Anul 1929 îşi are importanţa sa în hagiografia comuniştilor, fiind, în realitate, perioada în care trebuiau să se petreacă „ evenimente” majore. De fapt, Moscova dăduse ordin ca toate filialele Kominternului să treacă la acţiuni prin care să arate că „imperialismul” este pe punctul de a ataca URSS. Ca atare, toate „acţiunile” trebuiau să vizeze imaginaţia celor care aruncaseră în lume ideea unui nou război. În ceea ce-i priveşte pe „comuniştii din România” trebuiau să provoace cât mai multă agitaţie, să atragă atenţia asupra lor pentru a deveni subiect de presă. Vârful acţiunilor împotriva imperialismului trebuia să fie la 1 august 1929.
Întrebat de către social-democraţi ce au vrut de fapt cu mişcările, Plăpumaru a răspuns:
” Nu prea ştiu mare lucru despre acţiunile de atunci, că Marcel (Pauker) nu m-a consultat deloc. El era, pe atunci, cel care conducea întreaga mişcare şi raporta totul direct Moscovei. Ştiu însă că a transmis că la noi toate erau bune după ce el a reorganizat toată mişcarea. Bune pe naiba! A distrus câteva nuclee din oraşe, mai ales la Timişoara. Nici la Cluj n-a fost mai bine. Avea nişte idei pe care noi nu le-am înţeles. Oricum eu eram izolat şi nimeni nu mă mai întreba ceva cât de cât important. Ce ştiu este doar că venise ordin de la tovarăşii sovietici ca noi să facem acţiuni, să arătăm că imperialiştii vor să atace Rusia. Basarabenii erau cei care trebuiau să fie cei mai activi. Primiseră ordin de la Odessa să se pregătească. Se formase acolo un comitet revoluţionar care avea pregătite toate materialele (de propagandă), aveau chiar şi stocuri de arme. Se primise veste că urmau să fie concentrate unităţi de cavalerie pe Nistru. Ceilalţi, mai ales ardelenii şi bănăţenii trebuiau să protesteze şi împotriva anexării la România ( Unirea din 1918), că se făceau zece ani de la eveniment.”
„ Când a ieşit povestea cu mişcarea de la Lupeni am ştiut că lucrurile scăpaseră de sub control. Mai ales că jurnalele puterii s-au dus acolo şi au aflat tot felul de lucruri. Unele erau mai neplăcute. Mi-aduc aminte că era amestecat în toată povestea un tovarăş, unul Munteanu sau Moldovan, care fusese şi la voi (social-democraţi) apoi s-a dus la ţărănişti dar nu l-au primit. A venit la noi spunând că ştie de la voi cam tot ce trebuie şi atunci tovarăşii l-au primit. Dar eu cred că era şi omul Siguranţei. El a fost cel care a aranjat totul. Numai că a dat peste un inginer care nu s-a lăsat. Numai că ăsta, Munteanu , da aşa îl chema, s-a apucat să vorbească cu vreo 200 de tovarăşi care nu ştiu dacă toţi erau comunişti, să folosească forţa dacă minerii nu vor să facă demonstraţie. Mai toţi erau înarmaţi cu tot felul de topoare şi altele, de-ale lor dar erau şi vreo 20-30 care aveau revolvere. Asta a fost marea greşeală! Că oamenii n-au vrut să facă nici grevă nici demonstraţie. Atunci s-a apucat să ocupe centrala electrică şi să taie oxigenul din subteran. Asta a făcut ca oamenii să nu mai fie de partea lui. L-au bătut grav pe un maistru de la centrală şi atunci când au venit jandarmii s-au baricadat. Nu mai aveau ce pierde că dacă murea cineva în subteran (lipsă de oxigen) i-ar fi călcat minerii în picioare. Acuma toţi spun că n-au avut dreptate, că nu era de ce să facă grevă sau manifestaţie. Nu-i chiar aşa. Că n-o duceau ei prea bine. „
Cu referire la deschiderea focului
„ Ce guvern e ăla care trage asupra muncitorilor lui? E drept, nu dădeau drumul la electrică, nu aveau cei de jos aer, dar nu te apuci să tragi în oameni aşa, ca în război. S-a zis că întâi au tras unii dintre tovarăşi. Poate că da, poate că nu. Eu nu cred că au tras ei primii. Oricum au murit destui. Din câte îmi amintesc au fost vreo 60 de răniţi şi vreo 30 de morţi”
„ Nu ştiu dacă armata a spus adevărul. De unde 10 morţi şi 15 răniţi? Câţi au fost loviţi de glonţ şi câţi de altceva”? ( Altceva erau: ghioage ghintuite, cozi de topor ranforsate cu oţel, lanţuri cu cap bilă etc.; autorităţile au ridicat de pe teren peste 500 kg de asemenea obiecte) Că nu puteau cei care aveau revolvere să omoare atâţia soldaţi. Şi după ce s-a terminat tot de ce s-au apucat să-i fugărească pe muncitori prin toată Valea ori prin păduri? Că de frică unii s-au refugiat prin păduri cu familii cu tot. Şi de ce i-au pus pe momârlani să-i ia cu câinii şi să-i bată?”
