Un Groşan de… doi groşi!

       Să fie limpede de la început: textul acesta îl scriu, totuşi, cu temperată tristeţe şi amînată furie. Vechea şi, credeam eu, încercata, prietenie cu Ioan Groşan s-a transformat, pe harta memoriei mele afective, într-o Japonie devastată de un cutremur şi un tsunami. Miezul activ al afecţiunii şi preţuirii mele pentru un scriitor şi un maramureşan pe care l-am […]