Sâmbătă, 21 ianuarie, orele 22.10, la spitalul Großadern din München, în urma unui atac de cord, s-a stins din viață Ioan Chirilă, combatant cunoscut în exilul român, participant -alături de Oliviu Beldeanu, Stan Codrescu, Dumitru Ochiu şi Teodor Ciochină- la acţiunea anticomunistă de la Legaţia Română din Berna, Elveţia, 14-16 februarie 1955. Cu permisiunea şi cu toată compasiunea alături de familia îndoiliată, a fiului – Ioan Chirilă jr., fiicei – Natalia Kober, sorei – Maria Cosma şi a celor apropiaţi, semnneaza Ion Dumitru, München.
Dumnezeu să-l ierte şi să-l aibe în pază!
Ion CHIRILĂ – scurtă biografie
Ioan CHIRILĂ, s-a nascut la 27.12. 1931, în satul Crăsnăşeni, judeţul Fălciu (actualmente Vaslui). Tatăl, Ioan CHIRILĂ (născut în 1905 la Crăsnăşeni, comuna Tătăreni, judeţul Fălciu (actualmente Vaslui), a fost preot ortodox la Crăsnăşeni şi Leoeşti şi a făcut doi ani de detenţie la canal (între 1951-1953) şi mai apoi alţi trei ani de închisoare, ca anticomunist. Mama sa, Natalia CHIRILĂ (născută DRĂGOI, în 1900 la Huşi, judeţul Fălciu – actualmente Vaslui), a fost învăţătoare la Crăsnăşeni, com. Tătăreni.
Ioan CHIRILA jr. a făcut şcoala primară şi elementară la Crăsnăşeni şi în Huşi, apoi liceul la Liceul “Cuza Vodă” din Huşi, trecând mai târziu la Şcoala “Profesională Economică”, tot din Huşi, pe care a absolvit-în 1950 cu succes. În anii 1949 şi 1950 a fost parte componentă de frunte a organizaţiei de luptă anticomunistă, în ilegalitate “Cruciada albă”, cu sediul la Iaşi, condusă de Dr. Niculescu. În prima decadă a lunii iulie 1950, a fost emis de către Securitatea locală, ordinul de arestare a anticomunistului Ioan Chirilă şi a lui Dumitru Ochiu, bun prieten şi luptător în aceaşi cauză. Pe data de 31.07. 1950, împreună au părăsit satul natal şi în noaptea de 06.08.1950 au trecut frontiera, în Iugoslavia, unde s-au predat autorităţilor jugoslave, fiind arestaţi şi ţinuti timp de 3 luni în închisoarea de la Zrenianin. În această teribilă închisoare l-au întâlnit pe Oliviu Beldeanu, cu care s-au împrietenit. După eliberare au fost duşi în oraşul Vârşeţ, pentru 4 săptămâni, după care am fost repartizaţi la lucru în diferite oraşe din Serbia. Pe data de 1 septembrie 1951, împreună cu Oliviu Beldeanu a reuşit să ajungă la Triest, unde a rămas în lagărul de refugiaţi “Gezuite”, până în octombrie 1953, când cei doi au reuşit să traverseze frontierele Triest-Italia, Italia-Austria şi Austria-Germania, ajungând la München. În decembrie 1953, împreună cu Oliviu Beldeanu, a fost înrolat în trupele auxiliare franceze de la Konstanz – Germania, lângă graniţa cu Elveţia, de unde, după pregătiri minuţioase, în noaptea de 14 februarie 1955, la ora 24, împreună cu Oliviu Beldeanu, Stan Codrescu şi Dumitru Ochiu, a participat la ocuparea legaţiei comuniste române din Berna, Elveţia.
După 48 de ore de clarificări si tratative autorităţile elveţiene i-au asigurat că vor fi judecaţi în Elveţia şi nu vor fi extrădaţi în România (Republica Populară Română) – cum cerea guvernul comunist de la Bucureşti – fiind acceptată condiţia de recunoaştere a acţiunii lor paşnice, ca una cu un caracter de protest contra ideii comuniste de dictatură şi totalitarism.