„ Şi nu s-au oprit doar la cei din Vale. Unul din tovarăşii unguri de la Braşov îmi spunea că s-au legat şi de câţiva muncitori de la IAR. Ziceau că au făcut sabotaj la motoare. Da nu cred că era adevărat. Ce puteau sabota? „
Cineva din cameră se pare că i-a spus că ştia de cazul de la Braşov, ( cel mai probabil era un fost legionar, poate chiar cu studii de inginerie) şi că acolo nu poliţia sau Siguranţa au intervenit, ci chiar muncitorii.
„ Da, că numai proştii pot să creadă că muncitorii ar fi sărit pe tovarăşi numai că au sabotat ceva la nişte motoare. Eu unul nu cred că aşa a fost. Am fost informat că poliţia a intrat pe fir.”
I s-a spus că fiind o interprindere militarizată poliţia nu avea nicio competenţă.
„ Ce mi-e una ce mi-e alta! Că au fost cei de la armată sau alţii tot un drac. „ ( În realitate doi „tovarăşi” unguri puneau nisip de turnătorie în carburatoarele unor avioane prototip ale armatei. Au fost trataţi de colegii de secţie încât au stat prin spital vreo 3-4 săptămâni)
Discuţia (din câte-mi aduc aminte) a lunecat încet pe tema acţiunilor pro Moscova ce trebuiau să fie puse în practică până cel tîrziu la începutul lunii octombrie.
„ Sigur că trebuia. Numai că Marcel şi oamenii lui nu aveau trecerea de care ziceau că se bucură. El nu ştia să vorbească cu muncitorii noştri şi mai era şi arogant. Ca să nu mai vorbim că şi-a pus în funcţii doar oamenii săi. Le căuta în coarne celor de dincolo (de munţi) mai ales celor de la Oradea şi Timişoara. Zicea că tovarăşii de colo sunt adevăraţi proletari şi că numai ei luptă pentru distrugerea regatului. Tot el a fost cel care a venit cu ideea de a face propagandă la ţară. Dar nu a avut niciun succes. Ţăranii îl mai ascultau dar plecau şi nu-i mai vedea nimeni pe la noi. Oricum nu ne-a căutat pe noi, vechii comunişti iar când i se trimitea vorbă de la noi ne răspundea mai mult în doi peri. Pe urmă a fost artestat. Noi credem că a scuipat cam tot ce ştia când l-au luat la interogatoriu. Că nu de pomană l-a condamnat tovarăşul Stalin”
În rest, nu mi-aduc aminte să fi spus ceva legat de subiectul de astăzi. Am găsit însă – nu acum – un fragment dintr-un articol apărut în ziarul Svedonia din… Riga! Care se referă la eterna problemă a Basarabiei. Se leagă într-o mare măsură cu atmosfera pe care o pregăteau bolşevicii pentru 1929 în România. Îl redau pe scurt.
17 februarie 1929. Svedonia :
Titlul articolului: „Activitatea Kominternului în Basarabia”
„…Kominternul desfăşoară o activitate foarte intensă în chestia preparării răscoalelor din Basarabia. Câţiva dintre membri Kominternului împreună cu reprezentanţii comitetelor revoluţionare au plecat grăbiţi la Odessa, unde se află în prezent centru mişcării bolşeviste din Basarabia. Acolo au sosit din Basarabia reprezentanţii comitetelor comuniste din Basarabia şi din Tiraspol şi câţiva membri ai guvernului republicii moldoveneşti de lângă Nistru. La această consfătuire, după raportul comuniştilor basarabeni, s-a hotărât organizarea răscoalei în timpul cel mai apropiat. … S-a întocmit lista viitorului guvern al Basabariei, despre care se păstrează secretul. Au pornit în direcţia Basarabiei mari transporturi de armament, care în timpul nopţii sunt trecute peste Nistru. Răscoalele vor avea loc curând. În legătură cu aceasta în Ucraina a şi început dislocarea trupelor şi mai ales concentrări de trupe în apropierea Nistrului.”
