Voi fi, probabil, din nou „mustrat” cu mai multă ori mai puţină „blîndeţe” (vorba cronicarului) pentru că „îl înjur” pe Mircea Cărtărescu. De aceea, ţin să clarific din capul locului că nu persoana şi nu opera acestuia sunt vizate în rîndurile de mai jos, ci, aşa cum s-a întîmplat şi cu alte ocazii, am în vedere doar un text, o opinie exprimată azi de editorialistul Mircea Cărtărescu. Tocmai datorită admiraţiei pentru omul Cărtărescu şi preţuirii pentru poetul Cărtărescu, citesc cu regularitate editorialele sale (nu mulţi se bucură din parte-mi de această atenţie , dar să spunem că aceasta e o limită a mea). De cele mai multe ori nu împărtăşesc punctul lui de vedere, uneori apreciez stilul – totuşi, al unui mare scriitor -, alteori, ca în cazul editorialului de azi din Evenimentul Zilei (http://www.evz.ro/detalii/stiri/senatul-evz-peisaj-dupa-isterie-942329.html), sunt de-a dreptul intrigat şi simt nevoia să „iau cuvîntul”! Pentru că ceea ce se poate tolera unui veleitar ignar sau unui mercenar de presă (după caz), nu poate fi (decît cu greu şi cu dezordini grave în „peisaj„-ul opiniei publice) acceptat necritic de la un, deja popular, candidat la Premiul Nobel!
Mai întîi, iată un fapt (grav, aş spune – în deplin acord cu Mircea Cărtărescu – chiar criminal) faţă de care, îndreptăţit şi legitim autorul simte nevoia să ia atitudine: „Azi am citit o ştire pe care dă-mi voie, drag cititor, s-o consider un simbol al stării noastre actuale. Casa memorială a lui Mihai Eminescu din Ipoteşti a fost jefuită, ani în şir, de obiecte de patrimoniu în valoare de 20.000 de euro. Bijuterii şi alte obiecte preţioase au fost înlocuite cu falsuri. Obiecte care-au aparţinut poetului au dispărut. Oricine-ai fi, de orice parte a baricadei politice te-ai afla, nu mă-ndoiesc că această ştire te-a umplut de deznădejde. Ea arată unde am ajuns şi de ce suntem în stare.” Sunt la fel de indignat şi oripilat de această ştire! Da, pun şi eu întrebarea: ce fel de naţie suntem dacă, nici după mai bine de o sută douăzeci de ani, crima împotriva lui Mihai Eminescu nu încetează!?
Ceea ce m-a iritat, însă, în această luare de poziţie a congenerului meu – la care m-aş fi alăturat fără rezerve – este „introducerea” pe care o face în textul său, pînă să ne comunice acest fapt. Astfel, în tabloul general al „apocalipsei valorilor în care ne zbatem” (care nu este decît urmarea holocaustului axiologic comis timp de mai bine de patruzeci de ani de regim comunist), „jaful” – se pare, „inteligent”, săvîrşit în timp, de presupus că şi cu complicităţi chiar din „orizontul culturii” – de la Ipoteşti, apare ca efect al unui comportament inconştient indus de consumarea în masă a unui… „cocteil” otrăvit de Lady Gaga cu Sorin Ovidiu Vîntu, „servit”, desigur, „de televiziuni şi de ziare” – inutil să mai menţionez de care „parte” – care ar fi „pus la cale” şi „această crimă cu premeditare„! (De ce nu T.O.Bobe, care „s-a săturat de Eminescu”, sau chiar ministrul educaţiei, care declara că a venit timpul ca elevii să nu mai fie „stresaţi cu Eminescu”?)
Dincolo de toate observaţiile, criticile şi chiar acuzaţiile care se pot aduce, întemeiat, jurnalismului românesc (de toate speciile, culorile şi calibrele), această, mai mult decît o insinuare, este o prostie! N-am citit una asemănătoare decît în editorialul unui alt „jurnalist”, care făcea din Eminescu o sursă de inspiraţie pentru „ideile” terifiante ale… monstrului norveg!
Mă tem că, tîrîndu-l pe nefericitul Eminescu pe „cîmpul lui de luptă„, Mircea Cărtărescu se face el însuşi vinovat, dacă nu de furt, cel puţin de complicitate la acest act de „crimă absolută împotriva vieţii spirituale româneşti.”
