Toată lumea vorbeşte. Toată lumea are ceva de spus. Toată lumea are un „microfon” (vreau să spun, un post de radio). Nu mă deranjează. Devin un pic nervos doar cînd aud că se vorbeşte despre fapte la care am fost participant şi sunt prezentate fals de unii/unele care habar nu au despre ce vorbesc. Iată o fotografie din octombrie 1969 – eram în perioada mea „budistă” la Liceul Militar „Dimitrie Cantemir” din Breaza. Cu puţin înainte de REVOLTA care a avut loc acolo.
Citisem deja cîte ceva despre doctrina indiană, despre Mircea Eliade, despre Lao Tse, despre Confucius…
Fotografia arată doar că mă tundeam ca un budist…
„Actele” mele arată că am părăsit liceul acela în anul şcolar următor…
Puteam să stau treaz 72 de ore. Am spălat „budele” cu mîna de mai multe ori (mă budistule, ia spală tu … budele!). Am luat, totuşi, cele mai mari note la aproape toate „materiile”.
Astăzi asemenea experienţe sunt prezentate ca nişte nişte fleacuri. Vă asigur că am să arăt că acele „fleacuri” au fost fundamentale.
Mai stăm de vorbă!
Gogea's Blog 
Culai
martie 31, 2011
Viaţa din internatele orfelinatelor, şcolilor profesionale, armata „la trupă/trupete”, cam tot ca la Breaza: mai mult cu sudălmi şi lacrămi, decât în ritm săltat/săltăreţ.
Cine nu a trăit-o, să nu ridice piatra, c-o scapă mintenaş pe chicioru-i.
ovidiupecican
martie 31, 2011
Vasile,
Despre ce revoltă pomenești? Nu sunt la curent. A fost un eveniment personal, unul colectiv, cu ecouri publice sau… ambele?
Ov.
vasilegogea
martie 31, 2011
@Culai
D-le Culai, cu tot respectul meu incarcat de o mare tandrete, trebuie sa va, eventual, (re)amintesc ca la data respectiva nu existau in Romania decit DOUA licee militare! Nu mai comparati, enumerati, „omagiati” alte „scoli”! Noi, cei din liceele militare eram realmente RUPTI de restul sistemului de invatamint, in sensul ca eram cu citeva CLASE deasupra lor!
Nu am nici un fel de orgoliu retroactiv. Dar am mai avut ocazia sa stau de vorba cu oameni (adica, barbati) seriosi care, de indata ce aflau ca am fost elev la liceul militar au crezut ca suntem EGALI: adica, amindoi am simtit regimul de internat! NU, nu e acelasi lucru: eu nu am fost intr-un „internat”, eu am fost intr-o unitate militara care pregatea viitoarea elita a armatei romane!E greu de acceptat asa ceva, mai ales azi, cind un „coleg” de generatie de la liceul agricol din nu stiu care comuna, vine si-ti spune: „bai, colega!”.
vasilegogea
martie 31, 2011
@ovidiupecican
NU vorbesc (deocamdata), doar evocam REVOLTA ELEVILOR DE LA LICEUL MILITAR „DIMITRIE CANTEMIR” BREAZA din noiembrie (!) 1969. Nu stiu de ce voi istoricii nu stiti nimic? A fost PRIMA si SINGURA revolta intr-o instituitie de invatamint militar din TOT LAGARUL SOCIALIST!
Culai
martie 31, 2011
Neîncercând să fiu decât (un păţit, nesupus) tolerant şi în nici un caz (un) egalitarist întru ale terţilor experienţe, vă propun, amiabil, să ştergeţi tot ce – Aici, inclusiv acest text – am consemnat. La fel şi replica d-voastre la acest nume: Culai. Astfel, sper să limităm neînţelesul (numai) aici. Punerea la colţ, nefondată, lezează.
vasilegogea
aprilie 1, 2011
@Culai
Ma surprindeti! De altfel, observ ca tot mai multa lume are reactii absolut supradimensionate la… stimuli! Eu puneam in discutie o situatie (de altfel, „istorica”) personalizata, iar d-voastra raspundeti de parca as fi lezat un intreg sindicat!
