In memoriam Radu Săplăcan. „Uşor deasupra lumii”. Update

Posted on Aprilie 1, 2011

35



       Ar fi împlinit azi 57 de ani. Adevărul e că, de fapt, după acte, acest eveniment s-ar fi produs ieri, 31 martie. Dar, mi-a mărturisit că nu poate să-şi sărbătorească ziua odată cu Nichita! S-o împartă, adică, cu acesta. I se părea un furt, o impietate. Nichita Stănescu, pe care l-a iubit. Pe cine, însă, care ştia să se facă ascultat de el şi avea ceva, cît de puţin dar inteligent şi expresiv, de spus, nu a iubit? În felul său atît de personal. Contradictoriu, sever şi tandru, spectacular şi discret, mărturisit şi ascuns…  S-a risipit pe sine şi a concentrat/catalizat energii ca puţini alţii.

       Cu cîteva zile înainte de a se despărţi pentru totdeauna de noi, l-am vizitat la spital. Îi duceam primul exemplar din volumul meu de proză scurtă Logodnica mecanicului Gavrilov, în care am reconstituit – la presiunea lui şi a altui prieten comun, pe care l-am fi aniversat în această lună, Gheorghe Crăciun – primul meu volum, încheiat prin 1984, Nu vă aplecaţi în afară. Nu vorbea. Aproape nu mai vorbea. Era împăcat. El, insurgentul, impetuosul, infatigabilul se „predase”. Era împăcat. Mi-a făcut semn să-i aşez cartea pe piept. Deasupra inimii. Apoi, după cîteva minute în care am tăcut împreună, a şoptit: „În sfîrşit, Bătrîne, ai debutat!”.  Da, publicasem deja alte şase cărţi, dar abia cu aceasta debutam. Adică devenisem scriitor. Scriitorul pe care l-a citit, încurajat şi promovat el. Scriitorul lui. Mizase pe mine încă din 1976, cînd mi-a acordat Premiul „Napoca Universitară” pentru proză. În sfîrşit, făcusem dovada că l-am meritat!

        În noiembrie 1988, a venit neanunţat la Braşov pentru a marca împreună împlinirea unui an de la Revolta din 1987! Atunci am înfiinţat Partidul Gogist, partid de opoziţie, dar nu în „ilegalitate”, ci în stare liberă de legalitate! Statutul prevedea la primul articol că partidul se compune dintr-un singur membru fondator şi are un membru simpatizant. Iată ce mi-a scris cu acel prilej în „Carnetul albastru” (unul dintre cele trei „carnete” care au stat la baza cărţii mele Fragmente salvate):

        „…după marea revoluţie din… noiembrie –

        după un an, anul trage la an, banul la ban, săplăcanul la Săplăcan;

        există nervi, dar nu există sistem nervos;

        există reacţiune, dar fără reacţii;

        ficţiunea e acţiunea –

        Re-acţionar în Partidul Gogist, Radu Săplăcan”

        Da, Radu: ai avut dreptate – ficţiunea a fost acţiunea! Şi Gheorghe Crăciun a înţeles asta. De aceea v-aţi înţeles mereu atît de bine, încît, mărturisesc acum, cînd din nou sunteţi doar voi doi împreună, fără mine, deveneam gelos! Aproape sunt sigur că faceţi un Seculum acolo unde vă aflaţi. Deasupra Lumii.

         Să mai facem o plimbare cu Radu:

                             PRINTRE  COPACI  DE  STICLĂ

                                  – plimbarea de vineri –

                             nucul e veşted, copiii au crescut,

                             genunchi cu păsări dor –

                             prietenii s-au ascuns în catedrale de toamnă

                            o ploaie de granit îmi înfundă gura cu silabe întunecate –

                            din stinse candele,

                            curge în vase, doar împăcarea…

        Update. Urmare şi a „colocviului” ad-hoc desfăşurat aici, precum şi a diligenţelor depuse de prietenul, poetul şi părintele Ioan Pintea, Centrul judeţean pentru cultură Bistriţa-Năsăud, Primăria şi Şcoala generală din comuna Braniştea au pus la punct (material şi spiritual)  Ediţia a VI-a a Întîlnirilor „Radu Săplăcan”. Iată afişul-program al acestor manifestări, placheta in memoriam, editată de George Vulturescu la Centrul pentru cultură şi patrimoniu Satu-Mare, imagini de la slujba de pomenire, la mormîntul lui Radu Săplăcan din Braniştea, de la expoziţia de fotografii de la Şcoala generală din Braniştea precum şi imagini de la „Întîlnirile Radu Săplăcan„, la Centrul judeţean pentru Cultură Bistriţa-Năsăud: 

 

 

 

           PremiulRadu Săplăcan” a revenit anul acesta tînărului critic şi eseist Luigi Bambulea, redactor la revista Verso.

Anunțuri
Posted in: In Memoriam