Apel din Cuba: Free El Sexto Now!

Posted on octombrie 31, 2011

14



    Chemarea la solidaritate pe care ne-o adresează corespondentul meu nu are nevoie de argumente în plus faţă de cele invocate de domnia sa în scrisoarea pe care a avut încrederea să mi-o trimită. Pentru aceasta, îi rămîn dator. Şi mă alătur fără rezerve gestului său, asumîndu-mi încă o dată „iluzia” că nici o energie morală nu se consumă degeaba în Univers. Puteţi s-o faceţi şi Dumneavoastră!

    Reproduc, aşadar, în continuare, textele primite cu un sentiment de urgenţă asemănător aceluia resimţit în noiembrie 1987, la Braşov. Cîtă nevoie de solidaritate aveam atunci! Cum aş putea s-o refuz acum? (Doar din scrisoarea adresată mie am „reţinut”, ca fiind prea personale, unele fragmente.)

    Iubite Domnule Gogea,

    Trag nădejde că, deşi irump în ziua dv., vă aflaţi sub semn de senin şi pace şi că, astfel stînd lucrurile, veţi fi şi larg la înţelegere, cum am avut norocul să vă găsesc de fiece dată.

    (…) Vizita mea de data trecută m-a angrenat şi în postarea momentului şi aşa n-am mai dorit să abuzez de bunele dv. oficii de gazdă dublînd “miza” subiectului cuban pe care l-am adus atunci în desagă. M-am oprit la micul omagiu adus Laurei Pollán deşi eram oarecum împărţit  între semnalarea decesului ei şi aceea a unui alt eveniment ce-mi era foarte “cunoscut” datorită propriei mele experienţe din “anii lumină” (păstrînd decenţa proporţiilor, un fel de Sophie’s choice privind cele două evenimente). Cum aţi reacţionat neaşteptat de receptiv, întrecîndu-mi orice speranţă, în ce o priveşte pe lidera Doamnelor în alb, n-am mai cutezat să adaug şi  pe cel  de-al doilea semnal care privea sechestrarea/deţinerea arbitrară de către los Segurosos (securiştii “lor”) a artistului graffitist El Sexto (Daniel Maldonado)  şi  care i-a inspirat  lui Yoani Sanchez  postarea de pe Generacion Y  imediat precedentă celei dedicate morţii Laurei Pollán.  

               

     Mărturisesc că am rămas cu un sentiment de culpă că n-am făcut, fie şi pasager, referinţă la cazul El Sexto. Spre deosebire de un alt vestit graffitist caraibian, Basquiat, care, la New York, a avut sprijinul lui Andy Warhol, deşi lupta doar cu demonul drogului,  nu ştiu dacă El Sexto are altă portavoce decît aceea a semenilor opozanţi care îşi pun zilnic viaţa în pericol împotrivindu-se regimului castrist.  Azi  (duminica 30 X) , făcîndu-mi survolul săptămînal printre opozanţii cubanezi, am dat  pe translatingcuba  http://translatingcuba.com/?cat=231 (arhiva lui Orlando Luis Pardo Lazo, ) de noi imagini cu El Sexto ce se leagă de cele de la postarea din  12 X, puţin mai jos, derulînd,  a aceluiaşi (Free El Sexto Now!) care cuprindea o suită de fotografii cu exponate artistice El Sexto. Am rămas putin derutat, într-o poză cu El Sexto postată azi acesta e într-un T-shirt cu figura Laurei şi cu inscripţia „Rămîi printre noi” .  Situaţia pare a indica faptul că T-shirtul e ulterior morţii Laurei, ori El Sexto dispăruse/fusese sechestrat de los Segurosos cu ceva vreme înaintea morţii ei. Mă gîndesc că e posibil şi plauzibil ca El Sexto să-şi fi făcut tricoul cînd a aflat că Laura a fost spitalizată şi a fost astfel nevoită să “părăsească” linia frontului.

     Sunt cam izolat unde mă aflu şi nici nu sunt prea măiestru în experienţa hiperspaţială; deşi îi admir din ce în ce mai mult pe opozanţii cubanezi, nu mă simt în stare să fac mare lucru pentru cauza lor şi sunt oarecum întristat şi pentru că la baştină, printre cei destui care au cunoscut “binefacerile” comunismului şi care au astăzi o tribună şi o situaţie ce le-ar îngădui să întreprindă minime gesturi de solidaritate bîntuie cu sîrg nepăsarea. (…) Cele de-aci sunt, deocamdată, elemente de corespondenţa  şi, dacă ele au un ecou măcar la dv., tot îmi pare că  am făcut un cît de mărunt gest de participare la un concert pe care l-aş dori cît mai cuprinzător şi mai răsunător. Acum, cînd, ironic, se apropie “aniversarea Marii Revoluţii” nu e la fel de trist ironic să fim martorii “vredniciei revoluţionare” a  micilor moşteni bolşevici (castriştii şi credincioşii lor Segurosos) din Caraibe? . Eu am tradus postarea de pe Generacion Y a Yoaniei Sanchez privitoare la deţinerea lui/dedicată lui El Sexto  şi o ataşez, împreună cu o poza a graffitistului şi, dacă vă încumetaţi la un nou gest abnegativ, poate traducerea are mai mult impact decît simpla afişare a unui link spre un text în altă limbă; în aceeaşi eventualitate, cum am mai menţionat deja, destule imagini referitoare la El Sexto se găsesc în postarile din 30X şi 12X  (arhiva lui Orlando Luis Pardo Lazo)   http://translatingcuba.com/?cat=231    .