Adaos (de V.G.)
Profit de temă pentru a da lista nominală a celor 22 de mineri ucişi la Lupeni în 6 august 1929, aşa cum sunt consemnaţi în volumul Călătorie prin vîrstele Văii Jiului, autori Ioan Velica şi Carol Shreter, Editura Destin, 1993:
„Prefectul judeţului, Ştefan Rozvan, îl împuşcă cu pistolul pe Gavrilă Vitoş deschizîndu-se astfel masacrul muncitorilor. Au fost ucişi 22 de mineri iar 5o au fost răniţi. Iată pe cei 22 mineri-eroi ucişi la Lupeni: Gaboşi Martin (1889-1929)-miner la „Victoria”, Vasile Golcea (1902-1929)-de la mina „Ileana”, Gurzso Gavril (1893-1929)-de la mina „Ştefan”, Ghevelek Petru (1893-1929)-mina „Ileana”, Ion Groza (1911-1929)-mina „Carolina”, Fulop Mihai (1909-1929)-mina „Ileana”, Alexandru Negreanu (1900-1929)-mina „Ştefan”, Pataki Francisc (1902-1929)-mina „Ştefan”, Ştefan Tătar (1899-1929)-mina „Ileana”, Gavrilă Vitoş (1906-1929)-mina „Carolina”, Hegeduş Ştefan (1899-1929)-mina „Carolina”, Fruja Petru (19o8-1929)-mina „Carolina”, Gaal Irimie (1899-1929)-magazia de materiale, Kolcsar Ştefan (1896-1929)-consum, Groza Loghin (1902-1929)-neprecizat, Szigeta Dominic (mort 1929), Şandor Antoniu (mort 1929), Vasile Donciu (1896-1929)-mina „Ştefan”, Ioan Vulpe (1890-1929)-mina „Carolina”, Toma Maxim (1912-1929)-mina „Ştefan”, Sigismund Duca (1902-1929)-neprecizat, Moise Aron (mort în 9 august 1929). …cel mai în vîrstă dintre ei avea 39 de ani, iar cel mai tînăr, aproape 17 ani.”
(În fotografie: monumentul ridicat în memoria lor la Lupeni. Creaţie a sculptorului Ion Irimescu, el a fost dezvelit în 1969.)
Completare la adaos:
Dragă Vasile, îmi permit să adaug lista militarilor morţi în acelaşi nefericit moment:
plt. Leon Voinea, cap.Ion Tioacă, Ion Gherghişcu, soldaţi, Petre Iorgovan,Vasile Comînescu, Nicolae Mâţu, Ionu Aldea, Neamţ Vasile, Nicolae Iielciu, Serghie Dragoman, Vasile Paraschiv, Dumitru Vasile, Carol Vasilescu, Vasile Greu, Ion Grama. Numele celor răniţi nu este publicat. Am făcut această completare nu pentru a contracara pe cei trecuţi de tine, ci pentru a se respecta acel adevăr pe care-l dorim cu toţii.
Iancu Moţu
Gogea's Blog 
Iancu Motu
aprilie 27, 2011
Dragă Vasile, îmi permit să adaug lista miliatrilor morţi în acelaşi nefericit moment:
plt. Leon Voinea, cap.Ion Tioacă, Ion Gherghişcu, soldaţi, Petre Iorgovan,Vasile Comînescu, Nicolae Mâţu, Ionu Aldea, Neamţ Vasile, Nicolae Iielciu, Serghie Dragoman, Vasile Paraschiv, Dumitru Vasile, Carol Vasilescu, Vasile Greu, Ion Grama. Numele celor răniţi nu este publicat. Am făcut această completare nu pentru a contracara pe cei trecuţi de tine ci pentru a se respecta acel adevăr pe care-l dorim cu toţii.
vasilegogea
aprilie 27, 2011
@Iancu Motu
Foarte bine venita completare. I-as fi pus si eu, dar nu i-am gasit in „arhivele” mele. Cred ca am sa adaug chiar la post si aceste nume.
