O istorie a evreilor din Sighet, de Ioan J. Popescu

Posted on noiembrie 24, 2010

2



      Este importantă. Pentru că evreii din Sighet au fost importanţi. În Europa central-europeană şi de est nu cred că a fost un oraş mai important pentru istoria evreilor ca Sighetu.  Nu a fost, probabil, „spectacular” – deşi a dat un laureat Nobel – dar a concentrat, la numărul de locuitori din zonă,  un număr maxim de personalităţi. Un ziarist din Sighet a avut curajul să înceapă o „istorie” a lor în zonă.

       „Jony”, pentru prieteni, altfel Ioan J. Popescu, jurnalist sighetean, un poliglot care a „servit” Festivalul internaţional de poezie de la Sighet, ca translator de cîte ori a fost nevoie,  a decis să scormonească în arhive şi să scrie o istorie care nu e doar a evreilor, ci şi a sighetenilor. Un editor, descendent dintr-o veche familie nobiliară românească, a decis să publice această cercetare (l-am numit pe poetul Echim Vancea). Nu am acum timp să dezvolt de ce istoria Sighetului e importantă, dar vreau să semnalez această lucrare. Mai ales că, după ceea ce s-a întîmplat pînă acum, pot să anticipez, în continuare, o „tăcere” compactă faţă de această carte. Specialiştii stipendiaţi în „istoria recentă” sau „orală”, „doctori” în discursul „politic corect” s-au îndepărtat de temele reale şi substaţiale ale propriului lor discurs. Dar, ca să nu devin „polemic” (cu procură)  am să citez din „Preambul”  – ul la acest volum:

       „Preşedintele comunităţii evreieşti din Sighet, Harry Markus a venit cu rugămintea să compun textul unei broşuri turistice. Pentru a nu greşi, am început să culeg date pentru o cronologie. Apoi cronologia a întrecut cu mult spaţiul unei broşuri. <<De ce nu scrii o istorie?..>> m-a întrebat Harry Markus. <<Pentru că nu sunt nici scriitor şi nici istoric>> am răspuns cu jumătate de gură pentru că undeva în adîncul meu o doream şi eu. Apoi am ştiut.”

         Nu numai că „a ştiut”, a şi vrut să facă: arhive, mărturii, internet, traduceri din limbile engleză, maghiară, germană, franceză, rusă, ebraică şi slovacă. „Jony” şi-a făcut datoria. Sper ca şi oraşul pe care l-a înnobilat să şi-o facă. Din „Cuprinsul” cărţii   am să citez doar cîteva capitole : „Evreii în centrul Europei. Secolele IX-XVII”, „Organizarea politică a evreilor din România”, „Cultura interbelică”, „Lista soldaţilor evrei din Primul Război Mondial”, „Rabinii şefi ai Sighetului”, dar şi un binevenit „Dicţionar de termeni”, din care voi prelua şi eu, acum, la final: „Shalom”.

       

Posted in: Uncategorized