Muzică, sport şi spiritualitate cu Editura Eikon

Posted on mai 5, 2012

4



Librăria Book Corner şi Editura Eikon vă invită luni, 7 mai, de la ora 13.00, la lansarea volumului Religia în fapt. Studii, schiţe şi momente scris de Mirel Bănică.  Alături de autor se vor afla invitaţii Simion Pop şi Radu Preda.

Despre carte şi colecţia Theologia Socialis

Volumul face parte din celebra colecţie a editurii EikonTheologia Socialis, o colecţie care îşi propune să acorde spaţiul necesar unei dezbateri obligatorii şi din păcate amânate în România post-comunistă. Este vorba despre modelul social, structurile comunitare, rolul confesiunilor religioase şi al societății civile la reconstrucţia unui spaţiu public încă vizibil marcat de jumătatea de secol de dictatură comunistă şi de următoarele două decenii de tranziţie haotică. Editorii seriei, cei care formează în fapt consiliul ştiinţific al acesteia, sunt: Radu Carp (Bucureşti), Chantal Delsol (Paris), Ingeborg Gabriel (Viena), Picu Ocoleanu (Craiova), Radu Preda (Cluj-Napoca). Seria este ilustrată cu detalii din lucrările maestrului Silviu Oravitzan.

Volumul lui Mirel Bănică e o o carte hibridă, de studii și eseuri, note de lectură, schițe și reportaje sociologice – de fapt, carnete de teren adaptate unui public mai larg, nespecializat în astfel de metode de observație și analiză. În ansamblu, volumul se dorește o încercare de a înțelege mai bine ce se întâmplă cu noi și cu Biserica Ortodoxă din România, cea care a modelat de-a lungul timpului societatea în care trăim, felul nostru de a gândi și a ne comporta.

Despre volum, prefaţatorul cărţii – Nicu Gavriluţă scrie că “se im­pune prin frumuseţea scriiturii, prin realul talent publicis­tic al autorului, prin originalitatea şi profesionalismul inter­pretării unor subiecte religioase actuale, complexe şi dificile pentru profani. În peisajul românesc al tinerilor specialişti în ştiinţa religiilor, Mirel Bănică este un autor care a confirmat. Textele sale sunt profitabile spiritual pentru orice cititor pa­sionat de faptul religios contemporan. Sunt însă de referin­ţă pentru absolut toţi specialiştii români în ştiinţa comparată a religiilor. Te ajută să intuieşti ceva din farmecul şi misterul unei vechi melodii sufite, în tăcerea rece şi adâncă a nopţii.”

Despre autor

Doctor în ştiinţe politice, Universitatea din Geneva (Elveţia, 2004), cu o teză referitoare la relaţiile dintre Bi­serica Ortodoxă Română, Stat şi Societate în perioada interbelică, sub conducerea Profesorului Georges Nivat. În prezent, cercetător ştiinţific, Institutul de Istorie a Religiilor, Academia Româna şi ca­dru didactic asociat al Universităţii Bucureşti. Stagii de cercetare şi de lucru la Universitatea Laval (Canada) şi Ecole des Hautes Etu­des en Sciences Sociales (EHESS, Paris) între anii 2005 şi 2008. Do­menii de cercetare şi specializare: sociologia religiei, în special apli­cată Ortodoxiei, sociologia memoriei, geopolitica religiilor. Ultima carte apărută: Fals jurnal de căpşunar (= Texte de frontieră), Institu­tul European, Iaşi, 2010.

(Valentin Derevlean // Coordonator Book Corner)

Editura Eikon Cluj-Napoca, în parteneriat cu PR Venture Team și Respect Media, vă invită la un important eveniment editorial – lansarea volumului Cluj contra Cluj. Istoria celui mai vechi derbi local din România. Universitatea-CFR 1907.
Lansarea va avea loc luni, 7 mai 2012, ora 17.30, la Hotel-restaurant Napoca.
Cartea va fi prezentată de: Dan Olteanu, moderator; Rareș Ciocoi-Pop, Prodecan FEFS (UBB); Mihnea Măruță, jurnalist Ora de Cluj; Radu Bichiș, jurnalist Gazeta Sporturilor și Ovidiu Blag, jurnalist Radio Cluj.


