Cîteva pagini „salvate” din creaţia „reacţionară” a Obiectivului „Oşanu”. Plus două pagini regăsite în „Echinox”

Posted on Aprilie 12, 2011

32



În propriul Dosar de Urmărire Informativă se păstreză, pe lîngă note informative, materiale de sinteză, planuri de măsuri, şi stenograme ale unor convorbiri telefonice ale „obiectivului” sau soţiei acestuia, transcrieri ale unor scrisori expediate ori primite dar, surpriză, şi două texte literare de care uitasem complet. Este vorba despre două  brouillons  de proză. Îmi amintesc acum, că în acea perioadă începusem să experimentez o formulă „contrapunctică” de proză scurtă, în care glisarea neexplicată a situaţiei sau personajului dintr-un loc sau timp în altele era o expresie a influenţei lecturilor din Mircea Eliade. Mă îndoiesc că „specialiştii” Securităţii au avut „organe” să detecteze această influenţă, deşi, oricum o acuzau fără nici o nuanţare, masiv şi „nediscriminatoriu”. Una dintre „povestiri” a fost folosită de mine, mai tîrziu, în construcţia romanului Scene din viaţa lui Anselmus (Bătrînul şi apa). Cealaltă, însă, (O ţigară), a rămas cu totul în uitare, părîndu-mi astăzi mai surprinzătoare şi mai proaspătă decît, probabil, o voi fi socotit-o în 1976, cînd mi-a fost confiscată. (La percheziţia de atunci mi-au fost „ridicate” mai multe manuscrise. N-am primit înapoi decît o parte. Ca de altfel, şi din cărţi.)

(Re)citindu-le acum, în corelaţie cu aprecierile din „notele de sinteză” ale Securităţii, nu pot să nu mă întreb unde era „caracterul lor necorespunzător ideologic„, în ce a constat gradul de periculozitate care făcea necesară punerea în mişcare a unui întreg mecanism pentru „a preveni apariţia lor„. Singurul adevăr cert pe care îl am la dispoziţie acum e că „prevenirea” a reuşit deplin. N-am putut să public o carte de autor decît după Revoluţia din Decembrie 1989. Dar, „trenul” generaţiei mele era deja departe! Mie îmi mai rămînea posibilitatea folosirii unei drezine! Ceea ce fac pînă azi!

Dar, hai să ne imaginăm că ne aflăm la o şedinţă a Cenaclului Echinox, în Sala Schakespeare, la Filo, în primăvara anului de graţie 1975… Citeşte: „Obiectivul„…

(Pentru lectură daţi clik pe pagini. Pentru comentarii, să nu aveţi emoţii! Din păcate, conducătorul cenaclului,

Italienistul, Profesorul, Diplomatul  Marian Papahagi, nu mai e printre noi. Ce bine ar fi fost să fie!)

***      Între timp, căutînd prin „cutiile-arhivă” ale „obiectivului”, am găsit primele lui texte publicate în Echinox. Ele sunt traduse, într-adevăr, în limba maghiară, de camaradul meu de „arme”, coleg de facultate şi prieten vechi, poetul, prozatorul şi filosoful Egyed Peter, redactor responsabil pentru paginile în limba maghiară ale Echinox-ului la acea dată. Nu mai am variantele în limba română. Astfel că le voi reproduce, în facsimil, aşa cum au apărut, prelungind, într-un fel spiritul echinoxist, şi aici, pe blog. Titlurile lor sunt, în româneşte: Becul, Nepotriviri, Sculptorul.

Anunțuri