Un cal alb fără stăpîn
umblă prin cetate.
Un frizer fără clienţi
taie beregate.
Ceasul din înaltul turn
nu mai ştie bate.
Timpii din poemul murn
cine-i mai socoate?
Pe sub poduri, lângă rîu
zac în nesimţire
vagabonzi legaţi de brîu
cu raze subţire.
Trei pisici şi-un cîine şchiop
mîrîie la lună.
Un jandarm fără pistol
strigă noapte bună.
Ceaţa fîlfîie pe ziduri
zorii îi amînă.
Iată, cerşetorul orb
şi femeia fără-o mînă
urmăresc bătrînul corb
poate scapă vreo alună.
În canalele mizere
se-ntorc şobolanii.
Scriitorul de mistere
şi-a pierdut toţi fanii.
Hoţii ies din cimitire:
morţii-s prea săraci.
Sfîntul Gheorghe, pe o stradă
spintecă la draci.
Nu rămîne nici o pradă
pentru vîrcolaci.
Un lunatec, pe-o cornişă
face-un salt mortal.
Un cocoş de tablă, negru
tace triumfal.
(Poem din volumul Vasile Gogea, Încă propoieziţii, Editura Grinta, 2006, inclus şi în antologia ilustrată Clujul din cuvinte, realizată de Irina Petraş, Casa Cărţii de Ştiinţă, 2008.)
Gogea's Blog 
Ion Ionescu
august 29, 2011
Sper sa fie o ilustrare potrivita a acestui frumos poem, sa sugereze ceva din atmosfera lui: http://www.youtube.com/watch?v=s2-0Nud6Pjc.
vasilegogea
august 29, 2011
@Ion Ionescu
Un clip plin de nostalgie, intr-adevar un bun acompaniament pentru text! Multumim!
Iancu Motu
august 29, 2011
Prieteni,
e clar! Chiar dacă n-a venit încă, se anunţă. Poezie şi imagini poezie cu o muzică divină! E de vină Dânsa. Toamna. Ne trimite-n nostalgii, cu gândul către murături şi miros de gutui. Frumos mod de a-i ura Dânsei bun venit chiar dacă astronomic mai are de aşteptat un pic.
vasilegogea
august 29, 2011
@Iancu Motu
Prietene,
dă-mi voie să adaug la aromele toamnei în burgul transilvan evocate de tine şi pe acestea, atît de frumos/muzical fixate în cuvînt de poetul Horia Badescu: „Inima lui e o carte bătrînă, /toamna miroase a teascuri şi a harbuji, /ploile scandează pe turle în limba română; /ah, filologi zvăpăiaţi de la Cluj!”.
Horia Muntenus
august 29, 2011
Salutări de la Cluj! Clujului, cu toate ale lui! Poeme, poezie, speranță! Tuturor! Și celor care prind fluturi, și celor care petecesc albastrul cerului. Și celor care împart muchiile nopților, și celor care suflă în colbul cărților. Și ție, poet! Și ție, filosof! Și ție, scriitor! Și ție, prieten! Poate vom pleca de la Cluj, într-o zi, într-o excursie pe Lună.
vasilegogea
august 29, 2011
@Horia Muntenus
Salut, poete! De plecat, vom pleca în mod cert, la timpul şi în anotimpul „scrise”… Dar, vom fi lăsat şi noi o vibraţie în lumina aceasta de toamnă, unică, a burgului…
Mara
august 29, 2011
Sint ani buni de cind nu mai simt mirosul toamnei, iernii si primaverii chiar. Este „pragmatic”, igienic sa traiesti in doar doua anotimpuri: unul secetos si unul ploios(in ultimii ani ingrijorator de putin ploios). Nu este noroi, nu este amestecul acela de zapada cu sare pe care il uram atit in adolescenta pentru ca-mi stricau dragele de cismulite din piele… si totusi … sufar dupa aceasta mare frumusete si echilibru pe care ti le dau cele patru anotimpuri. Este un mare adevar ca trebuie sa raminem pe pamintul unde ne-am nascut. Vara aceasta stind in Cluj mi-am ostoit dorul de locul natal prinzind citeva furtuni zdravene de vara, dar mi-e dor de mirosul frunzelor uscate, de zapada, de mirosul liliacului,al freziilor… O toamna frumoasa si toate cele bune.
vasilegogea
august 29, 2011
@Mara
Da, desi anotimpurile astronomice tind sa se restringa la doua, extreme, anotimpurile memoriei vor ramine mereu „temperate” de o frumoasa melancolie nostalgica.
marianacodrut
august 29, 2011
Fain! Mi-a placut!
vasilegogea
august 29, 2011
@marianacodrut
Ai, ce mindru sunt! Multumesc, pretuita poeta, Mariana Codrut!
Fulcanelli
august 29, 2011
Foarte frumos domnule Gogea !
Ceasul din înaltul turn
Nu mai știe bate.
vasilegogea
august 29, 2011
@Fulcanelli
Precum a spus Homer: „darul e placut, oricit de mic ar fi”! Cu atit mai placut atunci cind vine de la un… alchimist intergalactic!
Indatorat, Domnule Profesor!
Daniel StPaul
august 30, 2011
Cu fauna si recuzita plutind intre Bosch si suprarealism, tot imi pare un tablou poezesc simpatetic; o vreme am purtat pica civitatii almei mater meae pentru boala ce mi-a virit-o’n oase (la propriu). Mai impacat acum, las sa ma viziteze flash-uri dinspre trecut: /nostalgic burg, Claudiopol/ pe-un colt spelunca Metropol../.cite un zid senect/ cu amintiri din vremi de ciuma/herald de dragosti/si darnic de reuma…/ Ei da, probabil ca as lua-o de la capat de-ar invata ornicul cela sa bata de-a’ndaratelea. Merci de prilejul retrospectiv, domnul Gogea.
vasilegogea
august 30, 2011
@Daniel StPaul
…da, la Metropol (in pivnite) – locul de nastere al Echinoxului si, apoi, Melody (la etaj) – cu celebra COLA (Casa Oamenilor de Litere si Arta)… statuia „mamei Ciuma”, dar si Obeliscul ridicat in memoria vizitei imperiale facute de Impartul Francisc al II-lea si Imparateasa Carolina la Cluj, in 1817… Si ceata, densa, umeda si rece, care intra totdeauna in cetate pe la Turnul Croitorilor… dar, „ceasul din inaltul turn” nu poate „bate” timpul inapoi!
Ştefan Doru Dăncuş
august 30, 2011
De ce m-aş duce la Cluj, dacă Clujul m-a trădat?
vasilegogea
august 31, 2011
@Ştefan Doru Dăncuş
Clujul sau… Napoca?
Ioan Groşan
august 31, 2011
Poemul l-am recunoscut, Clujul – ba!
vasilegogea
august 31, 2011
@Ioan Grosan
Avantajul poemului: nu se numeste „Vedere din Cluj-Napoca”!
Dar, sigur, nu e „o fotografie”, mai degraba doar un abur, o atmosfera, cum spunea cineva mai sus, „un tablou poezesc simpatetic”.
Oricum, multam fain pentru ceea ce ai recunoscut!
Samsara
august 31, 2011
„Ceaţa fîlfîie pe ziduri
zorii îi amînă” ,,,
Imi place!
vasilegogea
august 31, 2011
@Samsara
Am vazut azi citeva fotografii minunate cu crestele Fagarasilor… Ce-ar fi sa-i invitam si pe prietenii nostri sa le vada? Aici: http://samsara11.wordpress.com/2011/08/29/buna-dimineata-3/ .