Ion Ionescu
aprilie 27, 2011
Admir, d.lor Motu si Gogea, felul in care va completati, grija pentru acuratetea informatiilor, chiar pentru dozarea lor astfel incit sa nu se dezechilibreze vreun punct de vedere, abtinerea de la comentarii subiectiviste. De altfel, in toate „dosarele” documentare de pe acest blog am putut constata aceste precautii. Cred ca nu sint doar expresia unei prudente de „om de stiinta”, dar si a unei modestii care va face cinste. Va felicit din toata inima!
(Un vechi dascal fara catedra!)
Culai
aprilie 27, 2011
Lupeni 1929
A pune-n discuţie grava istorie a celor petrecute pe întreaga Valea Jiului în 1929, este un act de temeritate civică. Deşi pretextul cu plăpumarul (povestitor după ureche, zvonaci şi gazete, deoarece pe acolo n-a dat niciodată), mă cam deranjează. Mai ales, că – s-a dovedit prin propriile-i zise – n-a fost decât un oportunist abject, ca 99,99 din cei care au format (şi încă mişună prin) vârfurile piramidioanelor grupărilor socio-politice şi-n bandelel lor de şoc.
….
Restul comentariului meu /fiind cam prea lunguţ, de-o faţă A4/, i-l trimit Dlui Gazdă, cu rugămintea de a i-l transmite Dlui Profesor Moţu. Iar, de va crede de cuviinţă a-i da şi altă destinaţie, plasare, are libertatea de a proceda, din a mea parte.
Culai
aprilie 27, 2011
Compasiunea mea faţă de Dvoastră-i dublată de tot atâta revoltă, dar numai faţă de cei care au provocat dezastrul acesta al unui învăţământ din ce în ce mai debusolat.
Aş vrea să ştiu dacă anuarele oficiale au curaj să afişeze cifrele abandonului şcolar şi, eventual motivaţia… Ori, procedează tot ca pe vremuri: statistici fardate sau lipsă.
Ce să-i faci, dacă dascălii nu pot avea comportament de ortaci… Deşi, Asta le-ar trebui Canaliilor!
InimaRea
aprilie 27, 2011
D-lor, acum – c-am ajuns la capătul povestirii (cred) – zic eu c-ar trebui să plasăm întîmplările în contextul potrivit, anii 1920 – marcaţi de „avînt revoluţionar”. Sigur că nu mă gîndesc la reabilitarea ori măcar „înţelegerea” acţiunilor subversive ale bolşevicilor români, dirijaţi de la Moscova. Dar de înţeles tot trebuie să înţelegem cum de era posibil ca, după un moment de rară – divină, i-aş spune – conjunctură favorabilă Ţării, să poată apărea şi funcţiona asemenea faună comunistoidă. Căci de-acolo se trag comuniştii care-au guvernat 50 de ani. Şi tot de-acolo ni se trag şi toate nenorocirile acelei blestemate jumătăţi de veac.
Mă gîndesc c-ar trebui să-ncepem cu „Revoluţia mondială” – curent care n-a putut fi altfel stopat decît printr-o la fel de virulentă manifestare antidemocratică, fascismul. Cine ştie, poate-ajungem la incredibila idee că fascismul – ca antibolşevism manifest – a fost un rău „legic”, dacă nu chiar necesar. Fiindcă „ismele” astea – ca doctrine, politice macro, urmate de vaste acţiuni social-politice – par a avea funestul destin de a se (a)bate deasupra noastră ca un război al forţelor Întunericului, într-un aproape fatal înlănţuit antagonism.