P.S. Iar în acest timp, ansamblul monumental al regretatului mare artist Alexandru Chira de la Tăuşeni (jud. Cluj) este dezmembrat şi vîndut de ţigani ca fier vechi, sau, în Maramureş, o catedrală care istoric şi de drept aparţine Bisericii Greco-catolice, este resfinţită de Biserica Ortodoxă, ca o confirmare eternă a unei nedreptăţi istorice… Dar, desigur, pe prietenul meu Mircea Cărtărescu, atlet al luptei împotriva „otrăvurilor” din viaţa noastră spirituală: „radicalizarea ideologică la unii, ticăloşirea interesată la alţii„, aceste realităţi „secunde” nu-l mai „umplu de deznădejde„! Pe aceasta din urmă, deznădejdea, ne-o lasă, generos, nouă, „dragii” lui cititori! Mulţumesc, Nu!
InimaRea
august 19, 2011
Gind la gind…cu tristete, draga Vasile. Am postat un comentariu la amara cujetare cartareasca, de azi. Mai gindeam una dar mai bine vorbim aici decit acolo.
„Ma bucur” de avantajul de a nu-l cunoaste personal pe MC – eram, o vreme, in acelasi loc dar nu ne-am prea vazut. Asa ca n-am a-mi face probleme ca l-as putea mihni. Greu l-ar putea cineva, azi – e la apogeu. Asa ca iesirile sale pubicistice sint de luat cu precautie, mai ales cele aparent mihnite. In acestea, MC ramine roman de pamint – pune si el umarul la jalea nationala – din patriotism ori complezenta, nu importa.
Zice el ca intelectualilor li s-a bagat pumnul in gura. Focalizez si mi se arata ca, prin intelectuali, se-ntelege Elita – ei si-ai lor. Mi s-au aburit lentilele – cui i s-a bagat pumnul in gura, Plesului, Liiceanului, Patapieviciulu? Poate ca lui Baconski, atunci? Ori Tismaneanului, Doamne apara si pazeste!
Oricit de uimitor pare, merita o-ndoiala: Daca MC se refera la un anumit gest oficial, ori la o anume politica de clan – mogulistic, de pilda? Tot se lamenteaza el pe tema sclavilor de presa.
Asta-mi aminteste de Soljenitin, relatind infrigurarea cu care astepta – in Gulag – vizita lui Maxim Gorki. Care, imbracat intr-un impecabil costum alb, nici n-a coborit departe de vas, s-a-ntristat din departare de ostilitatea locului. Cam asa ceva pare a fi compasiunea cartareasca fata de umila soarta a jurnalistului sub moguli.
Sa fie, atunci, o aluzie la recenta amenintare a lui Basescu, la adresa lui Plesu – cum ca se-apuca si el sa spuna ce stie despre? Daca e ceva grav, e o prostie sa aduci vorba despre. Daca nu, nici nu conteaza, n-are cum ii baga unul inelectualului pumnul in gura, oricit ar fi unul acela de mare si tare. Doar nu mai sintem pe vremea cind nu scapai de exil decit prin lacramoasa suplica ingenuncheata. Ori mai sintem – ori altii inca sint acolo – iar noi habar n-aveam. Daca asa ar fi, Cartarescu bine face ca ne trage de mineca. Sau rau face facind alzie la intimplari menite tainei complice pina la conjuratie.
Sa-l tragem noi, pe el, de mineca. Sa-i aratam ca exista viata si extra muros, intelectuali si-n afara Elitei. Unii care scot reviste nemogulizate si neoficializate prin pomeni otravite. Poate repunem ind discutie elita si elitele. Poate reusim sa mai taiem din aroganta elitismului.
vasilegogea
august 19, 2011
@InimaRea
(Vad ca s-au rezolvat piedicile tehnice si ma bucur.)
Multumesc pentru mihnita ta interventie dar, mai ales, pentru sugestii. De ce nu? Ar cam fi si ceva bibliogarfie, desigur ignorata cind nu decredibilizata (cel putin) de… elita elitelor!
