Remember Iuliu Maniu – 8 ianuarie 1873, Bădăcin – 5 februarie 1953, Sighetu Marmației

Posted on ianuarie 8, 2012

16



   

  Puţine documente olografe originale au produs în fiinţa mea emoţii şi sentimente atît de adînci, dar atît de luminoase şi încurajatoare prin chiar aura tragică în care erau învăluite, expresii hiperconcentrate ale unor forţe morale indestructibile, precum mi s-a întîmplat la „întîlnirea” cu manuscrisele lui Eminescu sau cu Testamentul lui Iuliu Maniu. Pe acesta din urmă am avut şansa să îl văd (şi să îl ţin în mînă!), în 1990, la Arhivele Statului din Braşov, unde se păstrează. Mi s-a părut atunci, aşa cum mi se pare şi acum, mai important aproape decît mormîntul negăsit al celui care, conform „Actului de moarte„, a dispărut fizic pe drumul martiric din Strada Sfinţilor, din Bucureşti la Cimitirul săracilor din Sighet. În testament descoperim sensul înalt, spiritual, moral, dezinteresat al trecerii prin viaţă. 

         Cred că e, astăzi, o zi bună pentru a-l revedea şi reciti. Chiar pentru un moment de meditaţie, poate şi pentru a face unele, pînă la urmă inevitabile, comparaţii şi judecăţi. Şi, de ce nu, dacă prezentul nu ne-a înfrînt definitiv, să ne punem şi cîteva întrebări. Dar nu întrebări doar „întrebătoare”, ci eventual şi  „răspunzătoare”.