Iancu Moţu: „arheologia” unei mărturii a lui Gheorghe Cristescu-Plăpumaru (V). Lupeni ’29

Posted on aprilie 27, 2011



               Anul 1929 îşi are importanţa sa în hagiografia comuniştilor, fiind, în realitate, perioada în care trebuiau să se petreacă      „ evenimente” majore. De fapt, Moscova dăduse ordin ca toate filialele Kominternului să treacă la acţiuni prin care să arate că „imperialismul” este pe punctul de a ataca URSS. Ca atare, toate „acţiunile” trebuiau să vizeze imaginaţia celor care aruncaseră în lume ideea unui nou război. În ceea ce-i priveşte pe „comuniştii din România” trebuiau să provoace cât mai multă agitaţie, să atragă atenţia asupra lor pentru a deveni subiect de presă. Vârful acţiunilor împotriva imperialismului trebuia să fie la 1 august 1929.

               Întrebat de către social-democraţi ce au vrut de fapt cu mişcările, Plăpumaru a răspuns:

        ” Nu prea ştiu mare lucru despre acţiunile de atunci, că Marcel (Pauker) nu m-a consultat deloc. El era, pe atunci, cel care conducea întreaga mişcare şi raporta totul direct Moscovei. Ştiu însă că a transmis că la noi toate erau bune după ce el a reorganizat toată mişcarea. Bune pe naiba! A distrus câteva nuclee din oraşe, mai ales la Timişoara. Nici la Cluj n-a fost mai bine. Avea nişte idei pe care noi nu le-am înţeles. Oricum eu eram izolat şi nimeni nu mă mai întreba ceva cât de cât important. Ce ştiu este doar că venise ordin de la tovarăşii sovietici ca noi să facem acţiuni, să arătăm că imperialiştii vor să atace Rusia. Basarabenii erau cei care trebuiau să fie cei mai activi. Primiseră ordin de la Odessa să se pregătească. Se formase acolo un comitet revoluţionar care avea pregătite toate materialele (de propagandă), aveau chiar şi stocuri de arme. Se primise veste că urmau să fie concentrate unităţi de cavalerie pe Nistru. Ceilalţi, mai ales ardelenii şi bănăţenii trebuiau să protesteze şi împotriva anexării la România ( Unirea din 1918), că se făceau zece ani de la eveniment.”

            „ Când a ieşit povestea cu mişcarea de la Lupeni am ştiut că lucrurile scăpaseră de sub control. Mai ales că jurnalele puterii s-au dus acolo şi au aflat tot felul de lucruri. Unele erau mai neplăcute. Mi-aduc aminte că era amestecat în toată povestea un tovarăş, unul Munteanu sau Moldovan, care fusese şi la voi (social-democraţi) apoi s-a dus la ţărănişti dar nu l-au primit. A venit la noi spunând că ştie de la voi cam tot ce trebuie şi atunci tovarăşii l-au primit. Dar eu cred că era şi omul Siguranţei. El a fost cel care a aranjat totul. Numai că a dat peste un inginer care nu s-a lăsat. Numai că ăsta, Munteanu , da aşa îl chema, s-a apucat să vorbească cu vreo 200 de tovarăşi care nu ştiu dacă toţi erau comunişti, să folosească forţa dacă minerii nu vor să facă demonstraţie. Mai toţi erau înarmaţi cu tot felul de topoare şi altele, de-ale lor dar erau şi vreo 20-30 care aveau revolvere. Asta a fost marea greşeală! Că oamenii n-au vrut să facă nici grevă nici demonstraţie. Atunci s-a apucat să ocupe centrala electrică şi să taie oxigenul din subteran. Asta a făcut ca oamenii să nu mai fie de partea lui. L-au bătut grav pe un maistru de la centrală şi atunci când au venit jandarmii s-au baricadat. Nu mai aveau ce pierde că dacă murea cineva în subteran (lipsă de oxigen) i-ar fi călcat minerii în picioare. Acuma toţi spun că n-au avut dreptate, că nu era de ce să facă grevă sau manifestaţie. Nu-i chiar aşa. Că n-o duceau ei prea bine. „