Iancu Motu
august 19, 2011
Nu ştiu dacă în urma celor scrise de tine se va găsi cineva să „te înjure” sau să „te laude”. Nu cele scrise de către Cărtărescu sunt problema. Adevărata problemă este, din punctul meu de vedere, compusă din mai multe paliere. 1. Că Eminescu este folosit ( groaznic termen!) atunci când fie nu avem ce scrie, fie atunci când „dă bine” ( cum să nu te oripilezi când muzeul memorial este devalizat?; dă bine la… CV!) 2. Că mirarea autorului ( Cărtărescu) este una absolut artificială. Vrea să spună că nu se ştia despre situaţie? pe cine vrea să prostească? S-a văzut acelaşi fenomen şi în cazul unor muzee mari, a unor biserici care mai deţineau picturi sau obiecte de patrimoniu. Abia acum a aflat Cărtărescu, un intelectual cu destule „antene” în cotidian? 3. Că autorul nu se adresează niciunei autorităţi ( la porţile cărora cam bate) în mod deschis, oficial, să sesizeze parchetul sau alte oficialităţi pentru a se face măcar o anchetă de … formă! A scrie doar în EvZ un editorial de circumstanţă este o acţiune de tot… râsul. Al doilea palier este legat de ego-ul lui Cărtărescu. În comparaţie cu al altora este mult gonflat. Scrie ceea ce scrie pentru că se compară cu cel pe care-l plânge? Al treilea palier este legat de ceea ce numim, uneori, plângăciosul pe serviciu. El semnalează, atrage atenţia asupra unui fenomen devastator: furtul de obiecte de patrimoniu. Dar ce fac „băieţii” deştepţi din jurul său, din cercul în care se învârte? Nu sunt ei, oare, primiţi la poarta cotrocenească ( chiar dacă sunt primiţi cu sictir!), nu pot ei oare să dispună de fonduri ( prin ICR sau alte asemenea instituţii) care să securizeze unele dintre obiectivele pe care le deplânge a fi fost devalizate?
Pentru mine acest editorial este încă o mostră de ipocrizie. De data asta ( a câta oară?) semnată de către Mircea Cărtărescu
vasilegogea
august 19, 2011
@Iancu Motu
Multam, Nene Iancule! Ai explicitat perfect, pe nivele, ceea ce am vrut si eu sa transmit. Pentru ca ceea ce a vrut Cartarescu sa transmita e doar un… abur… sulfuros…
vetiver2
august 19, 2011
Excelent, Vasile, ai drepatate.
Mirela
vasilegogea
august 19, 2011
@vetiver2
Din pacate, Mirela. Multumesc!
Ion Ionescu
august 19, 2011
Ei, da, d.le Gogea! N-ati scris d.voastra despre „cel mai bine vindut, cumparat si platit” scriitor roman? (Contemporan, bineinteles. Dintre cei „vechi” imi amintesc de Cezar Petrescu si M. Sadoveanu.) Poate ca, d.l Cartarescu vrea sa bata „recordul” lor!
culai
august 19, 2011
Ar fi f.f.f. (numărrr) de spus, aşa că las pe… (restul comentariului e „pus la pastrare” de administrator).
Victor
august 19, 2011
Domnule Gogea, am vrut sa intru in dialog la tema, dar dupa NimiCULAI e greu sa mai iei subiectul in serios. Cine e acest agitat?
vasilegogea
august 19, 2011
@culai
Stimate d-le Culai,
cu toat bunavointa, am obosit sa tot schimb „fata de masa” dupa ce e „arsa de tigari”!
Va doresc mult succes!
vasilegogea
august 19, 2011
@Victor
Nu e cazul sa descurajati atit de usor! E un „spatiu liber”, chiar daca „administrat”!
Camelian Propinatiu
august 20, 2011
Daca eram eu Mircea Cartarescu, lasam balta starea presei si antiintelectualismul, stiut fiind ca „intelectualii” nu se confunda cu „intelectualii lui Basescu”, dovada ca nu ataca nici un editorialist sau postac la rupere pe Razvan Theodorescu, Radu F. Alexandru, Varujan Vozganian, Andreea Pora sau pe Tudor Octavian. In schimb, eu as fi dedicat editorialul in totalitate stirii despre falsificarea unor obiecte de patrimoniu de la Ipotesti, evidentiind deznadejdea ca 20 000 euro fata de cât s-a dat pe recuperarea manuscriselor cioraniene e un fleac, in schimb e deosebit de grav, in contextul integrarii europene a basarabenilor, prejudiciul ca a ramas de la nr 265 Dilema din 5 martie 1998 pâna in ziulica de azi falsificata insasi imaginea Poetului National in carucior cu rotile, ca inactual si dupa fapte nici genial, ceea ce a dat si mai da aripi la flagelul postromânismului.
