S-a mai dus un înger la Cer!
Posturile de televiziune au titrat, în plină activitate de discuţii despre vorbe, pe englezeşte ( breaking news!!) că Ion Diaconescu a trecut la cele veşnice. Mă aşteptam la acest moment trist, nu atât pentru că era un OM la 94 de ani ci mai ales pentru că ştiam că era bolnav. Bolnav precum fusese şi prietenul său de o viaţă Corneliu Coposu. Bolnav, după ce regimul criminal communist l-a prins şi l-a obligat la 17 ani de temniţă grea. În acei ani, cumpliţi, a trecut prin chinuri greu de imaginat, chinuri care l-au transformat nu într-un răzbunător ci într-un om mai aproape de Dumnezeire prin iertare şi blândeţe, prin înţelepciune şi atitudine. L-au transformat dintr-o victimă inocentă, aidoma sutelor de mii de români care au înfruntat ciuma roşie, într-o suflare de Înger. Un Înger capabil să ne facă să tăcem în zavistiile noastre mărunte, să plecăm capul în faţa unei înţelepciuni născute din suferinţă şi iertare. Nu şi din uitare! Ion Diaconescu se alătură Tatălui Ceresc cred eu pe post de Înger al Iubirii de neam, de Dreptate, de Oameni. Oameni care, întâmplător sunt români. Puteau fi de oriunde din lume. Avem privilegiul de a fi din acelaşi neam cu Ion Diaconescu. Nu cred că i-ar fi plăcut să-l bocim în mod ipocrit, nu cred că i-ar fi plăcut vorbele mari. Nu cred că ar fi acceptat cu inima deschisă nici ceea ce am scris eu. Îi cer iertare. Nu pot scrie altfel. Dar mă rog Tatălui Ceresc să-l primească aşa cum a fost: un OM care a crezut în El , l-a iubit şi ne-a transmis şi nouă ceea ce uităm, din păcate, de prea multe ori în fiecare zi. Să-l primească, să-l odihnească iar dacă a greşit neamului său, ţării sale şi Lui însuşi să-l ierte. Sit Tibi Terra Levis Ion Diaconescu !
(Prof. Iancu Moţu)
(Nu am nimic de adăugat la cele scrise de prietenul şi fratele meu Iancu. Totuşi, sper că nu va trebui să înghiţim, în zilele ce urmează, rîndurile săltăreţe şi neobrăzate ale unora, precum cel care de şase săptămîni ne povesteşte cît de bun băiat era, pentru că se scobea în nas şi îşi sugea degetul, unul dintre cei care „se plimbau cu bicicleta” pe spinarea ruptă, dar nu îndoită, a lui Ion Diaconescu, Corneliu Coposu sau mulţi alţii… Cel puţin acum, după douăzeci de ani, aceşti nemernici ar putea să tacă o clipă. Oricum, ceea ce au jefuit deja nu le mai ia nimeni înapoi!)
(În foto: îl vedeţi pe Ion Diaconescu privind la un ziar care a sfîrşit prin a concentra în titlu ceea ce a pierdut în conţinut!)
Gogea's Blog 
Ion Ionescu
octombrie 13, 2011
In aceste clipe nu pot sa nu-mi amintesc de Corneliu Coposu, de Ion Ratiu, de Constantin-Ticu Dumitrescu, de Ioan Alexandru…
Un mare partid romanesc, exemplu de moralitate crestina pentru intreaga Europa, s-a mutat aproape in intregime la cer. Dupa ce paharul suferintei a fost baut pina la fund, si Golgota comunista a fost urcata pina la virf.
Dumneze il va aseza si pe Ion Diaconescu alaturi de fratii lui de idealuri si credinta, spre meritata odihna.
Fie sa ramina vie in memoria noastra pilda lor inalta de patriotism fara margini!
vasilegogea
octombrie 13, 2011
@Ion Ionescu
Da, o generatie de mari barbati ai acestei natii batute de soarta. Prea putini, din pacate, in orice caz nu suficienti pentru a da directia si sensul evolutiei societatii romanesti. Dar, in acelasi timp, trebuie spus raspicat ca fara fermitatea lor morala si politica, Romania ar fi fost cu totul alta decit cea de azi, chiar asa ciuruita de coruptie, minciuna si incompetenta.
