Recitiri din Eminescu (III). Fiii căminarului

Posted on iunie 15, 2011

9



           

                În toamna anului 1858, se făceau şi în casa din Botoşani, unde locuia familia Eminovici, pregătiri pentru un nou an şcolar. Nu mai puţin de cinci feciori ai Căminarului urmau să plece la studii din principatul moldovei, în Imperiu, la cernăuţi. Cu puţin efort, ne putem imagina ce şi cît avea de împachetat soţia Căminarului!

                Dar, problema cea mai importantă era obţinerea prelungirii paşaportului colectiv pentru cei cinci alumni. Drept pentru care, la 17 octombrie 1858, Căminarul Gheorghe Eminovici adresează următoarea cerere „Onoratului Secretariat de Stat al Principatului” condus la acea dată de Excelenţa Sa Prinţul Nicolae Conachi-Vogoridi, Caimacam al Principatului Moldovei:

               „Fiii mei Şerban, Neculai, Gheorghie, Ilie şi Mihail să găsesc la Cernăuţi în Bucovina cu pşaport din anul contenit, înaintînd studiile, şi fiind acel paşaport expirat, de aceea rog pe onoratul Secretariat spre a li să slobozi un nou paşaport pe zăbavă de unsprezece luni şi supt a mea chizăşie. Iar paşaportul expirat am a-l înfăţoşa onorat Secretariatului de Stat în termen de două luni zile.”

                Cererea a fost rapid onorată, noul paşaport urmînd „a fi înfăţişat spre vizarea autorităţilor străine competente”, fiind investit cu puterea de „a la da ajutor şi protecţie în caz de trebuinţă”.

                Aşa plecau fiii Căminarului la şcoală: ca nişte ambasadori!

                (Extras din volumul Vasile Gogea, (Re)citindu-l pe Eminescu. În umbra Timpului, Editura Charmides, 2000. În foto: casa lui Aron Pumnul din Cernăuţi)