Ion Ionescu
aprilie 27, 2011
@Culai
D.le Culai, cind am semnat (Un vechi dascal fara catedra!), aveam in vedere faptul ca, din motive, sa le spunem „istorice”, n-am profesat niciodata. Dar va multumesc pentru simpatie.
vasilegogea
aprilie 27, 2011
@InimaRea
Da, George, cred ca ne aflam cu discutia intr-un moment al unei necesare concluzii-premiza. Greu de formulat. Sa vedem ce ne va spune si autorul serialului. Cert este, oricum, ca in anii ‘2o ai secolului trecut au fost aruncate semintele care incoltesc inca si azi.
vasilegogea
aprilie 27, 2011
@Culai
Stimate Domnule,
cred ca v-am mai sugerat, cu respect si tandrete chiar, sa fiti mai putin pripit in a formula judecati si a atribui fara prea multa precautie „calificative”. Scrisoarea D-voastra privata, pe care n-o voi publica pentru a va face D-voastra un serviciu, m-a descumpanit. „Cititi” ceea ce nimeni n-a scris pe acest blog! Generalizati nepermis, astfel ca ajungeti la concluzii care nu se sustin. Dar, poate ca d-l. profesor Motu, va va raspunde mai aplicat. Eu, personal, nu vad de ce as face-o, mai ales ca imi dati ca sursa de argumentare forte, o gazeta obscura, fondata si „manipulata” de un proletcultist si colaborationist pe fata notoriu. (Nu-i voi da numele, ramine intre noi!) Sa stiti – si sunt sigur ca stiti – ca nu punerea sub intrebare a marturiilor, evenimentelor, chiar a documentelor, la rigoare, „ofenseaza” istoria , ci, dimpotriva, tocmai abordarea aceasta triumfalista, lipsita de spirit critic (si, de ce nu, autocritic), „retorica” poate, dar sigur nestiintifica.
Cu toata stima!
Iancu Motu
aprilie 27, 2011
Stimate Domn,
Mă bucură foarte mult că anticipaţi finalul acestui serial. De fapt din ceea ce mai am de redat lipseste, în acest moment, anul 1933. Urmează, ca ultim episod. Dar cred că dvs. nu cunoaşteţi un pasaj dintr-o declaraţie a unui muncitor ( subliniez!) sosit la Cluj, în 1924, la un congres al social-democraţilor reali. Omul venea din Olanda şi, printre altele, declara următoarele: comunismul este bacteria dizolvantă a oricărei forme de organizare şi acţiune normală a mişcării socialiste şi sindicale şi că”… fascismul e copilul nelegitim al comunismului. Paternitatea nu o pune nimeni la îndoială”. Această formulare a fost făcută într-o sală în care se găseau delegaţi social-emocraţi ( nu admiteau să li se spună nici măcar socialişti!) din Olanda, Germania, Austria,Ungaria, Italia. Îi aparţine unui lider sindical pe nume Sassenbach. Ca atare opinia potrivit căreia contraponderea comunismului la curentele de „dreapta” ( ismele) a fost una de nevoie, de reacţie la derapajul către non-democraţie mi se pare uşor pripită. Dacă veţi avea răgazul necesar să vă aplecaţi asupra cronologiei apariţiei, dezvoltării şi impunerii curentelor de tip totalitar cred că veţi constata că la bază stă cel de tip comunist! Ce a fost Mussolini înainte de a fi…Mussolini? Nu era oare un lider socialist ( de stânga!), un jurnalist temut? Ce imagine politică a copiat Hitler dacă nu a atacurilor împotriva social-democraţiei şi, iniţial, a alianţei cu comuniştii împotriva aceloraşi social-democraţi? Nu era NSPD un partid ” naţional-socialist”? De la cine au învăţat „oamenii” lui Hitler despre „tabere de tineret” ( pionieri), de tabere de muncă ( devenite mai apoi sinistrele lagăre de concentrare, cu înscrisul pe fronton Arbeit macht Frei, dacă nu de la lagărele Gulagului bolşevic şi apoi sovietic), de la cine au luat modelul partidulul unic, de la cine marşurile de tip marţial ( imitate după intrările triumfale de acum 2000 de ani ale imperatorilor) dacă nu de la Moscova? Pot continua cu trimiterile. Nu pentru a intra într-o discutie în contradictoriu cu domnia voastră, ci pentru a restabili, măcar cronologic, a unui minim adevăr. Adevăr cunoscut de toată lumea, mai puţin la noi. Aceasta este şi cheia înţelegerii respingerii, mai ales de către anumite „cercuri” occidentale a unui proces ce trebuie intentat comunismului ( cum să se auto-condamne, să se auto-demaşte, după un procedeu de tip stalinist) ca ideologie, ca practică etc. Cum să se arate că ei sunt la baza „ismelor” care au dus la o grozăvie greu de imaginat împotriva umanităţii? Sunt perfect de acord cu ideea că anii 20 au fost marcaţi de acel avânt revoluţionar care dădea speranţe multora. Multora ca Dvs., ca mine, ca prietenul Vasile care am crezut în 1989… Mai mult, a dat speranţe unei generaţii care nu a fost măcelărită în tranşeele primului război mondial, dar care s-a văzut exclusă, ca să nu spun altfel. E o întreagă istorie de scris despre anii 20. La noi de ce s-a ridicat dreapta naţională ( eu nu spun naţionalistă!) într-un mediu în care speranţa, efervescenţa, spuneti cum vreţi, de după marea Unire? Sunt întrebări care merită adevărate răspunsuri nu glume de tip istoriografic şi hagiografic comandate că aşa”dă bine”. Mişcarea comunistoidă de la noi ( la vremea ei, dacă nu ar fi produs victime) a fost o glumă proastă. Ca multe alte imitaţii. Dar…. Cine ştie poate că în discuţiile dintre noi vom putea să mai aducem puţintică luminare.
