La Ploieşti, ca la… Săpînţa!

Posted on octombrie 29, 2011

34



       Am găsit ceva aiuritor pe blogul criticului literar şi teoreticianului Dan Gulea! Despre un fel de mic faraon de Ploieşti, „după buget”, de! Sau, poate, vreun avatar al lui Candiano Popescu? Că a-ţi face iarna car şi vara sanie e semn de înţelepciune, este îndeobşte, acceptat. Dar cum e cînd îţi construieşti din timpul vieţii propriul monument funerar? Uneori, deşi e vorba despre plîns, e de tot rîsul! Cum pare şi cazul descoperit de Dan Gulea. Al unui colonel de jandarmi extrem de preocupat de posteritatea sa. Şi a soţiei d-sale.

            Citind epitaful săpat în marmură încă din prepostumitate, gîndul mi-a fugit iute la celebrul „cimitir vesel” din Săpînţa. Numai că, aflăm din legenda (căci de „legendă” e!) care însoţeşte imaginile,  ne aflăm în…  Cimitirul eroilor din… Ploieşti! Această, pînă la urmă chiar înduioşătoare, grijă pentru propria posteritate n-ar fi decît de un involuntar umor negru dacă n-ar fi şi, pe ici, pe colo, nereglementară! Căci, se pare că bravul „jăndar” s-a proclamat singur „erou” şi s-a avansat în grad (şi încă ce grad! unul pe care doar Preşedintele Republicii – dar nu al „republicii de la Ploieşti”! –  îl poate acorda) antepostum! Nu mă pot abţine să nu mă întreb: oare ce ar gîndi domnul Traian Igaş, ministrul prepostumului „erou”, aflînd că acesta „a considerat cazarma ca pe un hotel de lux„!  Dar, dacă şi onor. dom’ ministru consideră Ministerul de interne ca pe o firmă de turism? Ai?

          (vezi toată „povestea” aici: http://literaturcoaz.blogspot.com/2011/10/erori.html)

Posted in: Uncategorized