Întîlniri de toamnă la Filiala Cluj a Uniunii Scriitorilor

Posted on Octombrie 22, 2011

2



27 octombrie ora 12, la sediul Filialei Cluj a USR

Lansare de carte: Ramón de BASTERRA, Opera lui Traian (Colecţia Privirea celuilalt, Institutul european), trad. de Oana Presecan, prefaţa de Mariano Martín RODRIGUEZ.  Prezintă: Ovidiu Pecican, alături de traducătoare (Oana Presecan) şi prefaţator (Mariano Martin Rodriguez). Se vor oferi exemplare gratuite celor prezenţi.

Volumul este singurul de acest gen dedicat României de către un scriitor spaniol. Deşi redactat în urmă cu nouăzeci de ani, actualitatea lui este frapantă. În anii ’20, Nicolae Iorga a vorbit elogios despre acest eseu, propunând traducerea lui imediată.

Cartea are un prolog (Amintiri în piatră) şi 5 capitole: România veche, Perspectiva umană,  România nouă, La şes, între Dunăre şi mare, România Mare.

RAMÓN DE BASTERRA a fost diplomat în România: „În timp ce contempla Columna [la Roma] i s-a trezit curiozitatea faţă de ţara latină de la celălalt capăt al Europei, România, acolo unde implantarea civilizaţiei latine a fost mai rapidă şi, dacă judecăm după limbă, mai durabilă, dovadă a trăiniciei întemeierii imperiale. Ideile sale constituiau în asemenea măsură motorul propriilor acţiuni, încât scriitorul nu a ezitat să se transfere la Ambasada spaniolă a României în iunie 1918, pe când aceasta se afla sub ocupaţia Puterilor Centrale, şi nu constituia deci tocmai cea mai tihnită destinaţie pe care ar fi putut-o alege”, spune prefaţatorul.

Iată un fragment din prologul autorului la Opera lui Traian:

„De prin anul 80 se făcuse remarcat în Răsărit, în zona cuprinsă între Dunăre şi Carpaţi, un popor barbar, cel al dacilor, care atingând o forţă formidabilă, ameninţa, din flanc, citadela romană. În timpul domniei lui Domiţian, hirsutul Decebal, autocratul dunărean, învinsese generalii imperiului, smulgând legiunilor stindardele, pe care se putea vedea acvila, după care le dusese ca trofeu în capitala ridicată pe o trecătoare înaltă din Carpaţi. Cu gândul de a înlătura pericolul şi de a răzbuna afrontul, Traian a părăsit Roma în primăvara anului 101 şi, în fruntea trupelor sale, s-a aruncat în luptă contra oastei barbare, „urcând din deal în deal” până când, „prin isprăvi de un nemaiîntâlnit curaj”, a spulberat rezistenţa, a cucerit abrupta capitală, a recuperat trofeele şi a primit omagiul „căpeteniilor ţării, ce purtau căciuli”, spre deosebire de popor, ce avea capul descoperit […] I-a fost de-ajuns un an pentru a încheia expediţia; reîntors la Roma, aceasta l-a salutat, plină de bucurie, dându-i numele de Dacicul. […]

Rătăcind prin Cetatea Eternă, mi-am dat seama că, sfidând prăpădul din memoria cetăţii, care nu-şi mai aduce aminte nici de Panonia, nici de Moesia, dăinuie, cu destulă limpezime, amintirea Daciei; acest gând m-a îndemnat să pornesc către Răsărit. Să fie oare o slăbiciune a bătrâneţii faţă de poporul mezin? Când peste douăzeci de naţiuni vom dori să ne răcorim în izvoarele naşterii noastre, milioane de italieni, spanioli, portughezi, francezi, alături de locuitorii ţinuturilor romanice, precum Belgia, Elveţia, unindu-ne cu întreaga Americă de limbă romanică, ne vom întâlni în Forumul Vechi. Există însă un popor care în Roma are parte de un Forum dedicat doar lui, ultimului născut, purtându-i, drept urmare, şi numele, acela de român, şi care, la fel ca un copil, are parte de tratamentul preferenţial al unui prâslea. În sfârşit, mă mai ademenea şi gândul că urmele lui Traian nu au dispărut, aşa cum susţine legenda, ci se păstrează acolo. De fapt, se spune că în plinta coloanei arhicunoscute se afla o cutie de aur ce păstra osemintele împăratului şi că nepreţuitul cufăr a fost furat de barbari. Din fericire, veşnicia lui Traian nu e de găsit acolo, ci în opera sa, în munţii şi câmpiile din Răsărit, unde milioane de oameni se hrănesc cu amintirea comandantului de oşti, căruia evlavia medievală i-a întredeschis poarta raiului, ca unui păgân demn de a fi salvat. Umbra Columnei îmi trasa pe pământ, ca un arătător, drumul de urmat.”

                                 Nu numai intrarea este liberă, ci şi exprimarea opiniilor!

Anunțuri