Iancu Motu
aprilie 27, 2011
Dle. Culai,
prietenul nostru Vasile, ca gazdă, mi-a transmis acel A4 de care vorbeaţi. La întrebările Dvs. legate de anumiţi autori care au descris Lupeni 29 vă voi spune direct, fără menajamente, să-l recitiţi pe Panait Istrati în registrul de DUPA marea” călătorie” iniţiatică în URSS! Dincolo de acesta o să redau, mai jos, o mare parte dintr-un articol semnat de C. Bacalbaşa ( nu cred că-l puteţi bănui de simpatii de ” dreapta”!) Citez din Universul 12 aug. 1929
Titlu: ” După măcel în Valea Roşie. Cum a înarmat sindicatul independent muncitorii? Când a tras armata?”
„…. cine e sinistrul personaj care după ce a şantajat soc. Lupeni, cerând o zi din salariul colectiv al lucrătorilor în favoarea sindicatului său ad-hoc, în faţa refuzului a preferat să antreneze o minoritate de lucrători necalificaţi, adevăraţi troglodiţi inofensivi, naivi până la debilitate spirituală, pe căile definitive ale morţii?” ( se referă la un provocator pe nume Munteanu, trecut pe la social-democraţi, respins de ţărănişti, trecut la advensism, mai apoi primit de…comunişti!)
În continuare:
” Ocupând centrala electrică, dând asalt uzinelor şi organizând o rezistenţă rebelă, în faţa trupelor, Munteanu şi-a consumat răzbunarea personală…”
„… Cei 200 de zbiri tocmiţi la sindicatul independent au umblat două zile, de sâmbătă până luni, să îndemne muncitorii la ocuparea Centralei electrice. Cei mai mulţi au rezistat, în special social-democraţii. Mulţi însă au venit, peste trei mii. Când au aflat despre ce e vorba, s-au retras şi n-au mai rămas, pe baricadele propriei lor nenorociri, nici măcar o mie de muncitori. Cei mai mulţi erau lucrători necalificaţi, oameni de o simplitate spirituală vecină cu rudimentul inteligenţei primitive, încadraţi de agitatorii sindicatului, de profesionişti ai revoluţiei cu avantaje şi fără riscuri”.
Vă reamintesc, în subteran erau peste 1500 de mineri în pericol de a rămâne fără oxigen datorită opririi generatoarelor de la Centrala electrică.
” .. S-a făcut apel la ocupanţi, arătându-se soarta camarazilor, îngropaţi de vii în urma actelor de sabotaj. Şi atunci canalia comunistă a răspuns, demascându-şi întreaga tactică moscovită:
Să moară dacă au intrat în mină!”
Mă opresc aici cu citarea articlolului, nu înainte de a spune că autorii citaţi de Dvs. ştiua foarte bine că ceea ce scriu despre Lupeni 29 era… o mare mistificare, că au fost plătiţi foarte gras să scrie exact invers! Ce dovadă mai bună vreţi decât faptul că articolul ( reportaj teribil de corect, de real) a fost preluat, fără ca Bacalbaşa să ceară măcar un ban în întreaga presă centrală, indiferent de orientarea politică? Până şi Adevărul a publicat corect, totul. Pentru mai mult din articol vă sugerez, din nou, Universul, 12 august 1929. În rest, poveştile cu….. sunt doar … poveşti.