Vreţi să ştiţi ce se discută înăuntru? Daţi clic pe http://www.youtube.com/watch?v=joGlR1Ra5a0&feature=player_embedded .
Posted in: Cabaret Voltaire
Cabaret Voltaire (XXIV). O analiză imaginară a bacului 2011
Posted on iulie 21, 2011
Subscribe:
RSS feed
Gogea's Blog 
culai
iulie 21, 2011
Nu mai ţin minte întreaga statistică a Bac-ului din 1968, sesiunea din iunie. Ştiu, doar că prima promoţie cu 12 clase la zi s-a unit – fără discriminare! – cu ultima promoţie cu 11 clase de la seral. Şi mai ştiu că am fost primii care am beneficiat de reducerea disciplinelor din programă. Noi nici măcar nu am dat la Muzică, Desen, Sport, iar la zilişti intraseră-n „opţionale”.
Eram, din astea, atunci două clase mai degrabă nocturne, decât serale (orele începeau invariabil la 17, dar puteau trece şi de 23, de luni până sâmbătă inclusiv; iar mai în fiece duminică dimineaţa, în loc de liturgii – meditaţii la sânge), cu inşi mai mult de adunătură, decât de strânsură şi viceversa:
– tineri dar şi mai copţi miliţieni, militari şi activişti, mulţi dintre ei cu 8 clase la ff, care amuţeau de cum erau ridicaţi la „ascultare” şi de care habar n-aveam cum acumulau notele-n catalog, dar primeau bileţele cu rezolvarea lucrărilor şi tezelor ori beneficiau de un „telefon de&unde trebuie”;
– mici, medii şi înalţi funcţionari loco, ale căror studii colegiale, pension etc. „subt vechiul regim” nu se echivalau şi care nu puteau accede la plafonul maxim, decât cu patalama de liceu proletar;
– prunci şi pruncuţe de bani-gata, puturoşi şi lichele care rataseră „la zi” ori de acolo exmatriculaţi şi care se complăceau, în baza unor adeverinţe falşe(!) de „încadraţi în câmpii muncii”, să tragă mâţa de coadă la seral;
– doi-trei, maximum per clasă copii fără de noroc, singurii care-şi vedeau serios de învăţătură;
– un seminarist caterisit;
– doi seniori (un domn, o doamnă, nu rude) deja pensionaţi, dar care, dacă tot începuseră „seralul”, au avut cumintea ambiţie să-l şi termine : fără Bac!
Din cele 2 clase de seralişti şi câţi au mai fost de la zi, numai 13 (treisprezece!) au luat Bacul din prima sesiune… Între care şi suspinatul, cu o medie de să te iei de cap şi să-l faci bilă de popice… De atunci, m-am mai deşteptat (cică), dar tot nu m-am descurcat în viaţă.
Precum, de ex., unul dintre colegii mei de profesională (ajuns la clasa paralelă, „specială”, cu activiştii şi ofiţerii mai „răspăriţi”). Carele a schimbat macazul: de la SCB, la impiegaţi de mişcare, unde a promovat până la demnitatea de şef de tură. Şi, tot fără Bac, de cum s-a înfiinţat o sucursală a liniei CF elctrificate, a ajuns Şeful de personal al aceleia, de până şi inginerii şi şefii direcţi îi spuneau „să trăiţi”, în gând înjurându-l de mamă. Şi-a lui mamă, zău, nu merita: fiind ea o eroină, cu un pol de copii la activ. Dar el, da!… Mai ales, el da!
Am mai avut o „colegă” ameninţată cu repetenţia în ultimul an, la mate… Urlete, bocete, leşin… tot tacâmul. Se-ndură proafa(!, da, că era o roşcată canalie nu doar cu loazele) şi-o trece… Prima care s-a înscris la Bac, ghiciţi, cine-a fost!… Nu l-a luat. Mi se pare că-l dă şi-acum: ori pe-Aici, ori pe Dincolo.
Ăsta, din 2011 dezastru la Bac?!?… Atunci, ăla de după Primăvara pragheză a fost un tsunami-n oraşul baştinei mele!
Scuze, de m-am întins, dar – profitând de Subiect – mi-am vărsat aici tot năduful acelor tumultuoase, impetuoase vremi. Iar, dacă n-a fost chiar acesta adevărul gol-goluţ, e pentru că am povestit cu sufletul, nu am mitraliat reportericeşte.
Orice fel de asemănare cu…, nu-i deloc întâmplătoare.
vasilegogea
iulie 21, 2011
@culai
Asa-i la „cabaret”: mai privesti, da’ si povestesti! Si cum bautura-i virtuala, nu se ameteste nimeni! Multumesc pentru aceasta evocare (in 1968 tocmai intram la Liceul Militar „Dimitrie cantemir” din Breaza, sub semnul si apasarea unei mari datorii patriotice, generate de Primavara de la Praga!).