  Cluj contra Cluj. Istoria celui mai vechi derbi local din România. Universitatea-CFR 1907 semnată de doi publiciști clujeni cu experiență, Tiberiu Fărcaș și Bogdan Stanciu, îşi propune refacerea istoriei întâlnirilor oficiale dintre cele două echipe, pe baza unei documentări riguroase în arhivele presei locale și naționale, a unei bibliografii importante şi a statisticii Federației Române de Fotbal, completată cu unele provenind din surse locale credibile.
Volumul spune povestea fiecărui meci oficial dintre cele două cluburi și redă cronologic statistica integrală a perioadei interbelice și a tuturor întâlnirilor oficiale dintre cele două echipe. Nu sunt lăsate deoparte nici meciurile din Cupa României, astfel că volumul este o radiografie completă a unui derbi local care, prin tradiția sa de 92 de ani, este considerat, în acest moment, cel mai vechi din România.
Cartea prezintă și o serie de fotografii-document cu primele cronici ale meciurilor dintre Universitatea și CFR, începând cu sezonul 1920/1921, și redă memoriei colective o suită de povești uitate ale meciurilor dintre cele două echipe clujene.
Acest eveniment editorial apare sub egida Universității „Babeș-Bolyai”, iar o parte din tirajul cărții va fi distribuit de cotidianul Gazeta Sporturilor.
Prețul unui volum, care are 160 de pagini,  va fi de 10 lei.
Vă așteptăm cu drag la lansare!
Cu cele mai bune ganduri,
Vasile George Dancu,
director editorial

Editura Eikon vă invită să participați la un eveniment editorial excepţional: o serie de lansări ale cărții autobiografice A FOST O VIAȚĂ SAU UN VIS? a Marii Soprane Lucia Stănescu, fostă directoare a Operei Române din Cluj, artistă pucciniană încununată recent cu premiul Festivalului Puccini, alături de multe alte distincții naționale și internaționale, care a cântat și a încântat publicul iubitor de operă pe marile scene ale lumii, de la est la vest. Cartea dezvăluie, pentru prima dată, marelui public viața și strălucita carieră a marii artiste, oferind numeroase interesante informații despre lumea artistică și societatea românească din perioada interbelică până în zilele noastre, și este însoțită de un CD audio, care cuprinde o serie de lieduri și fragmente din impresionantul repertoriu al celebrei artiste.

Vă aşteptăm luni, 7 mai, de la ora 18.30, la Opera Națională Română din Cluj, unde va avea loc prima lansare, în cadrul Festivalului Studențesc de Operă Viva Vox (http://viva-vox.ro/), desfășurat sub președinția de onoare a ilustrei soprane; miercuri, 9 mai, de la ora  11.00, în Foaierul Auditorium Maximum, al Colegiului Academic al Universității „Babeș-Bolyai” şi vineri, 11 mai, de la ora 18.00, în Studioul de Concerte al Academiei de Muzică Gheorghe Dima din Cluj.

Cu cele mai bune gânduri,

Valentin Ajder şi Vasile George Dâncu
Directori fondatori
Editura EIKON
www.edituraeikon.ro

  „De câte ori ascult un disc al Luciei Stănescu, vocea şi exprimarea maestrei mi-o evocă pe legendara Renata Tebaldi. Aşa cum se întâmpla şi când îi admiram spectacolele bucureştene. Similitudinea porneşte din timbrul impunător şi bogat, de culoare caldă, din înzestrarea lui cu armonice preţioase în care strălucirea este totală pe toată întinderea ambitusului, din atacul viguros al notelor acute, din tragismul sunetelor grave „di petto”, dar şi din dulceaţa conductului melodic înveşmântat în impecabila frazare. Sunt calităţi care definesc perfect un glas de sorginte lirică-spintă. Expresia vocal-scenică este ideal concordantă textului, sensurilor lui, indicaţiilor din partitură, încărcătura emoţională capătă intensităţi nebănuite. În contextul dramaturgic, artista construieşte desenul melodic cu minuţiozitate, redându-i fluenţa, accentuând, modelând, rafinând, servind expresivitatea cu maximă dăruire. Tălmăcirile sale sunt guvernate de cultură stilistică, echilibru, rigoare şi bun gust artistic.

Voce tebaldiană, era firesc ca Lucia Stănescu să fie eclatantă şi referenţială în rolurile veriste între care, pentru cele din operele lui Puccini a avut o aplecare cu totul specială. Le-a simţit profund, le-a redat cu sufletul şi cu inima, le-a conturat şi le-a impregnat cu puternica sa personalitate. Câteva rememorări…

În aria „Sola, perduta, abbandonata”, tente vocale sumbre şi apăsătoare descriu peisajul dezolant al ultimului act din „Manon Lescaut”, în timp ce delirul („Ahi! mia beltà funesta…”) şi disperarea („No! Non voglio morir… amore, aita!”) duc expresia la paroxism. Cutremură.