Haideti, d-le Culai, sigur ca in mare „Viaţa din internatele orfelinatelor, şcolilor profesionale, armata “la trupă/trupete”, cam tot ca la Breaza: mai mult cu sudălmi şi lacrămi, decât în ritm săltat/săltăreţ.” Dar, „cam” doar, nu „chiar”. Eu as fi ultimul nostalgic, dar trebuie, totusi, sa acceptam ca daca existau vreo doua mii de scoli profesionale, erau doar doua licee militare!
Va rog, nu va pierdeti cu firea!
Nimeni nu are orgolii aici!
Incercam, pe cit posibil, sa facem niste „reconstituiri” (chiar fara ajutorul lui Pintilie!).
Maria S.(Timisoara)
aprilie 1, 2011
Amintiri extraordinare.
Si Petre Tutea fusese sortit de soarta sa faca un liceu militar, noroc cu profesorii de atunci, care au vazut aurul in acel copil sau diamantul din el si l-au trimis la un liceu teoretic cu bursa, daca nu ma insel, fiind orfan.
Liceele de atunci si vremurile de atunci (those were the days).
Fotografiile din gradina dumneavoastra sunt intr-un albumel pe paginile mele de facebook, cu precizarea ca va apartin.
Multumesc.
Sare' n Ochi
aprilie 1, 2011
Vasile: 1969 (in text), 1979 (in raspunsul catre Pecican) – greseala, sunt sigur, este in raspunsul dat catre Ovidiu. In ’79 faceam eu liceul 🙂
Trebuie sa ne evoci acea revolta – altfel, daca nici istoricii nu stiu despre existenta ei, ea va dispare.
InimaRea
aprilie 1, 2011
Vasile dragă, tu ai păstrat ceva milităros – pui omul la punct, sec. În astfel de cazuri, mă mir că nu urmează „Executa-rea!” Înţeleg că n-ai gustat apropierea liceului militar de şcoala profesională dar, lăsînd orgoliul deoparte, pînă la urmă profesionala îţi dădea o meserie pe care-o puteai practica, pe cînd liceul militar nu-ţi dădea niciuna, dacă nu intrai la şcoala de ofiţeri/subofiţeri. E adevărat că perspectivele oferite de liceul militar erau altele decît cele de profesională, dar şi asta – în principiu. Altminteri, destui absolvenţi de liceu militar n-au făcut nici o brînză, iar mulţi cu profesionala la bază au ajuns ingineri, directori de combinate, şantiere, draci-laci.
Cel mai mult, însă, mă amuză ideea de „elită” asociată vieţii militare în sine. Ca unul trăit aproape toată viaţa cu şi printre militari – de la casa părintească şi „blocurile militare” din Drumu Taberei, pînă la Editura Militară – pot spune că „elita era în altă parte”. Faptul că erau doar două licee militare şi o singură şcoală de ofiţeri nu-nseamnă automat că erau şi de elită. Înainte de toate, înseamnă că atîtea ne puteam permite ori ne erau îngăduite. Iar profesorii militari nu sînt nici mai buni, nici mai răi decît cei civili – doar şcoala e mai grea datorită regimului cazon. Ca şi viaţa grea, nu produce elită doar din atîta lucru. Ba chiar o cam înăbuşe, după cum se arată în diferenţa dintre naţiile bogate şi sărace.
De altminteri, însăşi întîmplarea că la liceul de la Breaza s-a produs o revoltă e un argument că, acolo, „elita” nu-şi avea locul. Datorită acelei revolte, ai fost socotit nedemn de „haina militară”, şi-ai ajuns un filosof şi literat – acolo. Ca să nu zic vorba lui Svejk, „un tîmpit de civil”.
Ei, Hasek avea cunoştinţă despre elitismul marţial, este?
PS: Mi-ar părea rău „să-l pierdem” pe Culai, îmi pare un caracter promiţător. Dar, tînăr fiind el, e mai orgolios ca noi – ceea ce e de-nţeles, măcar pentru cei biografic răzvrătiţi. Cînd am să-mi fac un blog – de m-oi încumeta vreodată la aşa ceva, că-i de muncă, nu glumă! – am să pun următorul motto: Lăsaţi răzvrătiţii să vină la mine!
