistrat in timpul in care cel care o conducea pe atunci a devenit primarul Brasovului. A fost un primar penibil, de felul unui Crin Halaicu al Bucurestiului – cine mai stie de ei, cui ii mai pasa?
Fundatia a fost buna pentru ca prin intermediul ei sa-si mascheze lipsa de activitate niste tentative de politicieni. Dupa cum poti vedea pe Portal, la Predecesori, i-am facut un site lui Babes – eu, care nu sunt un membru al fundatiei – fara sprijin de la autoritati sau de la cei care s-au folosit de numele eroului. Nu ma laud si nu ma folosesc de numele lui la randu-mi. Pe de o parte, site-ul trebuie completat si dezvoltat; sunt multe de facut, nu sunt multumit de el (de mine), dar totul se face pe banii mei, bani care n-au prisosit niciodata. Pe de alta parte, noi fiind cei care am organizat primele comemorari ale lui Liviu Babes, luand in raspar teama si prejudecatile care-i invaluiau istoria, cred ca putem vorbi despre el fara sa starnim suspiciuni.
Singura care a reusit este asociatia noiembrista. Presedintele ei a devenit parlamentar, membri au obtinut indemnizatii de revolutionari, sunt linistiti si nu mai agita apele prin Brasov. Presupun ca sunt multumiti. Altfel stau lucrurile cu Brasovul si brasovenii sai, dar cui sa-i pese? Intelegi tu.
Cunosc supararea ta si te inteleg, dar sa sti ca doar cei care am ramas aici (si carora intr-adevar ne pasa) am baut toata cupa. Nu suntem de invidiat.
Da un semn cand treci prin oras. Poate ne intalnim la o cafea sub Tampa.
Maria S.(Timisoara)
septembrie 11, 2010
Domnule Gogea,
Va multumesc pentru amabilitate. Nu pot sa va trimit un e-mail cu adresa mea, pentru ca dragalasa mea fiica a facut curatenie pe in-boxul meu, fara sa o roage cineva, stergand aiurea tot ce i-a venit la indemana.
Spre furia mea, desigur.
De aceea, va rog sa-mi scrieti din nou, daca gasiti de cuvinta.
Va multumesc,
Maria S.(Timisoara)
Am citit cu atentie explicatia termenului, pe care nu il cunosteam.
Am avut o perioada de tacere. Se mai intampla.
Mai tace si femeia, cand tace.
vasilegogea
septembrie 12, 2010
@Maria S.
Am sa va scriu pe adresa de e-mail.
Dl.Goe
septembrie 14, 2010
Este si acesta un soi de elitism, dar mai modest! 🙂
vasilegogea
septembrie 15, 2010
@Dl.Goe
Posibil sa existe o „scara” de evaluare si pentru perdanti!
t1u1
septembrie 24, 2010
multumesc, Maria s.(Timisoara)
bancuri noi
martie 8, 2014
buna Sunt atât de bucurosca am gasit site-ul dvs., chiar daca l-am gasit din eroare, în timp ce eu verificam pe Google pentru altceva, Oricum eu sunt aici, acum ?i-ar dori doar sa spun multe mul?umiri pentru un post remarcabil ?i o runda de interesant blog (Îmi place, de asemenea, tema / proiect), nu am timp pentru a merge prin toate, dar am marcat-o si l-am inclus, de asemenea, fluxurile RSS, asa ca atunci cand am timp, voi fi înapoi pentru a citi mai mult, va rugam sa ?ineti pasul e o munca fantastica.