Locul unora ca cei pomeniti de d-voastra l-au luat alde Frunzaverde, Sulfina, Placinta, Soric, Falca, Pivniceru si alti patrioti de aceeasi teapa… Care, purtati de elanul demolator cu care i-a dotat electoratul au stabilit „valoarea” martirajului lui Ion Diaconescu (ca si al altora, de altfel)… la zero!
„Anul trecut, pentru anii de închisoare şi muncă silnică la care a fost condamnat de regimul comunist, Ion Diaconescu a dat statul român în judecată, cerând despăgubiri în valoare de 18 milioane de euro, bani pe care voia să-i doneze PNŢCD. „Maniu mi-a spus să nu las partidul să moară. Partidul este acum în agonie pentru că nu mai are niciun ban”, declara Diaconescu. Tribunalul Bucureşti a decis atunci ca statul român să îi plătească doar 500.000 de euro. Anul acesta, Curtea de Apel a spus însă că fostul lider ţărănist nu merită nici un ban şi că nu trebuie despăgubit.” (conf. http://www.jurnalul.ro/stiri/observator/ion-diaconescu-s-a-despartit-de-pntcd-dupa-75-de-ani-593479.html ).
Mara
octombrie 13, 2011
Dumnezeu sa-l odihneasca.
Ca jurist sint contrariata de hotarirea Curtii de Apel si avem inca o dovada ca regimul comunist a fost condamnat numai formal.
Nu exista vointa politica pentru a se finaliza acest demers si printr-o veritabila baza legala, prin legislatie aprobata de parlament care sa nu lase totul in seama arbitrariului instantelor de judecata.
Eu cred ca bogatia PNTCD este enorma, desigur este nevoie si de bani, dar cred ca trebuie valorificata cum se cuvine credibilitatea acestui partid, traditia si autenticitatea. Eu nu stiu de ce lumea cauta noi formule, surogate si experimente cind au la indemina un asemenea partid. Este nevoie de solidaritate si consider ca este rusinos pentru romani daca nu reusesc sa aduca PNTCD in Parlamentul Romaniei acolo unde ii este locul.
Nu ma mira ca in fata acestor solutii contrare bunului simt, al logicii, al realitatilor istorice multa lume capituleaza, isi declara lehamitea, dispretul, neputinta. Dar tocmai de aceea nu trebuie lasat sa se depuna praful. Este in interesul impostorilor si profitorilor care doresc, cultiva starea de pasivitate. Daca liderii politici ar fi responsabili ar fi constienti ca este necesara o delimitare clara a dreptei: PNL, PDL, PNTCD si la polul opus a unei stingi la fel de credibile. De ce toate aceste coalitii toxice si penibile?
Daca la urmatoarele alegeri PNTCD reuseste sa intre in Parlament si se consolideaza, ar fi un omagiu frumos adus acestor prestigiosi lideri. Doamne ajuta!
vasilegogea
octombrie 13, 2011
@Mara
Este de ordinul evidentei, de un profund bun simt civic si moralmente just ceea ce spuneti/ginditi. Din pacate, Romania de azi se afla in plin suprarealism cosmaresc. Luciditatea, onestitatea si daruirea pentru binele obstesc nu sunt tocmai valorile care ordoneaza viata publica/politica a tarii.
Aceasta, insa, asa cum – iarasi corect – spuneti, nu ar trebui sa ne infringa dorinta de a face Binele, si nu doar de a asista pasivi la domnia autoritara si cinica a Raului.
Multumesc pentru interventiile d-voastra, care au un pretios tonus pozitiv!