PPS: Mereu m-a distrat explicaţia faptului că un liceu militar se chema Dimitrie Cantemir – care-a dat o singură bătălie (la Stănileşti, pe Prut) şi-a scăpat cu viaţă ascuns în malacovul ţarinei. Poate că Istoria ieroglifică să fi contat în posteritatea sa belicoasă.
vasilegogea
aprilie 1, 2011
@Culai & @InimaRea
Aveti intrutotul dreptate! Nu sunt nici eu destept 24 de ore din 24!As zice ca nici generos! Pentru acele ore nefaste ma rusinez si cer intelegere. Sper sa ma bucur de clementa domniilor voastre!
Ion Ionescu
aprilie 1, 2011
@Culai
Stimate D.le, pe D.l Gogea il puteti sanctiona pentru clipa d.sale de lipsa de „inspiratie”. Sunt sigur ca nu se va supara. Dar nu ne lipsiti si pe noi de placerea de a nu va citi in continuare dupa ce abia ne-am dedulcit la stilul d.voastra elegant si ne-am bucurat de cunostintele d.voastra atit de bogate!
Culai
aprilie 1, 2011
Vă mulţumesc, iubiţi, încă neştiuţi de mine direct, Domni!
Noaptea m-a cuminţit şi pe mine. Iar, pe Dl Gogea, atât de ospitalier, suportându-ne mai mult decât e uneori omeneşte posibil: nu mă pot supăra. Deja o ştie!
vasilegogea
aprilie 1, 2011
@Culai & @Ion Ionescu
Voi face o novena pentru Domniile Voastre! Acesta e un angajament public. Marturisirile au fost directe si private. Sunt recunoscator ca au fost acceptate.
Ştefan Doru Dăncuş
aprilie 1, 2011
„Doamne tineri mai eram”, Boierule!
vasilegogea
aprilie 1, 2011
@Ştefan Doru Dăncuş
Tineri, da’ nu chiar inocenţi! Iată ce adresă am găsit notată pe ultima pagină a unui caiet cu tot felul de însemnări din acel an: 57 M Woodlawn Avenue, CHICAGO, Illinois 6o637 USA!
No! Spune, Boierule, a cui adresa era asta?
Ştefan Doru Dăncuş
aprilie 1, 2011
Ţi-am scris pe mail.
vasilegogea
aprilie 1, 2011
@Ştefan Doru Dăncuş
Iată, Boierule, despre cine era vorba: Mircea Eliade!(Pui o uiaga de horincă de-oparte!) În 1969, aveam 16 ani! Normal, doar citeam (şi practicam) Yoga!
Ştefan Doru Dăncuş
aprilie 1, 2011
Apoi, de Ioan Dăncuş, emigrat în Cleveland în 1889, nu poate fi vorba, că tu dai adresă din Chicago.
Mă declar învins, dar nu înainte de a-ţi spune că pe actele lui Ioan Dăncuş de atunci, scrie în limba română ţara de provenienţă a solicitantului: „mica ungaria/românia”. Am scanarea asta, poate nici Mihai Dăncuş n-o are!
No zi, nu mă lăsa să beu de năcaz: a cui îi adresa?
Ştefan Doru Dăncuş
aprilie 1, 2011
Să fie generalul Ştefan Dăncuş, care a murit chiar când eu făceam armata?
…
No tac. Îmi asum public învingerea.
Ştefan Doru Dăncuş
aprilie 1, 2011
Uiaga o am lângă mine, că amu o plecat un prieten de la Cluj. Da’ nu-i problemă, că am mai multe uiegi şi sângur mi-i urât să le beu.
vasilegogea
aprilie 1, 2011
@Ştefan Doru Dăncuş
M-am grăbit: n-am vrut cu adevărat să te dai „bătut” în public. Dar, aşa-i, Ioan Dăncuş – nu, nici Titus Dunca, ăsta o fost şi cu Garibaldi, şi apoi o trecut Oceanul şi o ajuns general în armata lui Grant!
Ştefan Doru Dăncuş
aprilie 1, 2011
Oricum, n-aveai cum să-i scrii – erai deja „în miezul unui ev aprins”.
Ştefan Doru Dăncuş
aprilie 1, 2011
Tu unde vezi că m-am dat bătut? Am pterdut prima luptă, că a doua…
Uite, scrie pă blog mai sus:
„No tac. Îmi asum public învingerea.”
