Vedere din Clausenburg

Posted on august 29, 2011

20



 

                             Un cal alb fără stăpîn

                              umblă prin cetate.

                             

                              Un frizer fără clienţi

                              taie beregate.

                             

                              Ceasul din înaltul turn

                              nu mai ştie bate.

                             

                              Timpii din poemul murn

                              cine-i mai socoate?

                             

                              Pe sub poduri, lângă rîu

                              zac în nesimţire

                              vagabonzi legaţi de brîu

                              cu raze subţire.

                             

                             Trei pisici şi-un cîine şchiop

                              mîrîie la lună.

                             

                              Un jandarm fără pistol

                              strigă noapte bună.

                             

                              Ceaţa fîlfîie pe ziduri

                              zorii îi amînă.

                             

                              Iată, cerşetorul orb

                              şi femeia fără-o mînă

                              urmăresc bătrînul corb

                              poate scapă vreo alună.

                             

                              În canalele mizere

                              se-ntorc şobolanii.

                             

                              Scriitorul de mistere

                              şi-a pierdut toţi fanii.

                             

                              Hoţii ies din cimitire:

                              morţii-s prea săraci.

                             

                              Sfîntul Gheorghe, pe o stradă

                              spintecă la draci.

                             

                              Nu rămîne nici o pradă

                              pentru vîrcolaci.

                             

                              Un lunatec, pe-o cornişă

                              face-un salt mortal.

                             

                              Un cocoş de tablă, negru

                              tace triumfal.

                             (Poem din volumul  Vasile Gogea, Încă propoieziţii, Editura Grinta, 2006, inclus şi în antologia ilustrată Clujul din cuvinte, realizată de Irina Petraş, Casa Cărţii de Ştiinţă, 2008.)

Etichetat: ,
Posted in: Propoieziţiile