"Nu văd România de astăzi ca pe o moştenire de la părinţii noştri, ci ca pe o ţară pe care am luat-o cu împrumut de la copiii noştri." (Regele Mihai I de România)
@radu tuculescu
Guten Morgen, herr Radu! N-am gasit o clepsidra complet goala, astfel am folosit ca „material didactic” un scaun brancusian: „clepsidra” impietrita, moment de popas in reculegere…
Am cetit de mai multe ori textul şi cred că sunt cam de aceeaşi părere cu D-l Ţuculescu…
De la text am mers la Brâncuşi, apoi ceva m-a îndemnat spre Borges, cel care binecuvânta bezna şi piatra… Apoi mi-am amintit de imposibilitatea de a trăi moartea, după cum spunea Wittgenstein… De ce toate astea… nu ştiu, urmează să aflu…
Aici este frumuseţea unui text adevărat, că are puterea să te trimită în alte peripeţii, să te întoarcă la vechi lecturi…
Şi cum să nu-l îndreptăţim pe Borges, cel care credea că „literatura este un vis dirijat”?!
As indrazni, ca amator, sa spun ca e un fel de antipoezie poetica. De altfel, cam in tot ce scrieti d.le Gogea se poate detecta un „minimalism” al expresiei. Asta e desigur surprinzator intr-o perioada in care aproape totul tinde sa fie mega.
Ilie Zanfir
martie 12, 2011
Superb,magnific,minunat,draga Vasile!
Sunt versuri care iti dau dimensiunea timpului,a sensului vietii.
Felicitari!
Cu pretuire,
Zanfir Ilie
Adrian A G
martie 13, 2011
Fericit nisipul care se face timp … !
Dar ce ne facem cu nisipul care ne intra in pantof ?
vasilegogea
martie 13, 2011
@Ilie Zanfir
Îndatorat pentru prea generoasa lectură!
vasilegogea
martie 13, 2011
@Adrian A G
Curăţăm pantoful! Doar n-o să-l aruncăm… dacă nu vrem să rămînem… „desculţi”!
radu tuculescu
martie 13, 2011
…versurile tale mi-au creionat imaginea unei clepsidre goale delicata si amenintatoare in egala masura…
vasilegogea
martie 13, 2011
@radu tuculescu
Guten Morgen, herr Radu! N-am gasit o clepsidra complet goala, astfel am folosit ca „material didactic” un scaun brancusian: „clepsidra” impietrita, moment de popas in reculegere…
Sibi
martie 13, 2011
Am cetit de mai multe ori textul şi cred că sunt cam de aceeaşi părere cu D-l Ţuculescu…
De la text am mers la Brâncuşi, apoi ceva m-a îndemnat spre Borges, cel care binecuvânta bezna şi piatra… Apoi mi-am amintit de imposibilitatea de a trăi moartea, după cum spunea Wittgenstein… De ce toate astea… nu ştiu, urmează să aflu…
Aici este frumuseţea unui text adevărat, că are puterea să te trimită în alte peripeţii, să te întoarcă la vechi lecturi…
Şi cum să nu-l îndreptăţim pe Borges, cel care credea că „literatura este un vis dirijat”?!
O duminică frumoasă vă doresc !
vasilegogea
martie 13, 2011
@Sibi
Multumesc, asemenea! Interesanta (si, recunosc, magulitoare) lectura.
Ion Ionescu
martie 13, 2011
As indrazni, ca amator, sa spun ca e un fel de antipoezie poetica. De altfel, cam in tot ce scrieti d.le Gogea se poate detecta un „minimalism” al expresiei. Asta e desigur surprinzator intr-o perioada in care aproape totul tinde sa fie mega.
vasilegogea
martie 13, 2011
@Ion Ionescu
Da, din pacate, chiar si dezastrele!
Dorin Tudoran
martie 13, 2011
@Vasile Gogea
Bravo. Foarte frumos!
vasilegogea
martie 13, 2011
@Dorin Tudoran
Nu va imaginati ce mindru sunt pentru acest „Bravo!” de la Dorin!
Multumesc, Dorin!
Culai
martie 15, 2011
O miniatură un picuţ mai mare decât miniatele aziate, ce le este egală, de nu chiar le bate.
vasilegogea
martie 15, 2011
@Culai
Multumesc pentru bunavointa! (V-a iesit chiar cu… rima!)
Culai
martie 15, 2011
nasc şi la Moldova…