Cabaret Voltaire (XXII). Palabras pe o azulejo de Sevilla!

Posted on iunie 18, 2011

2



               În limba lui Don Quijote. (Dar, şi a lui… Santiago Carillo!) „Palabras” arse pe o plăcuţă ceramică, din Sevilla, poate chiar în Plaza de Espania. Un fel de azulejo-grafitti. Aforistică. Metaforică. Poate, şi sofistă. Un pic mai mult decît un decalog, dar mai puţin decît zece porunci. Sugerează mai mult decît spune şi ascunde mai mult decît dezvăluie. Am, vag, senzaţia că, la umbra ei, încă mai doarme un… „maur”! Sau, un „indignado”… Vorbiţi în şoaptă, să nu-l trezim!
 
 
        inscriptie       
             
 
 
                                                                                       Societatea este astfel:
Cel sărac munceşte.

Cel bogat îl exploatează.
Militarul îi apară pe amândoi.
Contribuabilul plăteşte pentru toţi trei.
Vagabondul se odihneşte pentru toţi patru.
Beţivul bea pentru toţi cinci.
Bancherul îi escrochează pe toţi şase.
Avocatul îi înşeală pe toţi şapte.
Doctorul îi omoară pe toţi opt.
Cioclul îi îngroapă pe toţi nouă.
      Politicianul trăieşte de pe urma tuturor celor zece
       
                  (Mulţumesc Domnului Nicolae Ciobanu pentru furnizarea acestui „text-manifest” ce face subiectul acestei postări.)
Etichetat: ,
Posted in: Cabaret Voltaire