InimaRea
august 20, 2011
Gindind ca opera lui Eminescu ar fi fost de alta natura artistica decit poetica, putem crede c-am avea, azi, doar copii grosolane ale aceleia, originalele ajungind cine stie pe mina carui investitor in valori durabile. Tot asa, ne-am putea ruga la Dumnezeu ca manuscrisele sale sa nu ajunga la vreo valoare atractiva de piata, caci raminem si fara acelea.
Poti da vina pe vremuri, urgii politice, deraieri mentale, si tot n-ajungi a cuprinde intinderea cotropitoare a lacomiei curat animalice, a oamenilor acestui pamint, pentru care nimic nu mai e sfint, afara de banul gros ori maruntisul de platit circiumarului pentru macar o seara de betie. Este chiar de neinteles ca mai putem vorbi de un viitor civilizat, de un loc al tarii printre cele inaintate, cind singura grija a bastinasilor nostri e sa ciordeasca mai dihai decit conclocuitorii lor fara istorie. Pina la urma, aceasta e inapoierea – trairea intr-un prezent continuu, alaturi de speciile cu care-mpartim mediul inconjurator. Un trai disperat, caci natia asta chiar e aproape de culmile disperarii.
Ne amagim singuri sustinind ca e de vina consumismul occidental, care ne-a inundat odata cu tsunamiul libertatii. Acela are alte temeiuri si rosturi; acolo de unde vine, sint pazite cu strasnicie valorile durabile, exista efortul neintrerupt pentru conservaea umanului, care nu poate fi nici inteles, nici acceptat fara trecut, fara radacini. Mai bine-am recunoaste ca nici un guvern – in afara unuia curat politienesc – nu poate stavili lacoma pornire distrugatoare a propriilor guvernati; ca numai frica de aspra pedeapsa – nemiloasa, ii putea opri pe crestinii nostri sa migreze voios catre subuman. Roamnia de azi e modelul celei mai pagine tari crestine, al unei salbatice tari moderne, europene si euroatlantice. Acolo unde asemenea realitate ar oripila, e tarimul in veci refuzat noua. Sansa noastra de a fi contemporani cu lumea de azi e ca si aceasta sa decada pina la a ne concura in barbarie. Semne ar cam fi, putem privi increzatori viitorul.
Ştefan Doru Dăncuş
august 20, 2011
„Atletul” Cărtărescu nu ştie şi de jaful de la Văratec? ori e tocmai o disperare „împărţită la doi”, cum zicea Păunescu? Adică eu cu tristeţea (M.C.) iar voi cu deznădejdea (adecă – noi).
Până una-alta, M. Cărtărescu are opinii. Însamnă că e viu. Nu ne plac părerile lui – îl sancţionăm. Dacă ne plac – aplaudăm, chiar dacă virtual.
În altă ordine de idei: cred că s-a pornit, concertat, un holocaust românesc, adecă „hai să distrugem valorile în care cred românii, că după 1-2 generaţii vor deveni mai ascultători”.
Am cam obosit, Boier Gogea, mai ales după „resboiul” cu Serghei Markov:
http://www.ziaristionline.ro/2011/08/11/stefan-doru-dancus-ii-da-o-replica-lui-serghei-markov-maramuresul-a-infiintat-moldova-nu-rusia/
Poate ar fi bine să dorm vreo jumătate de an.
Ştefan Doru Dăncuş
august 20, 2011
Acum am citit şi celelalte comentarii. Voi ştiaţi că atunci când se enerve că nu-i iese bine vreo rimă sau vreun vers – Eminescu rezolva integrale matematice? O parte din acele foi s-au rătăcit printre foile de curs ale lui Slavici (au stat împreună în aceeaşi chirie la Viena) şi o voce firavă, prin 1995, spunea că a găsit scrisul lui Eminescu în manuscrisele lui Slavici. De-atunci nu s-a mai spus nimic şi chiar şi eu, la vremea aia „atlet” al democraţiei de tip Emil Constantinescu, am uitat. Îmbătrânesc, de!
vasilegogea
august 20, 2011
@Ştefan Doru Dăncuş
Ai grijă cu URSUL! Si lui Eminescu ii era teama de OHRANA ţaristă, după ce scrisese „Doina”!
