Monica Lovinescu şi Virgil Ierunca despre Braşov, noiembrie, 1987.

Posted on noiembrie 11, 2010

13



       Este, de-acum, cunoscută activitatea intensă, comentariile şi emisiunile speciale dedicate Braşovului la Radio Europa Liberă, implicarea ferventă în acţiunile de solidaritate şi sensibilizare a opiniei publice – dar şi a clasei politice occidentale – organizate de exilul militant românesc de la Paris, şi nu numai, a celor două voci emblematice ale conştiinţei critice a românilor reprezentate aproape fără egal de Monica Lovinescu şi Virgil Ierunca. Acum, aici, cu acest prilej, reproduc doar cîteva reflecţii sintetice, dar cu  o mare forţă de sugestie, ale celor doi în legătură cu „tema săptămînii”: Braşov – 1987. Ele sunt extrase dintr-un interviu pe care au avut generozitatea să mi-l acorde, la Bucureşti, în aprilie 1990. (Despre „povestea” acestui interviu şi cu noi fragmente voi reveni foarte curînd, „motivat” şi de un eveniment editorial iminent!) Fotografiile reproduse (realizate cu prilejul înregistrării interviului) acuză, desigur, trecerea a două decenii! Vocile celor doi, însă, rămîn clare, expresive şi ferme.

        Monica Lovinescu: Trebuie spus că Braşovul a avut un ecou absolut excepţional, în presa franceză, (vorbesc de presa franceză pentru că o cunosc mai bine), şi, ca să vă dau un exemplu, în momentul în care se petrecea ceea ce se petrecea la Braşov, se petrecea  în acelaşi timp în Polonia un eveniment fără precedent în blocul comunist: erau alegeri libere!

        Virgil Ierunca: Era primul referendum din ţările din est în care poporul răspundea NU!

        Monica Lovinescu: Da, în care poporul răspundea nu cu vot secret. Era un eveniment capital şi simbolic. Ei bine, văd şi acum pagina întîia şi a doua şi a treia din Liberation de pildă: Braşovul! Şi cîte un mic articolaş – şi lucrul ăsta cred că dă proporţiile – cîte un mic articolaş asupra lucrurilor petrecute în Polonia!  Braşovul a fost receptat extraordinar, au fost emisiuni de televiziune, radioul nu mai înceta, presa era plină de Braşov, cu atît mai mult cu cît Braşovul venea ca un semn de lumină din ţara tuturor stagnărilor din răsărit. Braşovul a fost perceput – dumneavoastră care vă aflaţi acolo şi luptaţi, poate că aţi fost foarte fericiţi să ştiţi ce ecou extraordinar a avut Braşovul în Franţa, dar şi în general. În Franţa, pentru că în Franţa am văzut. Acuma, cred că nu putem despărţi Braşovul de faptul că dacă s-a aflat tot ceea ce s-a petrecut la Braşov în amănunţime, cu date, cu precizie, o datorăm curajului unui om (…), care în momentul în care gazetarii occidentali nu puteau să vorbescă la Braşov cu nimeni, toată lumea era terorizată, erau evitaţi gazetarii occidentali, nu numai că a primit, i-a luat acasă la el pe gazetarii occidentali dar, în L’Evenement du jeudi , graţie lui, toată desfăşurarea evenimentelor de la Braşov cu o precizie care nu este numai a unui martor , ci şi a unui sociolog, s-a aflat în acele pagini excepţionale. (…)          Virgil Ierunca: Aş vrea să adaug că în fond – pentru mine cel puţin, aş putea să mă înşel, eu nu sunt un om politic, dar în sfîrşit, asta e părerea mea – , eu văd insurecţia de la Braşov ca un fel de prolog al Revoluţiei din Decembrie. Adică, în renaşterea României, în trezirea României spre libertate apare prologul de la Braşov şi continuă întru desăvîrşire cu epilogul esenţial, esenţial pentru că mereu deschis, al Declaraţiei de la Timişoara.

          (Foto: C. Cojocaru)

Posted in: Anamnesis