O prostie, dar nu a lui Platon, ci a lui Liiceanu!

Posted on ianuarie 21, 2012

36



        Îl rog pe prietenul meu Liviu Antonesei să mă ierte pentru invocarea uneia dintre cărţile sale în titlul acestor cîteva rînduri ale mele. Dar, O prostie a lui Platon. Intelectualii şi politica (Polirom, 1997) se dovedeşte de o actualitate nebănuită. Cel care mi-a reactivat ideile acestui eseu al unui intelectual care a făcut politică şi sub dictatură, şi în democraţie, şi la putere, şi în opoziţie – cum se autodefineşte uneori, mai mult autoironic decît orgolios – Liviu Antonesei, este un alt intelectual, de această dată perceput de opinia publică drept filosof oficial al unui regim care reuşeşte, spre disperarea şi revolta a tot mai mari mase de oameni de toate profesiile, vîrstele şi categoriile sociale, să acumuleze tot mai multe din atributele unei tiranii. L-am numit pe Gabriel Liiceanu.

         În plină fierbere socială, într-un moment în care Cetatea stă să-şi dărîme zidurile din interior, finul comentator al lui Heidegger, se vede „chemat” să iasă în faţa poporului şi să-şi mustre tiranul, pe care chiar dacă nu-l adulează îl serveşte, nu pentru iraţionalitatea actelor sale ci pentru o presupusă lipsă de… dibăcie politică. Mai exact, îi reproşează că şi-a cheltuit „gloanţele” într-o luptă minoră (cazul Raed Arafat), în loc să le păstreze pentru situaţii cu adevărat grave! (Adică, în războiul cu întreg poporul!) Fie şi metaforic, să vorbeşti despre „gloanţe” într-o ţară care încă sîngerează după alte masacre, încă vii în memoria colectivă, nu este o gafă, este o prostie!

         Dar, situaţia cu adevărat gravă, atît de gravă încît nu mai poate fi îndurată, altfel spus nu va mai fi suportată cu orice risc, este în plină desfăşurare. Gabriel Liiceanu ar fi trebuit să ştie (chiar din biografia maestrului său de conştiinţă!) că atunci cînd filosoful vorbeşte în Cetate despre gloanţe, tiranul nu se va sfii să le şi folosească! Şi dacă acest lucru se va întîmpla, atunci prostia lui Gabriel Liiceanu va fi una calificat criminală!

         Mă întreb, aproape rănit deja de unul dintre „gloanţele” sale, unde a dispărut acel Gabriel Liiceanu pe care Monica Lovinescu şi Virgil Ierunca îl comparau la începutul anului 199o cu Vaclav Havel ? Iată-l acum, în situaţia jalnică (şi posibil vinovată) de a valida o altă mare prostie enunţată de tiranoidul Traian Băsescu: „sunt prea mulţi filosofi în România”!

        (Pînă şi Mircea Cărtărescu pare să se trezească din „visul” lui!…)

         Vezi aici intervenţia în telejurnalul TVR 1, din 16 ianuarie, a lui Gabriel Liiceanu: http://www.tvr.ro/articol.php?id=118533 .

Reclame
Posted in: Spune acum!