(Şi nu te mai plînge că îmbătrîneşti, tinere!)
Ştefan Doru Dăncuş
august 20, 2011
Ioi! M-ai lovit unde mă doare! Cu „tinereţea”, că de multă vreme nu mă mai tem de nimic înafară de Dumnezeu. Asta te învaţă puşcăriile, Boier Gogea. Nu să supravieţi – să-ţi ignori moartea.
Ştefan Doru Dăncuş
august 20, 2011
Iar dacă zici de Markov – ăla nu-i urs, îi o hulpe ce vre să ne mânânce hrişcaşu’ di pă ştiol. Or ar pute si un fel de dihor? Da, şi asta ar pute si. Depinde din ce unghi privim expertiza asta „istorică”.
vasilegogea
august 20, 2011
@Ştefan Doru Dăncuş
Uite, dragă Doru, cum e cu URSU: în 1885, prietenii îl trimit, pentru odihnă şi tratament, pe Eminescu la băi, la Odesa. Numai că, după o vreme, uită să-i mai trimită bani de întoarcere. Drept pentru care Poetul trimite cel mai mare număr de epistole către prieteni din toată viaţa lui pentru a i se trimite banii necesari. De ce era atît de „stresat”? Păi, iată ce scrie: „Îmi trebuiesc 100 de ruble cel puţin. Iar de nu mi le veţi trimite, vor îngriji cinovnicii ruşi pentru mine în vro încăpere a onorabilei poliţii.” În cele din urmă, Poetul a fost „recuperat”, ceea ce nu cred că se va întîmpla acum cu obiectele personale furate de la Ipoteşti. Poate de alţi „ruşi”!
Ozn de Brașov
august 21, 2011
Vasileeee mă băiatule,mă
vezi tu de aia noi (nu ei) trebuie să ne unim cît mai iute cu frații de peste Prut, la ei nu s-ar întâmpla asta, au un cult mult mai mare ca noi despre părinții noștri, Eminescu, Stefan și toată pleiada cea din parcul mare din Chișinău.Cunoști ceva asemănător preaslăvit în patria mumă?
that is the chestia…
suntem de fapt niște animale bonave și trebuie să ne mai schimbăm sângele
te pup sincer
Ozn de Brașov
Libertate pentru Dreptate
vasilegogea
august 21, 2011
@Ozn de Brasov
Sa nu ne iluzionam: crezi ca toate relele din Romania s-au oprit la Prut?
Gheorghe Sisestean
august 24, 2011
Stimate domnule Gogea,
Sunt impresionat de calitatea textelor postate pe blog/ul dumneavoastra si urmaresc cu interes si reactiile cititorilor. M/a interesat mult discutia despre articolul lui Cartarescu, legat de cazul de la Ipotesti. Nu atat prin subiectul extrem de trist al unui Eminescu caricaturizat si apoi reconditionat in scopuri legitimiste, ci prin punerea in discutie a ceea ce inseamna asa zisa elita romaneasca. Il cunosc pe Plesu, pe Cartarescu nu am avut onoarea, pe Liiceanu l/am cunoscut in treacat( pe vremea cand bunul meu prieten, Petru Cristian, cel care a ingrijit Indreptarul patimas lucra la Humanitas, dar s/a stins la 52 de ani) si toti acesti lideri culturali mi se pare ca s/au izolat politicianist de restul culturii romane, emitand ritos judecati constatative, cum ar spune regretatul profesor Aluas, fara drept de replica si in acelasi timp aservite acestui biet marinar, cu apucaturi de despot, din nefericire neluminat. E terifiant cum acesti urmasi ai lui Noica, de care nu mai pomenesc, au ajuns sa devina slujitori cu ideologii sofisticate ale unui individ profund anticultural.
vasilegogea
august 24, 2011
@Gheorghe Sisestean
Multumesc pentru vizita si aprecieri, d-le Profesor!
As fi vrut sa nu pot fi de acord cu dumneavoastra, dar, din pacate, aveti deplina dreptate.