Am primit, de la un prieten, prin e-mail o scrisoare, un comentariu-introducere sau prefaţă şi un link pe care dacă dai clic poţi viziona un lung metraj documentar. Este într-adevăr impresionant. Oferă o mulţime de teme de meditaţie. Chiar merită văzut. Singura întrebare pe care o pun acum este: de către cine? Ce-ar fi dacă, înainte de a îşi începe Congresul, conducerea P.D.L. ar proiecta delegaţilor acest film? Oricum, cel puţin dumneavostră îl puteţi viziona aşa cum l-am vizionat şi eu: fără iluzii şi, mă tem, fără speranţe!
Colapsul Economic al Argentinei – poate fi o lecţie pentru România ?
(Film documentar cu subtitrare în limba româna)
Undeva, cîndva, am văzut la televizor marile mişcări de mase, devalizarea, magazinelor, disperarea unor oameni aparţinînd unei ţări bogate dar care acum mureau de foame !!!
Se întîmpla în 2001 şi pentru foarte mulţi dintre noi a fost doar o Ştire !!
Ieri am văzut documentarul şi ce m-a frapat au fost suprapunerile aprope punct cu punct cu situaţia României:
– Şi ei au avut o industrie naţională foarte puternică ce asigura 95% din necesarul intern.
– Şi ei au avut datorii foarte mici ( prin 70 aveau cam 7 miliarde ).
Pe urmă, în 25 ani au făcut datorii de 170 miliarde !!!
S-a vîndut TOT la ei!!!
În film se face o afirmaţie interesantă ( filmul este făcut înainte de 2004, veţi vedea de ce această dată !!!!! ): „Cum că nici o ţară din lume nu a renunţat fără război la rezervele ei de petrol şi gaze”. Ei şi-au vîndut petrolul care valora 25 miliarde cu 2,5 miliarde !!! Nu cunoşteau situaţia României !!! „Noi” fără nici un război l-am cam dat de pomană la OMV ( mult mai ieftin decît l-au dat ei ) cu vreo 6-700 de milione ( dacă ţin bine minte) !!!. Deci ei pot spune că nu sunt singurii proşti din lume …
APOI s-au îndatorat foarte mult, şi-au distrus economia proprie şi au ajuns muritori de foame.
Şi la iei băncile s-au îndatorat iar datoriile băncilor au devenit datoria Argentinei !!!
Şi la ei, stînga şi dreapta şi-au dat mîna împreună cu liderii sindicali, şi rezultatul a fost că cei bogaţi s-au îmbogăţit şi mai mult şi cei săraci au ajuns muritori de foame.
Au vîndut ramurile strategice ( monopoluri ). Imediat au crescut tarifele fără ca cei ce le-au luat să investescă un cent îăn dezvoltare.
Vezi la „noi” Romtelecom-ul, IMGB-ul vîndut în 97 pe 500 miidolari !!! ( a fost considerat atunci privatizare de succes ! )
Argentina avea 90.000 de km de cale ferată, după terapiile de austeritate mai aveau 8000km !!! Asta urmează acum la „noi” !!!
Deşi se spunea că s-au privatizat pentru eficientizare şi diminuarea subvenţiilor, s-au dat subvenţii în continuare, dar acum pentru firme străine !!!
Şi la ei Congresul ( Parlamentul la noi ) a fost cumpărat şi singura lor treabă era să ridice mina ca să valideze legile antinaţionale.
Rezultatul final …….
De la 18% copii subnutriţi, se ajunsese în 2000 la 84% subnutriţie …..În fiecare zi mureau în Argentina de foame aproximativ 100 de oameni !!!
Investiţi 2 ore din timpul dumneavoastră pentru a vedea acest film, nu e ficţiune, este povestea unei ţări, Argentina, prospere şi fericite odinioară.
http://www.youtube.com/watch?v=ksoha6uPHa4&feature=related
Gogea's Blog 
Florin Iaru
mai 14, 2011
Ceea ce spui e foarte adevărat. Asta din prima. Să nu existe vorbe.
Ceea ce nu mi-a plăcut a fost filmul, care a avut cea mai nesubtilă formă de propagandă. Clişee cu bogat / sărac. Clişee cu bla bla. De asta nu l-am putut urmări. M-au interesat numai faptele.
Întrebarea mea e, acum, ce se întîmplă Cu Argentina? Şi-a revenit? Care e rata subnutriţiei?
Ţin să-ţi aduc aminte că America, în 1929, a păţit-o la fel. Ei n-au vîndut nimănui, dar totul a pornit de la o bulă bancară, de la speculaţii cu bani care nu existau.