                        Cu referire la deschiderea focului

           „ Ce guvern e ăla care trage asupra muncitorilor lui? E drept, nu dădeau drumul la electrică, nu aveau cei de jos aer, dar nu te apuci să tragi în oameni aşa, ca în război. S-a zis că întâi au tras unii dintre tovarăşi. Poate că da, poate că nu. Eu nu cred că au tras ei primii. Oricum au murit destui. Din câte îmi amintesc au fost vreo 60 de răniţi şi vreo 30 de morţi”

            „ Nu ştiu dacă armata a spus adevărul. De unde 10 morţi şi 15 răniţi? Câţi au fost loviţi de glonţ şi câţi de altceva”? ( Altceva erau: ghioage ghintuite, cozi de topor ranforsate cu oţel, lanţuri cu cap bilă etc.; autorităţile au ridicat de pe teren peste 500 kg de asemenea obiecte) Că nu puteau cei care aveau revolvere să omoare atâţia soldaţi. Şi după ce s-a terminat tot de ce s-au apucat să-i fugărească pe muncitori prin toată Valea ori prin păduri? Că de frică unii s-au refugiat prin păduri cu familii cu tot. Şi de ce i-au pus pe momârlani să-i ia cu câinii şi să-i bată?”

            „ Şi nu s-au oprit doar la cei din Vale. Unul din tovarăşii unguri de la Braşov îmi spunea că s-au legat şi de câţiva muncitori de la IAR. Ziceau că au făcut sabotaj la motoare. Da nu cred că era adevărat. Ce puteau sabota? „

            Cineva din cameră se pare că i-a spus că ştia de cazul de la Braşov, ( cel mai probabil era un fost legionar, poate chiar cu studii de inginerie) şi că acolo nu poliţia sau Siguranţa au intervenit, ci chiar muncitorii.

            „ Da, că numai proştii pot să creadă că muncitorii ar fi sărit pe tovarăşi numai că au sabotat ceva la nişte motoare. Eu unul nu cred că aşa a fost. Am fost informat că poliţia a intrat pe fir.”

            I s-a spus că fiind o interprindere militarizată poliţia nu avea nicio competenţă.

„ Ce mi-e una ce mi-e alta! Că au fost cei de la armată sau alţii tot un drac. „ ( În realitate doi „tovarăşi” unguri puneau nisip de turnătorie în carburatoarele unor avioane prototip ale armatei. Au fost trataţi de colegii de secţie încât au stat prin spital vreo 3-4 săptămâni)

            Discuţia (din câte-mi aduc aminte) a lunecat încet pe tema acţiunilor pro Moscova ce trebuiau să fie puse în practică până cel tîrziu la începutul lunii octombrie.

            „ Sigur că trebuia. Numai că Marcel şi oamenii lui nu aveau trecerea de care ziceau că se bucură. El nu ştia să vorbească cu muncitorii noştri şi mai era şi arogant. Ca să nu mai vorbim că şi-a pus în funcţii doar oamenii săi. Le căuta în coarne celor de dincolo (de munţi) mai ales celor de la Oradea şi Timişoara. Zicea că tovarăşii de colo sunt adevăraţi proletari şi că numai ei luptă pentru distrugerea regatului. Tot el a fost cel care a venit cu ideea de a face propagandă la ţară. Dar nu a avut niciun succes. Ţăranii îl mai ascultau dar plecau şi nu-i mai vedea nimeni pe la noi. Oricum nu ne-a căutat pe noi, vechii comunişti iar când i se trimitea vorbă de la noi ne răspundea mai mult în doi peri. Pe urmă a fost artestat. Noi credem că a scuipat cam tot ce ştia când l-au luat la interogatoriu. Că nu de pomană l-a condamnat tovarăşul Stalin”

              În rest, nu mi-aduc aminte să fi spus ceva legat de subiectul de astăzi. Am găsit însă – nu acum – un fragment dintr-un articol apărut în ziarul Svedonia din… Riga! Care se referă la eterna problemă a Basarabiei. Se leagă într-o mare măsură cu atmosfera pe care o pregăteau bolşevicii pentru 1929 în România. Îl redau pe scurt.

