Scriitoarea şi publicista militantă Mirela Roznoveanu (New York) a început (pe blogul personal http://vetiver2.wordpress.com/) o serie de republicări ale unor articole semnate de domnia sa, cu – deja mulţi ! – ani în urmă, în cunoscutul săptămînal de atitudine anticomunistă, Lumea Liberă, editat la New York de regretatul Cornel Dumitrescu. Şocanta actualitate a acestor texte ar trebui să ne dea de gîndit. (Fără îndoială, este unul dintre scopurile urmărite de autoare, pentru care distanţa dintre Bucureşti şi New York nu pare suficientă pentru a-i slăbi interesul angajat pentru soarta ţării pe care a părăsit-o aproape alungată!) Faptul că realitatea românească este în situaţia de a trebui să accepte că texte ca acestea sunt încă necesare ne spune că în România timpul înaintează exasperant de încet, condamnîndu-ne la o întîrziere istorică de care nu vom suferi doar noi, ci şi generaţiile următoare.
Îndrăznesc să sper că această serie de texte se constituie, totodată, şi într-un sobru şi adecvat omagiu adus amintirii generosului, neobositului, intransigentului, îndrăgostitului de libertate care a fost Cornel Dumitrescu.
Aşadar, iată cea mai recentă invitaţie la recitire:
A ne aminti sau a ierta? de Mirela Roznoveanu. Publicat în Lumea Liberă din New York, 25 aprilie, 1998.
Opera şi autorul nu pot fi despărţite, chiar dacă vieţile autorilor vor fi cu timpul uitate şi interesante doar pentru exegeţi, iar faptele reprobabile ale autorilor săvîrşite în timpul vieţii lor nu vor împiedica geniul acestora să strălucească prin opere. Totuşi, faptele sunt fapte şi ele trebuie consemnate, judecate ca atare de timpul istoric în care s-au săvîrşit, ca şi de posteritate, mai ales cînd în joc sunt lucruri care privesc limba, poporul, fiinţa unui neam. Un scriitor reprezentativ pentru ţara şi poporul său dă socoteală în faţa poporului şi a istoriei pentru faptele publice comise.
Citeşte tot textul in pdf @ https://files.nyu.edu/mr24/public/Aminti&Ierta.pdfî
Gogea's Blog 
vasilegogea
septembrie 20, 2011
În rezonanţă cu tema propusă, recomand şi postarea de pe Reţeaua literară:
http://reteaualiterara.ning.com/profiles/blog/show?id=1971741%3ABlogPost%3A1266572&xgs=1&xg_source=msg_share_post .
Mara
septembrie 21, 2011
Tot respectul pentru doamna Mirela Roznoveanu.
Observ ca ati schimbat look-ul blogului. Combinatia alb-negru este una eleganta, curata. Totul pare mai ordonat, articolele scurtate si asezate pe doua coloane ofera o parcurgere mult mai usoara si o „panoramare” a subiectelor tratate. Felicitari.
Mie imi placea si fundalul initial al blogului, era o culoare linistitoare (placuta pentru un citit mai prelungit). Observ ca lipseste si Home. Cum revenim la prima pagina?
Felicitari si succes. Multa sanatate.
vasilegogea
septembrie 21, 2011
@Mara
„Schimbarea la fata” s-a produs aproape fara voia mea. Ma bucur ca apreciati ceea ce mi-a placut si mie: un plus de austeritate si o „vizibilitate” mai buna. Mi s-a parut ca si timpul de accesare s-a scurtat.
Revenirea la prima pagina se poate face simplu prin click pe sageata albastra (Back to…, coltul din stinga sus).
Multumesc pentru bunele cuvinte. Reciproca!
Iancu Motu
septembrie 22, 2011
Am citit foarte atent articolul d-nie Mirela Roznoveanu. Nu numai ca mi-a plăcut dar mi-a sugerat un şir de alte nume ce ar trebui să fie măcar trecute – in neuitare – ca martori-făcători de multe rele şi nu doar în literatură. Nume ce dincolo de apartenenţa la o persoană au fost ne-făcătorii de cultură şi de spaţiu de libertate. Fie ea şi doar intelectuală.
Schimbarea la faţă a paginii este excelentă!
vasilegogea
septembrie 22, 2011
@Iancu Motu
De acord cu domnia ta, profesore! Nu memoria ca obsesie, ci ne-uitarea activa (singura care are si privilegiul gratierii) este salvatoare.
Ma bucur ca iti place noua „fata” a blogului. Mai ramine sa nu lucram (vorba unui personaj al lui Camil Petrescu) doar „la fatada”!
Ion Ionescu
septembrie 22, 2011
Aduc si eu ceva in noua „vitrina” (parca mai bogata, desi mai minimalista, mai sobra): d.na Mirela Roznoveanu continua serialul cu noua postare : http://vetiver2.wordpress.com/2011/09/21/mirela-roznoveanu-personal-archives-securitatea-si-posteritatea/.
Iancu Motu
septembrie 22, 2011
Draga Vasile,
s-o lăsăm depoarte”faţada”! Faţada locului este deja stabilită şi nu cred că există obiecţii la fondul „faţadei”. Doar dacă nu ne apucam să fim un pic mai aplicaţi către cele „lumeşti” în sensul că ar trebui (poate) să ne implicăm ( cuvânt groaznic, grav?….?) în ceea ce trăim. Altfel spus să ne imaginăm că avem un cuvânt de spus în ceea ce indivizii care se fac a fi conducători ai ţării folosesc termenul ( la ei sintagma!) de reformă. Eu vin şi întrb ( ca prostu’): M-a întrebat cineva dacă vreau sau nu republică sau monarhie? NU! M-a întrebat cinevat dacă vreau un anume statut pentru unii sau alţii? Nu! Ca atare povestea dacă faţa bog-ului tău place sau nu, ţine de un drept fundamental al fiecăruia: cel la proprietate. ( Încă ne-re-acuzat de actualii…..) Că unora nu le-ar place faţada e treaba lor. Tu eşti proprietar de…proprietate ( iartă-mi barbarismul) Cui nu-i place să nu se exprime.
Acum, memoria ca nu-uitare activă. Dacă o să observăm ce se petrece la noi cred ca memoria nostră nu ţine mai departe de câteva beri! Uităm? Iertăm? Că iertăm este creştineşte precum a întoarce şi celălalt obraz. A uita este o CRIMĂ (!!!!) faţă de cei care iartă! Mă cunoşti, nu voi ierta niciodată, pentru că nu uit! Nu voi ierta până când un „oarecare” fost …. nu-şi va cere iertare Poporului Român pentru ceea ce i-au făcut. De preferinţă un oarecare Iliescu Ion, Tismîneanu Vladimir, nu mai ştiu cum Patavievici, un oarecare Oişteanu şi comp. Ăsta sunt eu. Pot ierta dacă mi se arată că îşi asuma CRIMELE!
vasilegogea
septembrie 22, 2011
@Iancu Motu
De acord cu tine, asa cum stii bine, chiar si atunci cind nu sunt de acord cu mine!