Trebuie să recunosc (şi exprim toată gratitudinea pentru acest fapt) că am învăţat mult (şi multe!) de-a lungul ultimilor douăzeci de ani de la Vladimir Tismăneanu. Cu atît mai mult sunt contrariat atunci cînd reputatul politolog are ieşiri în public înfăşurat în toga unui judecător care fie şi-a uitat propriul cod de procedură… civică, fie interpretează deformat (şi deformant) coduri juridice în vigoare.
Mă aflu din nou în faţa unei limite de înţelegere (dar şi de evaluare) citind noua sa postare pe http://www.contributors.ro/politica-doctrine/de-pomina-epidemia-de-dezertari-si-absenta-rusinii/. Dincolo de enunţurile în care ne comunică poziţionarea sa în legătură cu anumite aspecte ale vieţii politice „la zi” (care nu mă mai interesează şi pe care i le pot respecta, în măsura în care sunt asumate), Vladimir Tismăneanu, în „siajul” unui articol al Tiei Şerbănescu, scrie admirativ: „Senatorul Radu F. Alexandru a decis să rămînă alături de colegii săi din Parlament şi a renunţat la poziţia de membru al CNA. Un gest remarcabil la un ceas istoric cînd bunul simţ este o marfă tot mai greu de găsit.” Şi citează dintr-o declaraţie de presă a proaspăt campionului de moralitate : „L-am informat pe premierul M. R. Ungureanu, care m-a desemnat să-l reprezint în CNA, de decizia pe care am luat-o”. scrie Radu F Alexandru în comunicatul de presă.”
Ce să înţeleg din aceste enunţuri? Că „decizia” de a respecta legea reprezintă un act de mare curaj, mai ales atunci cînd ea aparţine unuia dintre arhitecţii legilor? Sau, că d.l Radu F. Alexandru ar fi putut să „decidă” şi altfel, ignorînd legea? (O fi „ceasul istoric” de vină!)
O Lege care este în vigoare şi care impune cu caracter obligatoriu:
CAP. 2
Consiliul Naţional al Audiovizualului
ART. 10
(1) Consiliul Naţional al Audiovizualului, denumit în continuare Consiliul, este autoritate publică autonomă sub control parlamentar şi garantul interesului public în domeniul comunicării audiovizuale.
(6) Membrii Consiliului sunt garanţi ai interesului public şi nu reprezintă autoritatea care i-a propus.
ART. 12
(1) Membrii Consiliului au funcţie de demnitate publică asimilată funcţiei de secretar de stat.
(2) Calitatea de membru al Consiliului este incompatibilă cu funcţiile publice sau private, cu excepţia celor didactice, dacă nu dau naştere unor conflicte de interese.
(3) În timpul exercitării mandatului membrii Consiliului nu pot face parte din partide sau din alte structuri politice.
(4) Membrii Consiliului nu au dreptul să deţină acţiuni sau părţi sociale, direct sau indirect, la societăţi comerciale cu activităţi în domenii în care ei s-ar afla în conflict de interese cu calitatea de membru al Consiliului.
(5) Membrii Consiliului care, în momentul numirii, se află în una dintre situaţiile prevăzute la alin. (2) – (4) au la dispoziţie un termen de cel mult 3 luni pentru renunţarea la calitatea sau la acţiunile respective, perioadă în care nu au drept de vot în cadrul Consiliului.
(6) În cazul nerespectării prevederilor prezentului articol persoana în cauză este demisă de drept, locul său devenind vacant, urmând să fie ocupat de supleant, la propunerea comisiilor permanente de specialitate ale Parlamentului.
( http://www.cna.ro/Legea-audiovizualului.html )
Să fie „erou” cineva pentru că a „decis” să respecte o lege? Dar, cum îi vom numi pe milioanele de cetăţeni care au de suportat efectele devastatoare ale atîtor încălcări (sau proaste aplicări) ale unor legi cu caracter social? Ca să nu mai întreb de cei care s-au făcut şi se fac vinovaţi de aceste încălcări? Dacă „bunul simţ” (în cazul de faţă al parlamentarului Radu F. Alexandru) este „o marfă rară”, atunci cu siguranţă ea e una de „contrabandă”. Şi vreau să cred că Vladimir Tismăneanu nu îşi doreşte să fie în postura de a aplica „timbre fiscale” pe asemenea „mărfuri”!
Gogea's Blog 
InimaRea
aprilie 29, 2012
Eu as zice ca lipsa de tact e antonimul. Nesimtirea iese din sfera simtului, nu?
Cit il priveste pe „Volodea”, limba nu e partea lui tare – are un stil uscat, nici macar pozitivist (stiintific) mai curind de activist. Or fi reminiscentele limbii de lemn care i-a dat o paine alba in negrele zile ale rezistentei sale prin cultura. De nu asta, ceva tot i-a dat vremea activismului – amoralitatea. Problema e – imi pare mie – ca lui nu i se potriveste aroganta strict neceara amoralului. De aceea e si comic, uneori. Dar de aceea e si jenibil, de multe ori, mai ales in ipostaza „la mina-ntinsa”.
dinu adam
aprilie 29, 2012
@ Gheorghe Campeanu – evident, de acord! cu atit mai mult cu cit nu numai asta il deosebeste pe Shakespeare de Tismaneanu.
@ InimaRea – greu de gasit intotdeauna logica dupa care functioneaza limba romana (cel mai riscant e s-o cauti la Academie, iar despre logica recenta /vreo doua decenii/ a lui Eugen Simion prefer sa nu ma exprim, pentru ca riscam o lungire enervanta a discutiei). ramin la parerea ca „bun-simt” n-are cum sa fie substantiv compus, ci este doar o benigna sintagma lipsita de semnificatie in societatea romaneasca, nu doar pentru ca nu stiu cum face pluralul (deci nici genul nu i-l pot stabili – sa fie bune-simturi? sau bun-simturi? sau, te pomenesti, bunuri-simturi? mai am si alte variante, la fel de hazlii.), ci tocmai pentru ca nu admite plural. adica, asa cum observa cineva cu buna dreptate pe-aici, n-are cum sa spere la pluralism, reprezentind o aventura sinucigas singulara.