Revista „Mişcarea literară” şi Gogea’s Blog vă propun un experiment!

Posted on septembrie 24, 2011

20



       Cu doar cîteva zile în urmă am primit, de la revista Mişcarea literară, un e-mail semnat de scriitorul Olimpiu Nuşfelean, directorul acestei prestigioase publicaţii ce apare la Bistriţa, unul dintre puţinele oraşe (dacă nu singurul) din România unde aproape toate proiectele – literare, muzicale, plastice – imaginate de o „boemă” cu totul specială a burgului, s-au realizat. Mesajul, prea amabil, mă invita să răspund la cinci întrebări care caută, împreună, de fapt, un singur răspuns la o întrebare de tot interesul pentru lumea (nu numai a) literaturii de azi: încotro? (sau, cum?).

        Răspunzînd la întrebări mi-am dat seama că dincolo de ele (sau chiar în ele!) se află şi o… ofertă! I-am scris din nou domnului Olimpiu Nuşfelean şi, în cele din urmă, am convenit asupra acestui experiment. Pentru că, din cîte ştiu, este o premieră, nu-l voi numi în vreun fel (eventuala dumneavostră contribuţie va fi bine primită), ci voi descrie imediat în ce constă.

         Aveţi postate în continuare întrebările. Mişcarea literară şi Gogea’s Blog vă invită să răspundeţi la ele (aceasta nu înseamnă că nu sunt acceptate şi alte comentarii, despre natura experimentului, de pildă), pînă luni seara. Redacţia revistei bistriţene va alege pentru publicare, în corpul ei de hîrtie eventualele comentarii pe care le va socoti compatibile cu obiectivul propus. Semnăturile vor fi cele de pe blog, indicîndu-se, desigur, sursa şi explicîndu-se procedura de adjudecare a lor. Presupunînd că vor fi şi comentarii ale căror autori nu doresc să fie publicate în revistă, este suficient să menţioneze acest lucru. În absenţa acestei menţiuni vom considera că avem acordul tacit. Sunt admise şi alte opţiuni.

          După cum observaţi nu sunt prea multe reguli. De altfel, nici restricţii, putînd răspunde nu doar scriitorii. În ceea ce mă priveşte, am considerat corect ca, deşi am răspuns deja privat, să postez alături de întrebări, şi răspunsurile mele. După cum, tot corect cred că este, ca rolul de moderator să fie delegat domnului Olimpiu Nuşfelean.

                     Ancheta Mişcării literare

            Rescrierea literaturii

            Umberto Eco a stîrnit o oarecare iritare în lumea literară exprimîndu-şi intenţia de a rescrie romanul Numele trandafirului în „limba internauţilor”. Cartea, adusă la nivelul/limbajul  tinerilor care navighează pe internet – fără, de exemplu, doctele trimiteri livreşti – apare în aceste zile la o prestigioasă editură italiană, urmînd să fie preluată anul viitor de edituri străine. Luînd în considerare o asemenea iniţiativă, vă rugăm să răspundeţi la următoarele întrebări:

1. Avînd în vedere că scrisul/limbajul a avut întotdeauna tendinţa de a evolua „din interior”, sub influenţa esteticilor şi a artelor poetice, credeţi că astăzi acesta trebuie să-şi „regleze” aspectul în funcţie de un alt cititor? Şi, în această zonă de interes, o „nouă” scriitură ar rezolva problema cititorului de literatură actual, adică scăderea interesului pentru lectură?

2. Are literatura de azi nevoie de un alt limbaj? Cum ar trebui definit acesta?

3. Consideraţi că există cărţi care ar trebui rescrise? În ce sens sau în ce scop? Ce ar avea de cîştigat – sau de pierdut – asemenea opere?

4. Aţi fi dispus sau interesat să rescrieţi asemenea opere?

5. V-aţi gîndit vreodată că o carte sau cărţile Dvs. ar trebui rescrise într-un limbaj adecvat momentului literar actual?

     Olimpiu NUŞFELEAN, pentru revista Mişcarea literară, Bistriţa.

     Vasile GOGEA – răspunsuri:   

  1. 1.     Din cîte am trăit, citit şi învăţat am impresia (nu destul de puternică pentru a fi o convingere, totuşi) că „scrisul artist” se reglează în proporţie covîrşitoare nu în raport cu „cititorul” (mai totdeauna anonim), ci cu alt „scris artist”. „Scăderea interesului pentru lectură” nu este o „problemă” a cititorului, fiind compensată totdeauna de creşterea interesului pentru altceva. Este chiar o problemă a scriitorului, atît generic vorbind, cît şi în fiecare caz individual în parte.
  2. 2.     Literatura de azi are nevoie de limbajul de azi! Pentru că limbajul de „ieri” nu-l mai vorbeşte/înţelege nimeni (în orice caz, din ce în ce mai puţini „cititori”), iar limbajul de „mîine” va fi „carnea şi sîngele” literaturii de mîine. De pe această poziţie este, cred, evident că nu ştiu „cum ar trebui definit”. Nici nu ştiu dacă s-ar putea defini altfel decît in progress odată cu actul însuşi al acţiunii textuale.
  3. 3.     Într-un anume fel, toată literatura lumii nu e decît o rescriere neîntreruptă a unei singure Cărţi (sau părţi, capitole din ea).
  4. 4.     Am fost tentat în tinereţe să rescriu (dar „miza” nu era „estetică”!) Peripeţiile bravului Soldat Svejk, sau Don Quijote de la Mancha. N-am reuşit decît să scriu cîteva rînduri despre fiecare. Nu poţi (re)scrie ceva ce te conţine deja!
  5. 5.     Nu. La ce bun? Mi-aş putea „rescrie” şi viaţa?

             (Cluj, 22 septembrie, 2011)

             Nu e chiar CERN, dar o barieră ar putea fi, totuşi, ameninţată: aceea dintre literatura „virtuală” şi literatura „reală”.

             Ar fi, oare, corect politic să urez succes experimentului nostru? Noi nu căutăm particula lui Dumnezeu, ci ne întrebăm pur şi simplu despre puţinul har ce l-am căpătat de la El. E prea mult? E prea puţin? Aşteptăm răspunsurile Dumneavoastră!

Posted in: Uncategorized