Caragiale, Heidegger şi… repausul duminical!

Posted on februarie 25, 2012

18



        În studiul introductiv la ediţia Momente (Biblioteca Apostrof, Cluj, 1997), Ion Vartic face o lectură „heideggeriană” a personajelor lui Nenea Iancu. Scrie domnia sa:

         „…după părerea mea, Momentele au o miză actuală mai mare, una esenţială – asta ar explica, de fapt, şi perenitatea lor – căci ele constituie o multiplă concretizare a faţetelor prin care omul este o fiinţă-în-lume, în consecinţă, a faptului de-a-fi-întotdeauna-cu-celălalt”. (Reluare după Martin Heidegger, Sein und Zeit, ceva mai tînăr decît Nenea Iancu dar, cultural vorbind, posibil „naş”…)

         Întemeiată observaţie. Cel care – ca şi Jaspers, „nu există decît împreună cu celălalt„, (chiar dacă „celălalt” trebuie găsit la „Gambrinus”), notează:

         „N-am văzut ceva mai urît pe lume decît un oraş mare în zilele de repaus duminical! Toate prăvăliile cu obloanele lăsate ca pleoapele în somn!… Peste tot închis!… Să vrei să te spînzuri, n-ai de unde să-ţi cumperi un ştreang… Lipsa asta de activitate, de viaţă, de mişcare comercială mă apasă pe umeri, mă trage şi pe mine la somn… „

         Totuşi, dacă îmi pun „ochelarii” lui nenea Iancu, aş putea spune că există ceva şi mai urît decît un oraş mare în reapaus duminical.

          De „par egzamplu”: o ţară întreagă adormită într-o perpetuă zi de duminică! (A „orbului„!)

(Extras din volumul Vasile Gogea, Oftalmoftologia sau ochelarii lui Nenea Iancu, Editura Grinta,2002.)

(Imaginea, din galeria virtuală dedicată lui I.L.Caragiale de Nicolae Ioniţă aici: http://www.personality.com.ro/caragiale.htm)

Reclame
Posted in: OftalMOFTologia