Muzeul secret, sau altfel despre… maşinile de cusut „Ileana” – Cugir!

Posted on Septembrie 12, 2011

13



       „Muzeul imaginar” a fost un concept-metaforă, creat şi impus în dezbaterile de idei din orizontul culturii, de Andre Malraux. „Hegel secret” este titlul unei celebre cărţi semnate de Jacques D’Hont. Maşina de cusut „Ileana” era produsul care „acoperea” producţia de pistoale şi puşti mitralieră de tip Kalaşnikov a uzinei din Cugir. Circula, în anii comunismului ceauşist, o anecdotă care povestea surpriza pe care oricine încerca să fure din fabrică o maşină de cusut, piesă cu piesă, o avea acasă atunci cînd, încercînd în final să monteze componentele, îi ieşea, invariabil un… kalaşnikov!

        Această introducere insolită mi-a fost inspirată de dezbaterea publică (şi nu prea) generată de anunţarea intenţiei P.D.L. de a înfiinţa un „muzeu al comunismului„. (Sunt utile, pentru o primă punere în temă cu aspectele teoretice, practice, morale şi juridice ale iniţiativei, cîteva „vizite”: la http://www.dorintudoran.com/2011/07/19/comunismul-sau-victimele-comunismului/, sau pe:http://www.criticatac.ro/9704/tema-de-ce-un-muzeu-al-comunismului/.)  Răspunsul meu la această „problemă” a fost, oarecum, „catalizat” de o declaraţie a Directorului ştiinţific al I.I.C.C.M.E.R., profesorul Vladimir Tismăneanu: „Fără să diminuăm dimensiunea de represiune, vrem să arătăm ce era Partidul.”  (Vezi: http://www.romanialibera.ro/opinii/interviuri/interviu-cum-va-arata-muzeul-comunismului-din-romania-231482.html ) Iar decizia de a-mi face publică opinia, a fost „încurajată” de „invitaţia” fostului ministru de externe Adrian Cioroianu, adresată cititorilor, de a da o soluţie „dilemei” d-sale, exprimate – unde altundeva decît în Dilema veche –  „Cine, oare, a contribuit mai mult la căderea comunismului în Europa de Est: disidenţii sau bişniţarii?” (http://www.dilemaveche.ro/sectiune/ieri-vedere-azi/articol/victoria-ramine-totu-i-un-cuvint-frumos ).

       „Mixînd” toate aceste premise, amintindu-mi şi de rezultatele reale ale altor iniţiative similare pornite din aceeaşi zonă a societăţii româneşti post-comuniste, nu mi-e greu, ba, aş spune aproape inevitabil, să-mi imaginez acest muzeu, deocamdată „secret”: ca pe un fel de „casă a stafiilor”, în care figurile din ceară (precum la celebrul muzeu din Londra) şi biografiile romanţate ale greilor nomenclaturii comuniste vor  ilustra cum, în regimul comunist, o categorie de cetăţeni cam suspecţi din toate punctele de vedere, care habar n-aveau despre „viclenia raţiunii” a lui Hegel sau despre corectitudinea politică, au făcut tot posibilul, pînă la acte sinucigaşe, să-i transforme pe „romanticii revoluţionari” şi „sincerii” constructori ai unei noi lumi în călăi ! Doar nu credeţi că odraslele „lor” vor face un muzeu părinţilor „noştri”! Noile „maşini de cusut” nu ştiu să… „stopeze”?

Anunțuri
Posted in: Spune acum!