Iancu Motu
octombrie 13, 2011
Dragă Mara,
îmi permit să Vă scriu în acest fel pentru că sunteţi o persoană ( o Doamnă!) cu un imens bun simţ şi cu o extrem de vizibilă dorinţă de prezenţă activă în spaţiul nostru naţional. Bănuiesc, sunteţi Doamna cu trei copii,cea care scrieţi din zona Orientului Apropiat. Sper ca nu am greşit. Dar, oricum, cred că vedeţi în dreapta românească o formulă politico-socială capabilă să vă aduca unele satisfacţii. Cu o corectură! Cu voia Dvs. mi-aş permite să nu consider PDL drept o formaţiune politică de dreapta ( cu atât mai puţin de centru-dreapta!). PDL este o alcătuire de interese personale, bani mulţi ( pentru unii dintre ei!), conjuncturi şi conjecturi legate de cercuri de influenţă, de interese zonale şi de grup infracţional etc. Eu îi spun PDL-ului partidul deocamdată liber. Iar dacă noua alcătuire politică ( USL) nu va reacţiona în mod legal ( anchete ale Parchetului, trimitere în judecată şi tot ce decurge de aici înainte) pentru a demonta un demon care ne-a cotropit şi mai ales încălecat pe toţi, atun ci USL va deveni o ţintă a electoratului român ( aşa abulic şi coruptibil cum este.) O victorie a PDL şi a celor „alipiţi” ( tot de interese legate de BNANI!) va declanşa o adevărată recesiune şi o criză morală ( mortală!) pentru acest biet popor dus de nas de tot soiul de papagali şi clovni politici.
Mara
octombrie 13, 2011
Domnule Iancu Motu, cind am mentionat PDL-ul imediat dupa PNL m-am gindit la pondere si la faptul ca nu poate fi ignorat, nicidecum la valoare. El este o realitate a vietii politice romanesti, este un partid nou si se pare destul de viguros. Inteleg resentimentul unor oameni care il percep ca un partid care s-a ridicat luind voturi de la PNL si ruinind PNTCD-ul. Dar o putem aprecia si ca pe o evolutie explicabila in contextul luptelor interne si a unui fel de rigiditate a PNTCD, suspiciune de a se deschide spre societate. Pe cind PDL-ul asa, cum este etichetat(oportunist,mediocru,etc) a cucerit initial prin vigoare si intentia de reformare. Sincera sa fiu sint persoane care imi inspirau un oarecare respect in acest partid, ma gindesc la d-na Monica Macovei sau d-nul Valeriu Stoica. Daca pun in balanta felul cum functiona justitia sub mandatul d-nului Adrian Nastase, inertia si promovarea inclusiv la instantele supreme pe criterii politice, coruptia institutionalizata si cenzura,etc. sub mandatul PDL observ macar intentia de reformare. Din putinele mele surse de informare inteleg ca PDL-ului i se reproseaza puternic lipsa competentelor veritabile, superficialitatea, mediocritatea, amatorismul si penibilul de care se acopera(ma gindesc si la felul cum se raporteaza la Casa Regala a Romaniei), autosuficienta si fortarea limitelor democratiei prin eludarea Parlamentului, anchetari la limita legalitatii si abuzul interceptarilor.etc,etc. Este corect, dar nici PSD-ului nu pot sa-i sau credit, oricit de cosmetizat si spasit se prezinta. De asta spun ca USL-ul mi se pare o formatiune aberanta. Nu poate atrage aderenti in aceasta formula. Electoratul poate sanctiona PDL-ul diminuindu-l, ceea ce mi se pare normal si ar fi ideal sa mearga masiv spre PNL si PNTCD. La celalalt pol deja incep sa se afirme oameni care pot reprezenta credibil stinga. Eu sint de buna credinta, dar totusi vazind atitia oameni incrincenati si tragind semnale de alama ca sub pretextul reformarii de fapt se fura masiv si se profita de anumite facilitati la modul abuziv, va marturisesc ca nu mai sint nici eu la fel de optimista. Dar nu stiu de ce un fel de instict imi spune ca sint printre ei si oameni bine intentionati dar nu au experienta politica si nu se pot impune. Din aceasta cauza este mai necesar ca oricind ca oamenii competenti sa se implice mai activ in societate.
Eu asa vad lucrurile dar fireste ca nefiind la curent cu toate evenimentele sint oarecum desincronizata, dar poate ca este si un avantaj sa nu poti fi zilnic si sistematic, cronologic bombardat cu anumite informatii. Risti sa se sedimenteze anumite simpatii sau aversiuni si nu mai poti vedea lucrurile detasat, echidistant.
Toate bune. Sa speram intr-o insanatosire si normalizare a societatii romanesti.