Puţine cuvinte mai sunt de spus. Multe fapte, au rămas de făptuit. Memoria şi uitarea, curajul şi laşitatea, spiritul de sacrifiu şi instinctul de conservare, generozitatea dăruirii totale, fără rest şi dorinţa supradimensionată maladiv de a avea – toate aceste imponderabile, şi altele încă, ale unei vieţi de om, combinate după reţete vechi de cînd lumea, propulsează în lumina, adeseori orbitoare, a cîte unui ceas solar al istoriei cîte un destin exemplar, de erou. Este cazul lui Liviu Corneliu Babeş, această „torţă vie a revoluţiei braşovene”, un adevărat Jan Palach al României. Studentul ceh îşi dăduse foc în ianuarie 1969, în semn de protest faţă de invadarea ţării sale de trupele Tratatului de la 
Warsovia pentru a înăbuşi ceea ce s-a numit „primăvara de la Praga”. Tehnicianul de elită şi artistul talentat care a fost tînărul tată braşovean, şi-a dat foc pentru că în România anului 1989, după doi ani de la revolta din 1987, Braşovul îi părea un nou Auschwitz. Flacăra interioară, nevăzută, a conştiinţei lui Liviu Babeş trebuie să-l fi torturat mult mai atroce decît flăcările pe care le-a îmbrăcat, ca pe o eliberare, în dumineca aceea însorită, de început de martie, dar într-o ţară în care primăvara nu mai venea cu adevărat de mulţi, prea mulţi ani. Vă invit să meditaţi o clipă, în această zi, la gestul său, la sensul profund al mesajului lăsat nouă cu o atît de disperată speranţă!
Imagine de la mitingul din Piaţa Sfatului din Braşov, care a avut loc cu prilejul primei comemorări a jertfei lui Liviu Babeş, în 2 martie 1990.
Imagini de la instalarea primului „semn” al aducerii aminte, la baza Pîrtiei Bradu, din Poiana Braşov, cu acelaşi prilej.
Monumentul dedicat lui Liviu Babeş, în Poiana Braşov şi cel închinat lui Jan Palach, în Piaţa Wenceslas, din Praga.
(Pentru mai multe date, vizitaţi site-ul dedicat memoriei lui Liviu Corneliu Babeş, aici: http://www.liviubabes.ro/ )
Gogea's Blog 
Ilie Zanfir
martie 1, 2011
Buna seara,Vasile Gogea!
Bravo! De o mie de ori BRAVO!
De altfel atrocitatile n-au cum fi uitate.
Insa tu ai un fel anume de a le marca.
Dumnezeu sa te tina sanatos si sa
te aiba in paza!
Cu stima si pretuire,
Zanfir Ilie,BVAU,Galati
vasilegogea
martie 1, 2011
@Ilie Zanfir
Multumesc pentru vibratie, Domnule Zanfir!
m.vklvsk
martie 1, 2011
o faptă care trebuie să fie însemnată în orice manual despre comunism
Aurel Podaru
martie 2, 2011
Draga Vasile,
Cu aceasta aducere aminte imi incep ziua de 2 martie 2011. Iti multumesc si eu.
Dorin Tudoran
martie 2, 2011
@ Vasile Gogea
M-a bucurat foarte mult seria rememorarilor de aici. Imbratisari, Vasile draga.
vasilegogea
martie 2, 2011
@Dorin Tudoran
Multumesc pentru gindul bun, draga Dorin! Ma intareste si ma ajuta sa continui.
Ion Zubascu
martie 2, 2011
Vasile, iti sunt recunoscator ca imi aduci aminte.
Daca lacrima curata de acum mai picura peste cuvinte, inseamna ca flacara lui Liviu Babes arde inca vie in inimile noastre.
Si tu veghezi ca palpairea ei sa nu se stinga.
Da, Doamne, sa nu se mai stinga niciodata.
vasilegogea
martie 2, 2011
@Ion Zubascu
Draga Ioane, eu va sunt indatorat tuturor celor care acceptati sa ne amintim impreuna, o clipa.
melosnegros
martie 22, 2023
Update 2 martie 2023: m-am decis să șterg „Liviana” – piesa muzicală închinată martirului brașovean Liviu Babeș, devenită între timp inutilă, bașca respinsă de Primăria Brașov – cea care administrează Filarmonica orașului.
vasilegogea
martie 22, 2023
Asta seamănă cu un atentat la dreptul la memorie și cinstire a eroilor.
La colocviul de la Sinaia, consacrat, pe 1 decembrie 2013, (in?)actualității conceptului de specific național, profesorul universitar Mircea Martin i-a propus ca „icoane” ale României, mereu viitoare, pe Mircea Vulcănescu, Liviu Babes + Călin Nemeș. A și motivat de ce. Poate află și primarul Brașovului și conducerea Filarmonicii!