17 februarie 1929. Svedonia :

                  Titlul articolului: „Activitatea Kominternului în Basarabia”

            „…Kominternul desfăşoară o activitate foarte intensă în chestia preparării răscoalelor din Basarabia. Câţiva dintre membri Kominternului împreună cu reprezentanţii comitetelor revoluţionare au plecat grăbiţi la Odessa, unde se află în prezent centru mişcării bolşeviste din Basarabia. Acolo au sosit din Basarabia reprezentanţii comitetelor comuniste din Basarabia şi din Tiraspol şi câţiva membri ai guvernului republicii moldoveneşti de lângă Nistru. La această consfătuire, după raportul comuniştilor basarabeni, s-a hotărât organizarea răscoalei în timpul cel mai apropiat. … S-a întocmit lista viitorului guvern al Basabariei, despre care se păstrează secretul. Au pornit în direcţia Basarabiei mari transporturi de armament, care în timpul nopţii sunt trecute peste Nistru. Răscoalele vor avea loc curând. În legătură cu aceasta în Ucraina a şi început dislocarea trupelor şi mai ales concentrări de trupe în apropierea Nistrului.”

             Adaos (de V.G.)

             Profit de temă pentru a da lista nominală a celor 22 de mineri ucişi la Lupeni în 6 august 1929, aşa cum sunt consemnaţi în volumul  Călătorie prin vîrstele Văii Jiului, autori Ioan Velica şi Carol Shreter, Editura Destin, 1993:

             „Prefectul judeţului, Ştefan Rozvan, îl împuşcă cu pistolul pe Gavrilă Vitoş deschizîndu-se astfel masacrul muncitorilor. Au fost ucişi 22 de mineri iar 5o au fost răniţi. Iată pe cei 22 mineri-eroi ucişi la Lupeni: Gaboşi Martin (1889-1929)-miner la „Victoria”, Vasile Golcea (1902-1929)-de la mina „Ileana”, Gurzso Gavril (1893-1929)-de la mina „Ştefan”, Ghevelek Petru (1893-1929)-mina „Ileana”, Ion Groza (1911-1929)-mina „Carolina”, Fulop Mihai (1909-1929)-mina „Ileana”, Alexandru Negreanu (1900-1929)-mina „Ştefan”, Pataki Francisc (1902-1929)-mina „Ştefan”, Ştefan Tătar (1899-1929)-mina „Ileana”, Gavrilă Vitoş (1906-1929)-mina „Carolina”, Hegeduş Ştefan (1899-1929)-mina „Carolina”, Fruja Petru (19o8-1929)-mina „Carolina”, Gaal Irimie (1899-1929)-magazia de materiale, Kolcsar Ştefan (1896-1929)-consum, Groza Loghin (1902-1929)-neprecizat, Szigeta Dominic (mort 1929), Şandor Antoniu (mort 1929), Vasile Donciu (1896-1929)-mina „Ştefan”, Ioan Vulpe (1890-1929)-mina „Carolina”, Toma Maxim (1912-1929)-mina „Ştefan”, Sigismund Duca (1902-1929)-neprecizat, Moise Aron (mort în 9 august 1929). …cel mai în vîrstă dintre ei avea 39 de ani, iar cel mai tînăr, aproape 17 ani.”

             (În fotografie: monumentul ridicat în memoria lor la Lupeni. Creaţie a sculptorului Ion Irimescu, el a fost dezvelit în 1969.)

             Completare la adaos:

            Dragă Vasile, îmi permit să adaug lista militarilor morţi în acelaşi nefericit moment:
             plt. Leon Voinea, cap.Ion Tioacă, Ion Gherghişcu, soldaţi, Petre Iorgovan,Vasile Comînescu, Nicolae Mâţu, Ionu Aldea, Neamţ Vasile, Nicolae Iielciu, Serghie Dragoman, Vasile Paraschiv, Dumitru Vasile, Carol Vasilescu, Vasile Greu, Ion Grama. Numele celor răniţi nu este publicat. Am făcut această completare nu pentru a contracara pe cei trecuţi de tine, ci pentru a se respecta acel adevăr pe care-l dorim cu toţii.

             Iancu Moţu