Junii Braşovului: „cei mai lucrători şi mai înflăcăraţi pentru naţiunea română” (Simion Bărnuţiu)

      Am primit de la prietenul meu „din oraşul de sub Tîmpa„, Mircea Ivănoiu, un minunat fotoreportaj de la tradiţionala „coborîre asupra oraşului” a Junilor din Şcheii Braşovului,  ca în fiecare an, în Duminica Tomii. Nu fac decît să adaug, ca introducere generală, un fragment din foarte bine documentata monografie Şcheii Braşovului, întocmită de Acad. Alexandru Surdu (Editura Ştiinţifică, 1992) şi invitaţia de a viziona acest album fotografic, pentru care îi sunt recunoscător lui Mircea. Mie mi-a trezit amintiri dintre cele mai diverse, din anii în care am trăit în acest oraş.

 Semnificaţia generală a obiceiului Junilor Braşoveni

                „ Studiul comparativ al obiceiului junilor din Şcheii Braşovului cu obiceiurile celorlalte organizaţii de juni a dovedit că nu există nici un element, chiar dintre cele secundare, care să apară în obiceiul junilor braşoveni şi să nu fie cunoscut şi la alte organizaţii de juni sau să nu aibă corespondente în numeroase alte localităţi locuite de români. Aceasta infirmă orice încercare de a despărţi organizaţia din Şcheii Braşovului de celelalte organizaţii de juni şi, cu atît mai mult, orice încercare de a-i atribui o origine străină (bulgară, macedoneană sau germană). Obiceiul junilor, indiferent de locul şi timpul în care se petrece, semnifică acelaşi lucru: constituirea sărbătorească a organizaţiei junilor şi exercitarea pe o perioadă mai lungă sau mai scurtă, a principalelor sale funcţii (social-organizatorică, disciplinar-juridică, matrimonială şi ceremonială).

Obiceiul junilor braşoveni, considerat ca atare, de la Blagoveştenii pînă în Duminica Tomii, conţinea multe repetări care-i dădeau un caracter particular. ceremonia constituirii se repeta de trei ori (Blagoveştenii, Florii şi Paşti), fiind atestată numai la Paşti. Blagoveşteniile şi Floriile au început să aibă o semnificaţie prevestitoare, deşi ceremonialul lor este acela al constituirii propriu-zise (dovadă hora, aruncarea buzduganului şi mesele în comun). Intervenţia bisericii a determinat constituirea arbitrară a organizaţiei în ziua de Paşti, la biserica din Piaţa Prundului (deci atît schimbarea datei, cît şi a locului), ceea ce a însemnat şi schimbarea ceremonialului (fără masa rituală). Numai colindatul se făcea într-o singură zi (lunea). Petrecerea publică era, de asemenea, repetată în mod identic: lunea în Grădina Ţimănului, marţea pe Coasta Prundului, miercurea la Pietrele lui Solomon, joia Sub Tîmpa, duminica Sub Poalele Dosului.

La prima vedere, s-ar putea considera că era vorba, pur şi simplu, de umplerea timpului (de o săptămînă), iar schimbarea locului s-ar fi făcut pentru variaţie. Însă trei dintre locurile alese erau în afara comunităţii. Unul era la Cetatea de la Pietrele lui Solomon avînd o semnificaţie evidentă a gazdei originare. Al doilea era Sub Tîmpa, spre Dealul Păticel, pe care se înălţa mai demult cetatea cu valuri (vechiul Hrad), iar al treilea Sub Poalele Dosului, deasupra căruia se înălţa cetatea de pe Tîmpa. Ţinînd cont şi de sensul cavalcadei junilor (din ziua de miercuri) spre cetatea Barasu, se poate considera că locurile unde se făceau petrecerile publice şi numărul lor semnifică locurile vechilor cetăţi din zona Braşovului. Petrecerea din grădina Ţimănului era singura destinată în mod cert locuitorilor din Şchei, iar cea de pe Coasta Prundului, cu plecare spre Chetriş, sugerează urcarea la Drumul Poienii, pe care se putea ajunge, coborînd şi ocolind cetatea Corona, pe Dealul Şprenghi, la vechea cetate.

Ocuparea cetăţilor de către teutoni şi apoi de către saşi a determinat interdicţia urcării la Hrad şi Tîmpa şi interdicţia intrării în Barasu. Construcţia cetăţii Corona a determinat schimbarea traseului pe Drumul Poienii şi ţinerea petrecerii undeva pe acest traseu, urcarea pe Coasta Prundului şi Chetriş fiind puncte de popas, care au devenit apoi locuri de petrecere.

   Tradiţia urcării junilor pe Tîmpa, cînd acest lucru a fost posibil, s-a ţinut a doua zi de Rusalii („A doua zi dimineaţa se adună feciorii la vătaful şi cu lăutari în frunte se duc pe Tîmpa.” – conf. I.Muşlea), ea nu s-a mai ţinut în timpul petrecerilor de Paşti, devenind între timp tradiţionale locurile care sugerau cetăţile (acestea din urmă nemaifiind ale românilor).

   O altă repetare, de data aceasta arbitrară şi mai recentă, o constituie aruncarea în ţol (publică) (lansarea în sus a junelui, cu ajutorul unui „ţol” mai rezistent, ţinut bine întins de capete, de alţi juni, n.m.V.G.) de vineri, care înainte era zi de reculegere după „îngroparea” vătafului. Faptul că totuşi, după „îngropare” şi reculegere, vătaful apare din nou în fruntea junilor (duminica Tomii) dovedeşte două lucruri. mai întîică, originar, nu vătaful era „îngropat”, ci personajul mascat şi, în al doilea rînd, că activitatea organizaţiei continua şi după încheierea sărbătorilor în din ziua de joi. Este evident însă că ceremonia din Duminica Tomii avea loc, în trecut, înaintea ceremoniei de joi, fiind de acelaşi tip cu toate petrecerile publice anterioare.

                     Făcînd abstracţie de repetări, obiceiul junilor braşoveni, ca toate obiceiurile celorlalte organizaţii de juni, avea cinci momente fundamentale: (1)constituirea, (2)colindatul, (3)petrecerea publică, (4)procesiunea, (5)încheierea.”

Răsfoiţi întregul album foto, aici:

http://www.facebook.com/media/set/fbx/?set=a.151952181537862.38668.100001692444867&l=de88a6beb7

Etichetat: Alexandru Surdu, Duminica Tomii, junii brasoveni, Mircea Ivanoiu, Pasti, procesiune, Scheii Brasovului, Tampa

Posted in: Anamnesis