Din toate cele spuse despre Argentina, partea cea mai grea şi mai adevărată a fost cea cu băncile. În ceea ce priveşte industria, mi-ar plăcea să ştiu ce producea industria argentiniană? Şi noi produceam 11 tone de oţel pe cap de locuitor. Spune-mi, ai pus în farfurie măcar un gram?
vasilegogea
mai 14, 2011
@Florin Iaru
Tocmai asta e meritul filmului: genereaza intrebari. Iar finalul (spui ca nu l-ai putut urmari) chiar da o speranta!
Culai
mai 14, 2011
Când o mână de sătui, ba chiar îmbuibaţi, şi-au pus la degetul mic, în loc de ghiul, soarta a 20 milioane de suflete (numai la noi!), cum să mai speri, cum să mai gândeşti (vorba unora) pozitiv?
Mi-e teamă că rostogolirea noastră spre genune nu mai poate fi oprită.
Şi, nu de mine mi-e, carele destule-am trăit… Sapa şi lopata!
De cei care – în graba lor de a se „realiza” după şabloanele post-(şi nu mai spun motul ce-i displace Gazdei) -, nu vor mai apuca senectutea, mi-e în grijă.
Ori, de li se va întâmpla senectutea molestă s-apuce, locul se va numi altfel. Chiar şi cel de origine: va începe cu ‘in’ şi se va termina în ‘fern’. Aşa au decis nefîrtaţii.
vasilegogea
mai 14, 2011
@Culai
Sunt, acum, intr-un moment de optimism (ca in prima tinerete) si voi spune ca niciodata omenirea nu si-a pus decit problemele pe care le poate rezolva. Desigur, pentru asta este nevoie de toata lumea, nu numai de „o parte”, sau, si mai rau, o „anumita parte”!
Iancu Motu
mai 14, 2011
Te-am ascultat şi am vizionat filmul cu pricina. Dl. Iaru are perfectă dreptate. E greu comestibil tocmai pentru că e multă propagandă. Dincolo de film însă, Argentina o duce destul de bine, merci! Am avut curiozitatea să văd niscai statistici. Mai ales după ce argentinienii le-au spus celor de la FMI ceva legat de mamitica lor, pa şi pusi! Iar la întrebarea când vor plăti rate şi rate la dobânzi au răspuns ceva de genul mai veniţi pe la noi când v-om chema! De plătit plătesc, dar fără o grabă prea mare. De revenit şi-au revenit iar scene de tipul celor prezentate în film nu prea se mai văd. Băncile au mai încasat câteva scatoalce, iar legislaţia are un dram de grijă cu deosebire pentru ceea ce se numeşte monopolurile naţionale.Sunt câteva bănci care nu au mai pus piciorul pe acolo şi cred că n-o să îndrăznească în următorii 200 de ani. nu vreau să zic că în Argentina toată lumea dansează tango şi se bucură. Dar au depăşit ceea ce era cu adevărat rău şi greu, şi-au curăţat mare parte din gunoiul intern, au confiscat averi fabuloase făcute pe seama populaţiei, pe cei fugiţi i-au dat în urmărire internaţională şi culmea, chiar îi urmăresc. Celor care le-a venit mintea la cap au acceptat un gen de amnistie fiscală şi şi-au spălat un pic din ruşine dar au mare grijă când merg pe stradă. Producţia a crescut, mai ales cea din zona agricolă, au început să fie foarte atenţi la procesarea internă ( mai ales la carne) şi multe altele. Dar printre cele mai importante lecţii – pe care au învăţat-o în momente cumplite, pe pielea lor – au învăţat să fie extrem de atenţi la cei care le vor votul. În rest poate că optimismul de care are nevoie orice popor în anumite momente revine. Este însă unul moderat. Ceea ce e bine!
vasilegogea
mai 14, 2011
@Iancu Motu
Da, Florin Iaru are dreptate – cit e el de poet, si e! – in politica nu face si nu inghite „metafore”! Stiu asta de multi ani.
Dar, iata, se vede in comentariul tau: avem ceva, nu de „acceptat”, dar de invatat din acest film. Ceea ce, de asemenea, e bine!
Maria S.(Timisoara)
mai 14, 2011
Va multumesc pentru film, il voi da mai departe, tuturor acelora care vor avea rabdare sa il urmareasca pana la capat.
As vrea sa va corectez, daca nu va suparati, intr-un singur loc. Nu „noi” am vandut bogatiile tarii, „ei” = gaska interlop-mafiota portocalie a facut-o. In ultimii sapte ani s-a petrecut dezastrul, pana in urma cu sapte opt ani au fost altii, care au procedat aproape identic, dar ultimii – portocalii, sunt apocaliptici.
