Cum se „naşte” un „obiectiv”. „Pagini alese” din D.U.I. „Oşanu”

Posted on martie 18, 2011

17



       Nu aveam deloc intenţia de a face publice pagini din dosarul meu de urmărire informativă, deschis de Securitatea din Cluj în anul 1975, închis de Securitatea din Braşov în anul 1980 dar numai pentru a deschide un altul, de supraveghere informativă, „activ” pînă în decembrie 1989. Cel puţin după cum rezultă din documentele primite de la Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii. „Cazul Groşan”, însă, m-a determinat să alcătuiesc o selecţie din acest dosar – D.U.I. 3357, nume conspirativ „Oşanu” – care să facă un pic mai „vizibilă” logica ascunsă a constituirii unor asemenea dosare. Dar şi să sugereze, cel puţin, efectele pe care le puteau produce. Analizînd oarecum doar cronologic (pentru o analiză de conţinut trebuie, mai întîi, să-mi înfrîng sila) crearea „obiectivului” care avea să-mi dubleze şi să-mi urîţească viaţa aproape cincisprezece ani, am identificat patru „etape” prin care trece o asemenea „muncă informativă”: 1.identificarea unui posibil subiect viu, care oferă date pentru a deveni un „obiectiv” nu numai viu, dar şi „periculos”; 2.culegerea de „acte premergătoare” care să ofere argumente pentru deschiderea D.U.I.-lui; 3. „lucrarea”, prin toate mijloacele, a „obiectivului”, conform unor „planuri” de acţiune minuţios întocmite şi aprobate la toate eşaloanele; 4. conturarea unei „soluţii” care să ducă la posibilitatea raportării „rezolvării cazului”. Fiecare etapă are o durată diferită, în funcţie de o mulţime de „variabile”.  Şi fiecare „cuvînt” folosit în „scrierea” istoriei acestei noi vieţi, invizibile a subiectului viu al lumii, transformat într-un „obiectiv” fantomatic, încriptat în dosare secrete are cel puţin  dublu sens. De regulă ele „fixează” exact opusul conţinutului real al acţiunilor la care se referă. Cert este că, „lucrarea” cît mai multor asemenea dosare, şi în cît mai multe „volume”, aducea după sine şansa unor avansări sau recompensări speciale. Toate mijloacele erau mobilizate: de la „surse” (informatori, colaboratori, persoane de sprijin), mijloace „T.O.” („tehnică operativă”, microfoane ş.a.), serviciile speciale „T” (ascultarea telefoanelor) şi „S” (interceptarea corespondenţei), filajul, percheziţiile ilegale ş.a.m.d. Zeci de oameni erau „mobilizaţi” pentru fiecare „obiectiv”, de la sergenţi majori pînă la generali!  Las fiecăruia dintre eventualii cititori „plăcerea” de a dezlega singuri „algoritmul” care interrelaţionează documentele de mai jos. Dar, nu uitaţi nici o clipă că în spatele acestui întreg eşafodaj al absurdului în acţiune se află oameni, oameni reali, în carne şi oase, care îndeplinesc roluri şi au statute bine definite şi delimitate.

Reclame
Posted in: D.U.I. 3357