Iancu Motu
aprilie 1, 2011
Draga Vasile,
stiam despre mica ta adastare pe la Breaza. Nu vazusem insa, niciodata, fotografia pe care ne-ai postat-o. Sincer? M-a amuzat sa te vad in „hainele statului”. Cineva scria ca te-ai aratat, in reactiile de pe blog pe aceasta tema, cam martial. Hai sa fim seriosi! Cine a mai vazut o ” catana” cu… sandale in picioare? Poate ca ceilalti corespondenti n-au fost destul de atenti la toalele pe care le afisai. Cum sa faci pe scortosul, pe elitistul ( in armata!) cand in loc de cisme porti sandale? Poate ca li s-au creat automatisme in legatura cu haina militara. Poate ca le-au ramas pe retina imagini de pe vremea cand o parte a elitei militare romanesti cucereau institutiile militare ( de invatamant) de prin Germania ori Franta. Si n-au fost putini deloc. Dincolo de toata povestea asta cred ca ar merita sa povestesti cele intamplate la Breaza, revolta de acolo. Eu o stiu – de la tine si de la Mita – dupa ce am scapat, cu totii de „superbul” serviciu militar. O povesteai intr-o seara, pe terasa de la „Primavara” cand ne pregateam sa incepem studiile universitare. Si imi aduc aminte ( ca sa-i faci? vechile mele obsesii) comentariile despre o posibila revolta a cadetilor ( desi n-aveau asa ceva) din lumea romana. Cum ar fi scris sau vorbit desprea ea un Cicero sau cum ar fi reactionat un Caesar. N-ar fi rau sa explici convorbitorilor nostri cam ce ne trecea noua prin cap …. undeva, candva
Ştefan Doru Dăncuş
aprilie 1, 2011
Pentru dl. Iancu Motu: poate ar fi bine dacă Boier Gogea ar deschide o secţiune separată pentru aşa ceva. Hai, Boirule, nu fi hapsân cu spaţiul virtual!
vasilegogea
aprilie 1, 2011
@Iancu Moţu & @Ştefan Doru Dăncuş
Promit să revin asupra acestui episod. Mai trebuie să fac ceva „săpături”
Iancu Motu
aprilie 2, 2011
Draga Vasile,
asta-i baiul tau! In loc sa dai drumul unei ( unor!) povesti savuroase in ultima instanta, te apuci sa faci sapaturi. Lasa-le in plata lor . Chiar daca nu se arata „rotunde” ele tot au veridicitatea lor. Uiti ca eu ar trebui sa ma apuc sa fac „sapaturi” dar eu tocmai ce m-am cam lasat. Nu de alta dar arheologia este o „boierie” mai mare decat isi inchipuie cei mai multi. Dincolo de precaritatea vietii de santier, de acribia cercetarii- cu tot ce presupune ea, cercetarea- mai ai norocul sa dai si peste indiferenta sau stupiditatea mai multora decat iti inchipui. Si ce reusesti daca totusi „dai de oala cu galbeni”? Te pomenesti cu tot soiul de „guristi” care iti vor demonstra ca e exact invers sau, mai amuzant te vor acuza ca ai… furat altele doua.Mai tine cineva minte episoadele ( ultra popularizate!!!) ale chestiilor alea numite bratari dacice? A pieselor alea cat un arc de camion care au inflacarat imaginarul indivudual si colectiv? Sa fim seriosi. Da drumul la ceea ce stii pentru ca le-ai trait! Asta nu-ti poate lua nimeni, nici macar cu o lingurita de „sapatura” in plus. Sau, poate, vrei sa nu cazi in patima celor care scriu istorie, adica sa te prea „implici” in ea insasi? Un magnific pitic, de felul sau de prin Corsica, pe numele sau Napoleon, spunea despre vechea alcatuire germanica „… este o servitoare batrana obisnuita sa fie siluita de catre toata lumea”. Istoria e mai ceva: e o codoasa batrana careia ii chiar face placere sa fie! Asa ca lasa povestile despre obiectivitate. Crezi, chiar crezi ca Tacitus, ala cu sine ira et studio, a scris „obiectiv”? Re-citeste-l si ai sa vezi ca… era plin e racnchiune personale, de pretiozitate a „analizei” etc, etc. Dai drumul la poveste ( in sensul de naratiune traita,traita prin oase uneori) sa afle si ceilalti episoade care, cine stie, pot deveni particica dintr-un anume adevar.
