O Scrisoare Deschisă adresată Preşedintelui României, Domnul Traian Băsescu

                Minciuni, lacrimi şi sudalme

( Scrisoare deschisă adresata Preşedintelui României, Domnul Traian Băsescu)

               În vremea cumplitelor vremuri ale războiului, premierul Winston Churchill promitea concetăţenilor săi victoria, dar avea în vedere că pentru a o obţine vor trebui să suporte sânge, lacrimi şi sudoare. Promisiune onorată.  La începutul primuluidintre mandatele Dvoastră lucrurile stăteau cu totul altfel. România nu era în război, avea o anume situaţie economică şi, mai ales, avea speranţa unui parcurs cu totul diferit. Un parcurs care să-i apropie pe oameni de semenii lor din Uniunea Europeană. Aţi venit la putere pe o speranţă enormă, adus de un val de simpatie populară dar nu aţi înţeles aproape nimic din speranţele pe care le-a pus un întreg popor în ceea ce era atunci Alianţa DA. Câtă vreme aţi coabitat cu guvernul Tăriceanu lucrurile n-au derapat aproape deloc. Din momenul în care ne-aţi impus Guvernul Boc a început totul. Aţi venit, la putere, prin minciună! Aţi minţit în mod direct şi repetat, promiţând creşteri salariale, bunăstare, pensii, prosperitate. De la promulgarea legii de salarizare a corpului didactic la legii care să producă bunăstarea generală a populaţiei, nimic nu s-a realizat. Dimpotrivă, sub masca unei situaţii extrem de grave, după ce aţi susţinut exact contrariul, ( noi nu suntem afectaţi de criză, nu suntem în situaţia încetării plăţilor etc) fără a avea nici cel mai mic sentiment de jenă aţi redus salariile a milioane de oameni. Le-aţi tăiat dreptul la o viaţă cât de cât demnă, i-aţi aruncat în voia soartei fără nicio soluţie normală. Desigur, aţi fost secondat de un oarecare Emil Boc, devenit prin voinţa Dvoastră, prim-ministru. Aţi fost secondat de o serie întreagă de indivizi de o incapacitate crasă, ca să nu mai vorbim că unii au dobândit grade academice şi abia apoi şi-au făcut şcoala generală şi, eventual, liceul. În timpul mandatului D.voastră s-au rostit minciuni cât nu s-au rostit în douăzeci de ani de democraţie „originală”. Dincolo de minciuni, care în final au provocat lacrimi, mări de lacrimi amare pentru populaţia României, aţi patronat un grup care nu s-a dat în lături de la nimic. De la furtul de voturi în Parlament la afaceri veroase, mită, aşa-zise investiţii de interes public ( a se vedea gondole, parcuri la ţară, fântâni arteziene în locuri fără apă etc), scandaluri în diferite zone ale vieţii publice, susţinerea unor aberaţii în virtutea unei aşa-zise reforme a statului, nimic nu a lipsit. Rostind ideea de reformă a statului în mod repetat nu numai că aţi demonetizat ideea, dar n-aţi reuşit nici măcar să înţelegeţi ce înseamnă o reformă. Pentru a reforma statul trebuia să aducă în idee nu ceea ce aţi propus ci, în primul rând, forma de stat.  Cred că niciodată n-aţi avut în vedere o reformă a statului în primul rând pentru că nu înţelegi ce presupune aşa ceva.