München, 22 ianuarie Ion Dumitru
Parte din bibliografia ce poate fi consultată:
Laurence Wilkinson, No Fruit More Bitter, Heinemann, London 1958;
Magda Neuweiler, Zwischen Galgen und Kreuz – Das Leben des rumänischen Freiheitskämpfers Oliviu Beldeanu;
Oliviu Beldeanu, Memorial anticomunist din închisoare, Editura Jurnalul Literar, Bucureşti 1999
Stejărel Olaru, Cei cinci care au speriat Estul – Atacul asupra Legaţiei RPR de la Berna (februarie 1955). Cuvânt înainte de Adrian Cioroianu, Polirom, Bucureşti 2003.
(Preluare de pe http://vetiver.weblog.ro/2012/01/23/la-munchen-a-decedat-ion-chirila/#axzz1kK3WbDGt )
Gogea's Blog 
culai
ianuarie 24, 2012
Dumnezeu să îl ierte! … A avut şi el o soartă de tras şi un destin de săvîrşit.
Poate că un istoric, ori un geopolitic ai acelor ani ’50, îmi poate lămuri asta: „În decembrie 1953, împreună cu Oliviu Beldeanu, a fost înrolat în trupele auxiliare franceze de la Konstanz – Germania, lângă graniţa cu Elveţia, de unde, după pregătiri minuţioase, în noaptea de 14 februarie 1955, la ora 24, împreună cu Oliviu Beldeanu, Stan Codrescu şi Dumitru Ochiu, a participat la ocuparea legaţiei comuniste române din Berna, Elveţia.”
S-ar desprinde din această frazare că pregătirea pentru lovitura cu pricina s-ar fi petrecut în cadrul unor trupe regulate. Ori, mă înşel?
Ştiu că nimeni nu poate mişca nimic în lume fără (para)militari, singurii deţinători de logistică pentru orice, inclusiv înfiinţări de bănci (corporaţii), religii, partide sau puciuri. Deci, armata care şi-n ce scop a sprijinit acţiunea.
Deşi n-are legătură cu tema: cît de individuală (a)pare acţiunea tinerelului ofiţer de aseară (de securitate, parcă) şi al cui nepot, fiu sau (a)fin era, dintre bătrînii solizi care-i apărau spatele de bombeurile pieţei. Scriam undeva (nu aici, fiindcă blogul Gazdei s-a reactivat la ajutorarea dlui Antonesei) că – după poliţojîndari – mai rămîne ca şi alte uniforme să-şi anunţe prezenţa. Prin cei mai de seamă ai lor aleşi, pînă acum s-au implicat în scris doar o academie şi un bor.
Aş vrea să pierd, de aia pun pariu că şi acest 24 Ianuarie va fi profanat de aceiaşi, de acum un an.
Sare'n Ochi
ianuarie 24, 2012
Dumnezeu sa-l ierte si sa-l odihneasc!
Ion Ionescu
ianuarie 24, 2012
Dumnezeu sa-i dea odihna pe care n-a avut-o pe pamint! Si noua puterea de a nu uita!
Liviu Antonesei
ianuarie 25, 2012
@) Vasile Gogea
A murit o legenda. RIP!
vasilegogea
ianuarie 25, 2012
@Liviu Antonesei
Da, „o legenda”. Din pacate, inca doar o legenda, in vreme ce IICCMER se ocupa de… fantome!
culai
ianuarie 25, 2012
N-am pierdut pariul, dar nici răspuns n-am aflat: la cine i-a întrarmat, la cine îi într-armează.
vasilegogea
ianuarie 26, 2012
@culai
Aveti indicata si o bibliografie (sumara, ce-i drept, dar suficienta) in postare. De ce n-o „interogati” pe… dînsa?
Rafael Bazooka Limon
decembrie 25, 2013
Eram copil cand Bucurestiul nu a dormit din cauza propagandei comuniste dupa ce Stan Codrescu l-a impuscat mortal pe Aurel Setu, un fel de sofer al amabasadei, in realitate Agent al securitatii RPR. Uterior Liviu Beldeanu s-a mutat in Berlin unde a fost contactat de criminal comunist grec Kehaioglu care lucra pentru securitatea RPR. Beldeanu a fost atras in Berlinul de Est unde a fost acaparat de agentii STASI. In Romania a fost judecat cu brutalitate de crimnalul securist Nicolae Doicaru. pe 16 Februarie 1960. Moarte Comunismului.