Iancu Motu
aprilie 2, 2011
Stimate d-le. Stefan Doru Dancus,
nu-l provocati ca Vasile chiar e in stare sa ne dea voie sa ne dam drumul in virtual! Si atunci sa vedeti ce „bairam” intelectual o sa iasa!
vasilegogea
aprilie 2, 2011
@Iancu Moţu
Dragă Iancule,
tu ai făcut arheologie, ştii cum e! Uneori „linguriţa” aia de săpătură în plus poate schimba toată „povestea”. În fine, promit să reiau tema, mai pe larg, cît mai curînd posibil. Trebuie să înţelegi, totuşi, că urmează să intru în… „bîrlogul generalilor”!
Iancu Motu
aprilie 2, 2011
Vasile!
Tocmai asta e poanta ! Lingurita aia e importanta cu conditia sa nu te joci cu „destinul” celor date deoparte ( decopertate in limbaj de teren!). Bine, te inteleg. Vrei sa intri intr-un loc ce pute a vax de cisme, scartaieli de centura si diagonala, alcool si cine mai stie ce odori de cazarma. Vrei sa incerci un gen de Valkirye dar nu stiu daca poti sa lasi si o servieta langa piciorul mesei. Atentie Vasile! Nu esti si nici nu vreau sa ajungi un von Stauffenberg numai ca unii sa isi mai adauge o stea pe umar. N-avem si asa destui indivizi cu n stele pe umar? Mai ales ca le-au cules printre gramezile de izmene si borcanele cu fasole de la intendenta? Nu avem si asa destui inaintati in grad inainte de vreme pentru meritul personal de a se fi dovedit vajnici luptatori pe frontul pupincurismului? Da-o in plata cui s-o nimeri Vasile. Generalii nu prea au simtul umorului pentru ca l-au pierdut pe cel al onoarei.
vasilegogea
aprilie 2, 2011
@Iancu Motu
He, he! Iancule, daca eu as fi un (imaginar, sa subliniem, nu care cumva!) von Stauffenberg as sti sa folosesc dinamita! Dar, cum nu sunt, mai pun, uneori, doze mici de „dinamita” metaforica, in scris.
Iancu Motu
aprilie 2, 2011
He, he Vasile! Tu nu realizezi ca esti deja un Stauffeneberg! Dinamita ta ( asa cum o denumeai mai sus) este deja pusa. Nu stiu insa cum „este reglat” mecanismul de detonare. Vorba vine ca nu stiu. Uite cum ticaim cu totii jucandu-ne cu ideile, cu vorbele – mai de duh sau mai incrancenate – cu noi insine ( si ce frumos este !) incercand sa ne apropiem unii de altii, de ceea ce ne uneste. Asa ca dai bataie batrane! Ne-ai dat de lucru!
Corie Keena
aprilie 20, 2011
Major thanks for the article post. Will read on…
Luka Lukici MELETIEV
ianuarie 26, 2012
Anacronism, anacronism: ceea ce purta tarina, amintitor de acoperamintul proteguitor al Maicii Domnului, semana cu un malacov… dar nu se chema astfel. in veacul lui Demetrios Kantemiroglu. Fiindca MALAKOFF e numele frantuzit al unui fort din Crimeea cucerit de ostasii hexagonali, aliati cu Britanicii, ai lui lui Napoleon Al Treilea. In cinstea bravurii lor aveau sa-si boteze astfel crinolinele, haioasele lor crinoline, damele patrioate ale Parisului postpasoptist, nu insa dansatoarele oarecari, populare, cu fanta in bughigai, de la cel Bal Mabille frecventat si de junii corupti ai lui Mihaies Eminesco…
CACI VA FI SUB MALACOV:
SI-APOI CINE TREABA ARE?
vasilegogea
ianuarie 26, 2012
@Luka Lukici MELETIEV
„Haioase” si cam grele, crinolinele!
Multumesc pentru acest adaos pretios.