O fascinaţie constantă a exercitat asupra mea, de îndată ce „l-am cunoscut”, Turnul din Pisa. Îmi amintesc că prima idee care mi-a venit în minte atunci cînd am aflat despre existenţa lui a fost că un asemenea turn are umbră chiar şi atunci cînd soarele străluceşte perfect perpendicular deasupra lui. Dar, meditînd la condiţia lui de turn înclinat, în repetate rînduri după ce „l-am văzut”, am mai înţeles ceva. Anume că, spre deosebire de toate turnurile absolut verticale, încărcate de orgoliul unei aparente înfrîngeri a gravitaţiei (cînd, de fapt, stabilitatea fiecărei pietre din zidurile lor se bazează pe această lege), Turnul din Pisa, în ciuda eleganţei lui desuete, ilustrează cu modestie o exemplară atitudine ironică. Fără să se împotrivească legii gravitaţiei, el pare să fi uitat să i se supună. Trufiei robite de inconştienţă, sugerată de Domul din Koln (să zicem), i se opune umilinţa ce însoţeşte conştiinţa libertăţii. O umilinţă demnă, însă. Căci Turnul din Pisa este doar înclinat, nu îndoit.
De cîte ori aflu despre noi planuri ale unor arhitecţi de a îndrepta Turnul din Pisa, mă gîndesc şi la tratatele unor moralişti pentru îndreptarea lumii. Dar lumea este „înclinată” într-un cu totul alt înţeles. Numai în arhitectură ignorarea Legii poate crea, în mod exceptional, monumente.
(Acest text a apărut prima dată în revista ASTRA, nr.10/1986 şi a fost inclus în volumul Fragmente salvate (1975-1989), apărut la Editura Polirom în 1996. Consider că exprimă concis şi corect ceea ce vreau să-i transmit prietenului meu vechi, prozatorul, dramaturgul şi gazetarul Ioan Groşan, în aceste nefaste momente ale vieţii sale.)
Gogea's Blog 
vasilegogea
februarie 4, 2011
@armand rusu
Eu va multumesc, Domnule Rusu pentru calmul si acuratetea interventiilor d-voastra.Am inteles – si respect in mod deosebit acest lucru – ca pozitia d-voastra nu se hraneste doar „din carti”: intr-adevar, „zefirul iertarii” nu „inmiresmeaza” doar bibliotecile sau catedralele, el poate fi simtit si in locuri „blestemate”. Voi fi onorat ori de cite ori veti mai avea timp si dispozitia necesara pentru a participa la „colocviile” de aici.
Ion Ionescu
februarie 5, 2011
Recitind opiniile exprimate aici vreau sa va amintesc tuturor ca Ioan Grosan a fost mi se pare singurul care a refuzat o decoratie acordata de Presedintele Romaniei, Ion Iliescu in semn de protest pentru implicarea acestuia in mineriada din iunie 1990! Ma intreb daca ar trebui sa-si ceara iertare si pentru acest gest.
vasilegogea
februarie 5, 2011
@Ion Ionescu
Asa este. Nu trebuie sa uitam acest gest de demnitate si asumata atitudine morala.
Sanda Văran
februarie 5, 2011
Distinse domn,
Daca credeti ca nu are legatura cu tema lansata de dvs., puteti foarte usor sa stergeti partea aceasta ”halucinata” a discutiei. Nu ma simt ofensata.
Am fost socata citind interviul si traind intr-o tara straina nu aveam cu cine sa-mi impartasesc indignarea…caci cine sa inteleaga simtul justitiei la romani?
Adrian Suciu
februarie 6, 2011
Luciditatea este acea calitate care mă face să-mi dau seama fără urmă de îndoială că, în condiţii prielnice, coşmarul totalitarist -indiferent de forma sa de manifestare- s-ar întoarce identic, lăsînd pînă şi virgulele neschimbate. Nu trebuie să fii vreun mare vizionar ca să remarci, în jurul tău, scriitori care ar conduce cu multă satisfacţie şedinţele de demascare de la viitoarea Casă Monteoru, unde-o fi ea, care ar băga cu bucurie la puşcărie confraţii antipatizaţi prin cîte un denunţ depus unde trebuie. Luciditatea este acea calitate care mă ajută să-mi dau seama că cei care nu au turnat la Securitate, pentru că n-au avut ocazia sau pentru că sînt prea tineri, sînt exact cei care calcă pe cadavre astăzi şi care, dacă ar putea, şi-ar trimite la puşcărie opozanţii fără ezitare şi avînd înalte justificări etice şi axiologice. Eu nu cred în „frumusetea” fiinţei umane de sînge, lacrimi şi muci – cred în tăria spiritului de a depăşi coteţul şi troaca dar, neavînd iluzii despre oameni, cred că numai cei slabi pot fi dezamăgiţi de semenii lor, pentru că şi-au permis iluzii. Pentru mine, Ioan Groşan este acelaşi de dinainte. Ca unul care se pricepe bine la asta, cred ca întreaga poveste este doar o gestionare lamentabilă din partea lui Groşan a scandalului la nivel de imagine. Ca un mare scriitor ce este, Groşan ştie sigur că, dincolo de pielea noastră, imaginea este mai importantă decît realitatea. Repet: a gestionat foarte prost scandalul, fie a fost sictirit, fie nu s-a consultat cu cine trebuie. In rest, Groşan, pentru mine, e tot ăla! Am dreptul ăsta, nu?
vasilegogea
februarie 6, 2011
@Adrian Suciu
Salut, Adrian! Ai, domnule, toate drepturile. Chiar si obligatiile! Fie ele si… „fara urmari”!
Radu Humor
februarie 12, 2011
“Personal, vroiam să aud trei cuvinte de la Groşan: «Îmi pare rău». Nu le-a rostit”.
Un
„N-am avut ce face !”, cred ca ar fi suficient!
( chiar in dualitatea lui 😉 )
P.S. Foarte sugestiva si aluziva aceasta alaturare intre Turnul din Pisa si TURNatorie