Am tot auzit despre filmul acesta, este posibil sa fi avut ocazia sa il vad si nu s-a intamplat, am trecut pe langa el. Acum sigur il voi vedea. In functie de timp, chiar de cel putin doua ori.
vasilegogea
mai 14, 2011
@Maria S.(Timisoara)
Multumesc pentru interventie. Cred ca nu prea aveti ce corecta (nici eu n-am de ce ma supara!): acel „noi” este in textul scrisorii prietenului meu si are, evident, valoare retorica. Poate ca ar fi trebuit sa-i ataseze ghilimele. Am s-o fac eu pentru a nu mai produce alte confuzii.
Ion Ionescu
mai 14, 2011
@D.l Motu
N-as fi chiar asa de sigur! Pentru a-mi intelege rezerva va recomand sa cititi un articol bine documentat despre situatia de ACUM a Argentinei:http://bizmediamd.wordpress.com/2011/03/21/argentina-a-gasit-solutia-temporara-pentru-problemele-sale-economice-neaga-datele-reale-si-incurajeaza-consumul/. Altfel, as remarca doar ca filmul lui Solana se poate compara cu filmul lui Solomon (Kapitalism. Solutia romaneasca). Asa se developeaza mai mult decit ceea ce pare doar „ideologie” ori „propaganda”.
vasilegogea
mai 14, 2011
@Ion Ionescu
Din nou, cu „bibliografie” la tema, utila si binevenita! Am „deschis” si eu link-ul (merita) si iata ce am gasit (printre altele): „Chiar dacă executivul de la Buenos Aires a raportat o creştere economică de 9,5% în 2010, nivelul de sărăcie al populaţiei a atins 30%, cea mai mare valoare din anii 2001-2002, când criza economică a adus nivelul sărăciei la 50%, sunt de părere economiştii. “Gradul de sărăcie este acum mai ridicat decât în cele mai rele momente ale anilor 1990″, a spus Domingo Cavallo, fost ministru al economiei. “Fără nicio îndoială, inflaţia amplifică sărăcia”.”
Inca o data, indatorat, d-le Ionescu!
Iancu Motu
mai 14, 2011
Stimate Dle. Ionescu,
mulţumesc mult pentru intervenţie şi datele oferite. Dar, după cum am spus, nu este vorba de a curge lapte si miere prin Argentina. Refacerea după pustiul lăsat de FMI este lungă, dureroasă, chiar dacă se raportează o creştere economică. Tocmai asta mă îngrijorează în ceea ce ne priveşte! Altfel spus, după cum ştiu mai toţi oamenii cât de cât informaţi, pe unde trece FMI se naşte un gen de Kalahari. Inainte de actuala criză – în general – se spune că FMI nu prea mai avea obiectul muncii şi s-a pus chiar problema dacă nu a desfiinţării sale, atunci măcar a „adormirii”. Ştiu că un 30% sărăcie este mult şi grav. Depinde însă dacă această sărăcie este de un tip sud-american, sau de tip european. Oricum, nu susţin că Argentina o duce bine sau foarte bine. O duce însă mai bine decât pe vremea când li s-au impus o serie de restricţii grave. În rest sunt perfect de acord cu Dvs. Argentina poate fi un punct de reper – cel puţin ca desfăşurare de scenarii – pentru unele state europene şi pentru noi. Din păcate însă populaţia României este mult mai puţin dispusă să-şi susţină în stradă – în sensul de proteste normale, civilizate – interesele, să pună probleme unei guvernări absolut cretine. Şi, din păcate, jocurile politice de astăzi ( să fim serioşi, jocuri politice!, găinării la drumul mare, în direct la televiziuni) arată că nimic nu ne dă dreptate să credem că ne revenim la o normalitate cât de cât inteligibilă.
Culai
mai 14, 2011
Sculaţi, voi oropsiţi ai sorţii, voi – osândiţi la foame -, sus!
(asta, ca să-i dovedesc Gazdei cât optimism juvenil mai poate avea un încă nesenil proletar… cu puţină carte.)
Păcat, de absolut toate marile idealuri umanitare, de paceaure & eiusdem farinae întinate… Din păcate, Pământul s-a dovedit a fi ceea ce este pentru omenire: nimic mai presus, decât un lagăr de lagăre.
Principiul ‘dezbină şi-mpărăţeşte’ a fost, este şi se va perpetua, câtă vreme se vor fetişiza ţinte materiale; câtă vreme mass media face bla-bla pentru amatorii de circ fără pâine şi câtă vreme, până şi-n familie se cultivă Stăpânul, iar nu consiliul Înţelepţilor obştei. A întregii obşti!