            Prin atitudinea D.voastră, cu deosebire din cel de-al doilea mandat, aţi produs lacrimi, durere, insatisfacţie, determinând o masivă plecare din ţară a acelei părţi active a societăţii ( de la medici şi cadre didactice, la oameni din diferite alte meserii) de care am fi avut nevoie pentru o reală dezvoltare. De care am fi avut nevoie pentru a scoate ţara din înapoiere. Aţi ofensat grav întregi categorii socio-profesionale: cadre didactice, medici, poliţişti, jurişti, jurnalişti etc. Cine a scăpat de „observaţiile” D.voastră? Aţi acceptat, dacă nu cumva i-aţi promovat în funcţii de ministru indivizi care abia dacă sunt în stare să lege două-trei cuvinte sau pe unii asupra cărora planează serioase semne de întrebare asupra performanţelor individuale ( profesional). Ne-aţi pus în cârcă tot soiul de veniţi de pe cine ştie unde, înlăturând oamenii de calitate, adevăraţii profesionişti. Adică pe cei capabili să spună NU atunci când se impunea. Şi s-a impus, din nenorocire, de mult prea multe ori. Inventarul eşecurilor este mult prea lung pentru a-l contabiliza aici. Aţi minţit atunci când dădeaţi populaţiei întâlnire într-o anume piaţă din Bucureşti. Nu v-aţi prezentat niciodată. Pe unii i-aţi făcut să plângă pentru că nu aveau cui să-şi spună păsurile. Nici măcar într-o piaţă absolut goală. V-aţi răzbunat pe cadrele didactice, pe medici, pe politişti pentru că nu s-au pliat la o politică mai mult decât aberantă, o politică împotriva propriului popor, nu în folosul său. Aţi compromis politica parlamentară asociind PDL-ului tot soiul de politicieni de mâna a şaptea, încropind o aşa-zisă majoritate parlamentară. O majoritate care ne sfidează, ne calcă în picioare, ne-a secătuit de vlagă şi dorinţă de viaţă. V-au ajutat şi veşnicii profitori politici, UDMR-ul în ciuda faptului că acel personaj care îşi zice prim-ministru a jurat cu mâna pe Biblie că nu va accepta şi nu va face o alianţă cu partidul în cauză. Lucraţi cu un sperjur? Nu mă miră!

            Aţi ofensat cea mai mare parte a populaţiei prin atitudini de  neadmis pentru cel mai înalt magistrat al ţării.  V-aţi erijat în postura de aşa-zis „preşedinte jucător” încălcând nu numai Constituţia dar şi prerogativele pe care aceasta vi le conferă. Altfel spus, un derapaj către ceea ce se numeşte un regim de tip autoritar. Probabil aţi uitat, mai degrabă nu v-a interesat ce înseamnă legea, normalitatea,demnitatea unei funcţii atât de înalte. Proiecte de-a dreptul halucinante – reorganizarea administrativă a ţării, reducerea numărului de parlamentari şi desfiinţarea unei Camere, aşa-zisa reorganizare a învăţământului, mai nou a sănătăţii, comasarea alegerilor locale cu cele parlamentare, votul prin corespondenţă etc – au intrat în discuţie fără a fi vreodată discutate! Au fost impuse prin voinţa Dvoastră şi a unui grup aservit, în ciuda opiniilor generale, tot soiul de hotărâri care mai de care mai discutabile dacă nu de-a dreptul contestabile.

           Semnale pentru a vă opri au fost destule. De la gestul disperat a unui OM de a se arunca de la balconul Parlamentului ( sub ochii parlamentarilor şi a primului ministru!) la greve ale foamei pentru respectarea unor drepturi ale omului. Nu le-aţi luat în seamă. Dimpotrivă, le-aţi tratat cu dispreţul celui care având pârgii ale puterii face doar ce vrea! Probabil că dispreţul D.voastră pentru tot ce mişcă în ţara asta este atât de mare încât nu mai contăm decât în calitate de numere. Dispreţ vizibil cu ochiul liber şi afişat public nu odată! Să vă reamintesc celebre expresii care vă aparţin? De la „ ţigancă împuţită, la păsărică şi învăţământul produce tâmpiţi”? De la atitudinea de stăpân absolut la cele prin care ofensaţi grav oamenii cu studii superioare! Deci cei cu studii superioare sunt cei care nu vă lasă să ne „modernizaţi”chiar dacă noi… prea vrem?

            Din păcate pentru D.voastră s-a ajuns la sudalme! De la celebra şi de bun simţ „ ieşi afară javră  ordinară” la „ ăla micu şi-ăla chioru…. „ se vor auzi tot mai des sudalmele unui popor care nu mai acceptă să îi staţi pe ceafă. Trist şi urât sfârşit de „ domnie”! Nici nu este de mirare. Cine nu cunoaşte şi nu respectă istoria are parte de surprize! De cele mai multe ori neplăcute.

            Nu prea am obiceiul să dau sfaturi sau sugestii. De data asta o fac: demisionaţi cât încă nu-i prea târziu!

Prof. Iancu Moţu

Etichetat: Motu Iancu, scrisoare, Traian Basescu

Posted in: Spune acum!