Scriitoarea suedeză Hedi Fried Szmuk, pe urmele memoriei, la Sighet

Posted on mai 16, 2011

6



       Am scris şi spus, de mai multe ori după decembrie 1989, că o nouă geografie morală a României se poate scrie începînd de la Sighet. Suprapuse istoric, pe straturile vechi şi străvechi de cultură ale Maramureşului Istoric, semnificaţii spirituale şi mărturii materiale dintre cele mai vibrante ale istoriei „recente” îşi au la Sighet un centru de puternică pulsaţie a memoriei fiinţei umane adînc rănite în demnitatea şi integralitatea universală a dimensiunii ei morale. Memorialele victimelor celor două „ciume” ale secolului XX, coexistă aici generînd, succesiv sau sincron, noi energii morale prin menţinerea în stare de veghe a memoriei. Am semnalat de mai multe ori asemenea momente. O fac şi acum, prilejul fiind oferit de vizita la Sighetu Marmaţiei – o adevărată explorare a memoriei proprii, dar şi a unei comunităţi ce face parte organică din identitatea multiculturală şi multiseculară a acestui oraş, fost „capitală de Ţară” – întreprinsă de o mare personalitate a culturii evreieşti mondiale, dar şi a Sighetului. Alături de Elie Wiesel, Dora Apşan Sorell, Gisella Perl dar şi de Vasile Kazar, Gluck Gabor, Harry Maiorovici – pentru a da doar cîteva nume care au îmbogăţit patrimoniul cultural naţional şi universal cu opere puternic impregnate etic – Hedi Fried Szmuk (n.1924) este nu doar un ambasador al demnităţii universale a omului, dar şi a resurselor nebănuite de umanitate adîncă a acestui loc de maximă concentrare morală care se numeşte Sighet. Pentru relatarea propriu zisă a vizitei domniei sale la Sighet las locul prietenului meu, gazetarul-cronicar al vieţii Maramureşului contemporan, Florentin Năsui:

       „Născută într-o  familie de intelectuali evrei din Sighet, Hedi Fried a fost deportată la Auschwitz împreună cu întreaga familie, în perioada ocupaţiei hortyste a Ardealului de nord. A supravieţuit, împreună cu sora sa, şi a ales să emigreze, după Război, în Suedia unde  s-a remarcat prin activitatea neobosită pusă în slujba idealului înţelegerii şi bunei convieţuiri între semeni.
       Autoare a două volume de memorii, „Frânturi dintr-o viaţă. Drumul la şi de la Auschwitz” şi „Întoarcere la viaţă”, dar şi a unui îndrumar de predare a Holocaustului în şcoli (publicate  şi în limba română), Hedi Fried  a fost declarată  Femeia Europeană a Anului, în 1996. Zilele acestea, Hedi Fried Szmuk a revenit în localitatea natală, Sighet pentru a lansa volumul „A treia viaţă” (Editura Vremea, 2011). 
       Cu acest prilej, supravieţuitoarea Holocaustului a tot bătut la pas oraşul, pentru a revedea  strada pe care a locuit şi vechile clădiri ce-i amintesc de Sighetul de odinioară. 
       Totodată, domnia sa s-a întâlnit cu membrii  Comunităţii Evreieşti, cu urmaşii concitadinilor săi, cu elevi şi studenţi din localitate, la CasaElie Wiesel„- Muzeu al Culturii şi Civilizaţiei evreieşti din Maramureş.
       Fiind 9 Mai, muzeograful prof. Gheorghe Todinca a vorbit despre tripla aniversare, dar şi despre felul cum evreii au fost deportaţi din Sighet de către autorităţile ungare, ce stăpâneau vremelnic acest ţinut. Directorul Muzeului Maramureşului, dr. Mihai Dăncuş, a prezentat cărţile scriitoarei, care, vădit emoţionată, a povestit, apoi, tinerei generaţii crâmpeie din drumul până la a treia viaţă, despre  eforturile domniei sale  de a face cunoscut coşmarul Holocaustului.   
       Profesoara  Mariana Şuştic, recent întoarsă cu o grupa de elevi  dintr-o vizită  la Auschwitz, a relatat despre emoţiile puternice pe care le generează un astfel de loc, dar şi despre amprenta pe care o lasă o astfel de  cumplită experienţă.
       Seara, scriitoarea a fost invitată la o întâlnire de suflet  cu membrii Clubului Rotary Sighet, iar ieri, domnia sa  s-a aflat în mijlocul elevilor Centrului de Excelenţă din Sighet, cu sediul  la Liceul Regele Ferdinand .” (Florentin Năsui, în Graiul Maramureşului: http://www.graiul.ro/index.php?option=com_content&view=article&id=4735:scriitoare-suedez-hedi-fried-szmuk-la-sighet&catid=2:actualitate&Itemid=2 )

         Mai adaug doar o scurtă fişă bio-bibliografică a autoarei, folosindu-mă pentru aceasta de, nu numai mereu utila, dar şi amplu restauratoare lucrare a altui pasionat jurnalist sighetean, Ioan J. Popescu, O istorie a evreilor din Sighet:

          „Fried, Hedi (născută Szmuk, în 1924) – scriitoare, supravieţuitoare a Holocaustului, din 1945 în Suedia; licenţă în pedagogie şi psihologie la Universitatea din Stockholm; director general al unei companii americane; directorul centrului de zi pentru îngrijirea supravieţuitorilor; consultant al guvernului suedez; membru al Forumului pentru Istoria Vie, un comitet de proiectare a viitorului Muzeu al Holocaustului şi al Centrului de Educaţie Suedez. În 1997 i se decernează Diploma de Onoare a Organizaţiei Suedeze de Geropsihologie şi Diploma De Onoare a districtului Stokholm pentru activitatea ei împotriva xenofobiei; în 1998, guvernul suedez îi decernează Illis Quorum Meruere Labore pentru activitatea de recuperare a supravieţuitorilor; în 1999 i se decernează Premiul Suedez pentru Pace şi devine Omul Anului; în anul 2000, primeşte Înaltul Premiu Cultural pentru lupta dusă pentru o cultură democratică şi umanistă, Premiul „De Nio” pentru activitatea culturală, iar în 2001, comunitatea evreiească din Stockholm o răsplăteşte cu Diploma de Excelenţă pentru întreaga activitate în promovarea culturii evreieşti. Din lucrările publicate amintim: Fragmente de viaţă (1990), tradus în numeroase limbi străine, Întoarcere la viaţă (1995), Drumul spre Auschwitz (1996), Cafe 84 (1997),Suedia şi Holocaustul (1998), O a treia viaţă: de la cutremurul din suflet la un sens în viaţă (2000), precum şi numeroase articole în reviste.”

Posted in: Anamnesis