Iar ca să-i înalţi pe semeni, de unde au decăzut, nici o zeitate nu-i brează.
Poate, doar o altă formă de societate.
Mai aştept – nu multă vreme – tribunii, nu tribulinzii.
Iancu Motu
mai 15, 2011
În timp ce noi ne arătăm foarte îngrijoraţi de soarta Argentinei şi, mai ales, a României, o ştire vine să ne facă a ne trezi la realitate! Directorul FMI Dominique Strauss-Khan a fost.. artestat la New York pentru agresiune sexuală şi altele. În limbajul cotidian aş spune că băiatul a dat de bani mulţi, foarte mulţi, luaţi de pe unde se poate şi, vorba unor genii locale ( fără număr, mâncaţi-aş!)şi s-a dus la c..ve! Desigur, de lux! El la ” fetiţe”, mongoloidul ăla de Franks la noi şi cine mai ştie cine unde. Cu planuri strategice, cu mape şi serviete doldora de hârtii care să ne arate în ce poziţii trebuie să stăm.
vasilegogea
mai 15, 2011
@Iancu Motu
Draga Iancu, e duminica!(ce nume poate sa aiba nefericitu’ asta de criminal international!).
Stai, stati pe-aproape: urmeaza ceva fundamental pentru natiunea romana!
Iancu Motu
mai 15, 2011
Dragă Vasile, revin cu o observaţie, amintire, cum vrei tu să-i spui. Când îi văd pe aceşti nesimţiţi care au pretenţia să-mi ( să ne!) hotărască soarta, îmi aduc aminte de un moment de acum 2000 de ani. Era pe vremea lui Tiberius, a marelui imperator Tiberius. Rezum. Cutremur devastator în Asia. Oraşe făcute zob, oameni disperaţi. Tiberius recurge la averea sa personală şi trimite bani, oameni, arhitecţi. Dă ordin guvernatorilor din provinciile învecinate să pună la dispoziţie tot ce este necesar pentru reconstrucţie. Dă ordin să fie transferate alimente. Era foamete în zona de astăzi a Israelului. Dă ordin să nu se încaseze impozite şi să fie aduse alimenet din Egipt. Când guvernatorul Egiptului anunţă că a încasat sume foarte mari peste cuantumul stabilit prin LEGE, îl apostrofează şi îl ameninţă cu un proces. Astăzi, „guvernatorii” trimişi de un Strauss-Kahn vin cu păpucii găuriţi, fac pe nebunii şi ne trag de urechi. O tempora, o mores!
Florin Iaru
mai 15, 2011
Vasile. Ceea ce spune Iancu e simplu. Ţi se pare ceva complicat? Măsuri simple, de bun simţ, care privesc producţia, desfacerea, eficienţa. Să ştii că e la fel de simplu şi la noi… Dar, din ceea ce declară guvernaţii, totul e complicat, tainic, dificil şi cu duşman unic: cetăţenii. Din nefericire, s-a creat o falsă opinie că guvernanţii sînt posesorii unei ştiinţe secrete. Care seamănă, în opinia mea, cu extragerea razelor de soare din castraveţi.
Florin Iaru
mai 15, 2011
Îmi permit, dacă nu-ţi e cu supărare, să postez un link…
http://www.adevarul.ro/florin_iaru_-_opinii/Ingerul_salvaterminator_7_480621936.html
Dacă nu e bine, şterge-l!
vasilegogea
mai 15, 2011
@Florin Iaru
E foarte bine, si sa stii ca nu am nici o problema cu ce spune Iancu: nici de intelegere, nici de optiune!
Iancu Motu
mai 16, 2011
Stimate Dle. Florin Iaru,
Vă rog să mă credeţi că gândim, de fapt, absolut la fel. Doar că eu, mai puţin obişnuit cu unele dintre fineţurile limbii române ( nu fac pe nebunu’, pe bune!) sunt mai orientat către un limbaj mai specializat ( istorie). Ceea ce Dvs. scriaţi ( link-ul menţionat) este perfect valabil. Dacă mai îndrăznesc să pomenesc câte ceva din trecut este pentru că sunt multe de spus, de analizat şi mai ales de învăţat. Că este o poveste ieşirea din recesiune, din criză şi multe alte „basne” e absolut sigur. Păcat că nu avem bărbaţi de stat care să spună deschis prin ce dramă ( ce tinde către tragedie!) trecem. Oricum, sprinţara Dvs. propoziţie este o superbă limbă, plină de înţelesuri, pentru cine are… mintea la purtător!