     (…)

          Cu cele mai bune gînduri,

     Daniel StPaul

                                           P A R A M I L I T A R I I

                              Se dedică lui Daniel Maldonado (El Sexto), artist graffitist din Havana, deţinut arbitrar de poliţia politică din Cuba castristă

           Scrîşnet de frîne, uşi de maşină deschise intempestiv, trei bărbaţi ies în trombă, scoşi parcă dintr-o formă unică: vînjoşi, tunsoare reglementară militară, telefoane mobile prinse la centura pantalonilor. Nu există scăpare. Niciun vecin nu-ţi va da refugiu, curioşii se zburătăcesc înspăimîntaţi  iar martorii potenţiali amuţesc. “Desantul” te apucă şi te vîră cu forţa în maşină fără a-ţi prezenta  măcar umbra unui mandat de arestare ori vreun act de identitate care să specifice că ar fi poliţişti. Placa de înmatriculare a automobilului arată de parcă ar fi a unei maşini private, ca nu cumva să rămînă vreo urmă instituţională. La fel, şi bătaia ce ţi se administrează nu poartă vreo semnătură, nu-ţi pune vreo ştampilă oficială, nu-ţi lasă pe corp  măcar acronimul vreunei instituţii. Ai încăput în mîinile ”paramilitarilor” cubani, poliţia politică ce nu se încurcă cu  purtatul uniformei, care are puterea să încalce toate legile, să te inchidă fără ca să fii vinovat, ori să te ia la o “plimbare” răcnindu-ţi în urechi ameninţări şi proptindu-ţi genunchi în plex.

           Tot mai frecvent metode şi apucături de mafioţi  sunt practică a agenţilor Securităţii Statului. Impunitatea lor îi deranjează pîna şi pe poliţiştii obişnuiţi care se trezesc cu tipii aceştia, ce se prezintă sub alias-uri, venind să le umple camerele de arest cu deţinuţi nici măcar trecuţi în catastifele ce înregistrează incidentele din circa de poliţie. Practica de a pescui dincolo de limita legii a devenit rutinieră printre băieţii ăştia fără astîmpăr de la secţia 21 ce se simt parte a unui corp select ce are căderea să împiedice pe oricine să se deplaseze undeva, să deţină cu forţa oameni ori să-i ţină arestaţi la propriile lor domicilii. Sunt nişte indivizi antrenaţi să nu asculte, aşa încît nu merită să te zbaţi a le deranja auzul cu formule de genul: “Sunt un cetăţean cu drepturi” , ori “Aş vrea să fiu reprezentat de un avocat”, ori “Ce acuză mi se aduce?”  Pentru ei, cei ce le cad victime nu sunt inşi sub scutul legii ci doar “vermină”, doar “păduchi”, oarecum ca şi aceia pe care un despot de teapa lui Gaddafi îi numea, odinioară, “şobolani”.

          Şi iată-te imobilizat într-o maşină ce-i o gaură neagră înghiţitoare a Constituţiei care ar trebui să te proteguiască, împresurat de braţele muschiuloase ale vreunora ce zic că se numesc agentul Camilo ori locotenentul Moisés. De data asta nu vor decît să-ţi bage spaima în oase,  pe viitor însă – dacă vei mai avea îndrăzneala – te vor zgîria cu ghearele, te vor vîrî cu capul într-o galeată cu apă, se vor “juca” aplicîndu-ţi electrozi branşaţi la curent pe testicule. Căci dacă guvernul creează structuri ce nu se supun niciunei legi de justiţie, nimic nu-i va mai apăra pe cei care li se împotrivesc.  Aceşti “paramilitari” de azi sunt nelegiuiţii torţionari de mîine. Forţelor acestea de elită menite să apere un sistem agonizant s-ar putea să nu le tremure mîinile de vor trebui să asasineze. Şi-au făcut proba abnegaţiei frenetice oprindu-te şi sechestrîndu-te pe stradă. Ce vor dori să vadă mai apoi va fi sîngele tău curgînd.

Yoani Sanchez,

13 octombrie 2011

În solidar cu această postare vezi şi:

https://vasilegogea.wordpress.com/2011/08/24/armando-perez-valladares-sau-hemografia-suferintei/

https://vasilegogea.wordpress.com/2011/10/17/in-memoriam-laura-pollan/

Posted in: Spune acum!