Obiectivul „Oşanu” – un avatar al lui Pico della Mirandola?

Posted on aprilie 11, 2011

40



       Ce ar fi putut avea comun studentul (la filosofie, „cursuri” la „fără frecvenţă” dar, cu aprobare de la Decanatul facultăţii de a asista la ce cursuri doreşte, opţiune obligatorie, reuşind „fără loc” la „zi”, dar şi voluntară, avînd în vedere numărul mare de cursuri inutile, pseudo-filosofice pentru un tînăr care chiar voia să „studieze filosofia” şi nu „facultatea de filosofie„, sau în doar două cuvinte, „doctrina ceauşescu„), devenit „obiectiv” ca urmare a „vigilenţei revoluţionare” harnic lucrătoare (la Securitate) a unor „colegi”, cu marea figură a Renaşterii florentine, cel despre care contemporani răuvoitori spuneau cu ironie că „ştia totul şi ceva în plus„, neo-platonicianul Pico della Mirandola?

        Acesta din urmă a trăit între anii 1463-1494, s-a născut în castelul Mirandola din nordul Italiei (Modena), a devenit celebru pentru redactarea celor 900 de teze, cunoscute sub numele „Conclusiones philosophicae, cabalisticae et theologicae”, cu o introducere, „Oratio de dignitate hominis”, text fondator al umanismului filosofic italian, precum şi pentru memoria sa fabuloasă. Papa Inocenţiu al VIII-lea declară 13 din cele 900 de teze drept eretice iar trimişii lui îl arestează, în Franţa, unde încercase să se salveze. În cele din urmă, ca urmare a sprijinului primit din partea familiei de Medici, este eliberat şi va trăi pînă la sfîrşitul vieţii retras, deşi ca descendent dintr-o puternică familie nobiliară, ar fi putut să revendice poziţia de conte al comitatului Mirandola. 

         „Obiectivul„, s-a născut şi el într-un oraş din nord, dar din nordul României, la cîţiva paşi de sinistra închisoare de la Sighet, în anul în care mureau Stalin, dar şi Iuliu Maniu şi I. Gh. Brătianu. Ca student, a considerat şi el, ca şi Pico della Mirandola, în plus avînd ca model intelectual şi acţiune culturală pe corifeii Şcolii Ardelene, că filosofia nu are decît un rol pregătitor, pentru alte, mai înalte adevăruri. A avut, şi el, o memorie (antrenată prin exerciţii de citire rapidă şi de mnemotehnică) pe care făcea pariuri în bibliotecă, (cîştigîndu-şi, astfel, cafeaua zilnică la Arizona), promiţînd că va memora într-un an cele 3oo de cărţi adevărate, necesare şi suficiente pentru o bună introducere în filosofie. A scris (doar) două „teze” sub identitate falsă şi a fost arestat, amnistiat, apoi , la intervenţia unor „de Medici” ai burgului universitar, i s-a permis să-şi încheie studiile, dar obligat să se retragă un timp pentru „reeducare” şi, astfel, s-a dedicat studiului. Are, şi el, rădăcini nobiliare, (în vechea nobilime românească din Maramureş), coborînd pînă în secolul XIV. 

         În anii ‘7o ai secolului trecut locul lui Savonarola l-a luat Securitatea. Care, asemenea temutului călugăr dominican, va urmări prin toate mijloacele „drumul cărţilor interzise„, atît în mintea „obiectivului”, cît şi pe la adresele unde acesta locuia. În numele a cu totul altfel de „dogme„.

         Doar cîteva  NOTE:

        1. Prima „Notă informativă” reprodusă aici (alături de altele cîteva, desigur, ale altor „surse”) a constituit temeiul „luării în lucru” a studentului, ca „obiectiv„, în Dosarul de Urmărire Informativă, cu numele de cod „Oşanu„. Are, deci, o importanţă deosebită în desfăşurarea tuturor „evenimentelor” din viaţa „obiectivului” pentru următorii 15 ani.

        2. Sursa” nu se mulţumeşte să „informeze„, se străduieşte – şi reuşeşte – să-şi dovedească disponibilitatea de acuzator indignat, de „comisar al poporului„, deformînd, de fapt, în mod grav faptele semnalate şi subevaluînd „obiectivul”. Pare să dea (şi ea) un fel de „examen” de loialitate şi „competenţă”. Un exemplu: „luasem” primul an doar cu note de 9 şi 10, ceea ce mi-a permis (la cere) să mă înscriu în anul şcolar următor la doi ani universitari – II şi III – simultan!

        3. În a doua „Notă informativă”  (dată la scurt timp după ce se „deschisese” D.U.I.-ul; nu pierdeau timpul!), „sursa” încurcă rău de tot „banalităţile„: teme sau subiecte impersonale, discutate ca posibile nuclee narative în eventuale proze, (subiecte frecvente de discuţie, provocate de apariţia cîtorva romane şi a unor filme româneşti neverosimil de „curajoase” în epocă), sunt atribuite ca date biografice reale, unor persoane reale ( Bîrlădeanu, Drăghici, tatăl „obiectivului”). „Nivelul” de iniţiere în filosofie al „sursei”, în raport cu cel al „obiectivului” se poate deduce din amestecul complet lipsit de logică şi temei al numelor de filosofi sau cărţi „interzise”.

        4. „Problema NEGOIUL” – se referă la Ioan Gavrilă-Ogoranu, la data respectivă încă „ascuns”, al cărui nume de „obiectiv” era „Negoiu„. Se vede că Securitatea spera ca, urmărind un „obiectiv” mai mic, să ajungă la…  unul cît un munte! N-a ajuns!

Posted in: D.U.I. 3357