Pentru Floria Tosca în interpretarea Luciei Stănescu, celebra „Vissi d’arte” este cu adevărat ruga fierbinte venită pe aripile meditaţiei, implorare plină de pasiune adresată divinităţii. În finalul „Perchè me ne rimuneri così?”, lacrima pare izvorâtă dintr-o revoltă reprimată.

În calmul, simplitatea şi delicateţea expozeului cu care micuţa Cio-Cio-San deschide aria „Un bel dì vedremo” („Madame Butterfly”) transpare măiestrit patosul lăuntric al iubirii răscolitoare.

Şi în aria „Si, mi chiamano Mimi” din „Boema”, liniştea de spirit, diafanul şi luminozitatea confesiunii cuceresc. Exuberanţa în momentele de evocare poetică „il primo sole è mio… il primo bacio dell’aprile è mio” farmecă. Natura însăşi se lasă îmbrăţişată de puritatea şi sinceritatea tinerei Mimi.

Patru roluri, patru personaje arhetipale, patru lecturi de neuitat. În memoria românilor şi nu numai, a tuturor celor care au ascultat-o şi văzut-o în spectacole, Lucia Stănescu rămâne pentru totdeauna întruparea ideală a eroinelor veriste, a celor pucciniene prin excelenţă. O voce şi o interpretare întru eternitatea artei lirice.” (Costin Popa)

                 „ Lucia Stănescu… un nume în a cărui vocalitate regăsim lumina unui chip de o frumuseţe renascentistă, cu ochi de o limpezime smaraldică, curaţi ca sufletul pe care‑l oglindesc. Pe scenă, am văzut‑o în vremea studenţiei într‑o Aida cu Elena Cernei în rolul Amneris, două rivale autentice. Am rămas de atunci cu amintirea unei voci somptuoase și calde, a unei siluete fascinante și a unei priviri de un magnetism seducător.

Când ne‑am cunoscut, în anul 1997, marea artistă Lucia Stănescu a instaurat o atmosferă de sinceră prietenie încă de la început, dizolvând orice diferenţă de vârstă sau de experienţă, care ar fi putut exista între noi. Parcă ne ştiam dintotdeauna… Aşa de degajată nu mă mai simţisem decât, poate, cu Placido Domingo. Interviul realizat la Televiziune a curs firesc, fără să simt niciun fel de ezitare sau de modestie contrafăcută, deşi, după propriile‑i mărturisiri, era una dintre puţinele ocazii în care îşi dezvăluia viaţa în faţa unui ziarist român. De ce?… Dintr‑o dorință bine motivată, de a rămâne în amintirea publicului aşa cum fusese, adică frumoasă şi convingătoare ca artistă şi femeie. Am aflat atunci de cele două mari etape ale vieţii domniei sale: cea de la Cluj, cu începuturile carierei şi directoratul Operei, între anii 1970 şi 1975 şi cea din Italia, cu succesele sale scenice, pedagogice şi stabilirea definitivă în oraşul Livorno. Dincolo de cuvinte, simţeam căldura şi sinceritatea copilei crescute în climatul pur şi cucernic al familiei preotului Ioan Stănescu din Someşul Rece, de la poalele Munţilor Apuseni, cu dragoste şi respect pentru familie şi tradiţie, pentru frumos şi valoare autentică. Nici nu m‑a mirat că eroinele sale preferate au fost: gingaşa şi modesta Mimì, iubitoarea şi puternica Floria Tosca, cocheta dar atât de sincera Manon Lescaut, devotata Sora Angelica sau nobila şi curajoasa Cio-Cio-San, în esenţă, „femeile” lui Giacomo Puccini, compozitorul a cărui muzică o face mereu să lăcrimeze şi să se identifice cu „miezul” sentimen­talismului său. Sigur, aproape de aceste creaţii scenice au mai stat şi: Tatiana din „Evgheni Oneghin”, Aida, Nedda din „Paiaţe”, Maddalena din „Andrea Chènier”, chiar şi acele „acte de curaj”, cum le numeşte, Elsa din „Lohengrin” ori Santuzza din „Cavaleria rusticană”.

Din 1981, când „a pus punct” carierei scenice, s‑a dedicat total celei pedagogice, devenind profesoară la Conservatorul „Pietro Mascagni” din Livorno. Alt prilej de satisfacţie, deoarece, experimentata artistă putea să împărtăşească cu generozitate tinerilor, sfaturi profesionale şi de viaţă. Le putea fi dascăl, mamă şi prietenă. Tot aşa am perceput‑o şi eu de aproape 15 ani, în timpul şi vizitele pe care i le‑am făcut în „colţişorul său de rai” din Quercianella, dovedindu‑mi că am avut unul dintre rarele prilejuri de a cunoaşte o valoroasă artistă pe care și oficialităţile italiene o apreciază și o respectă. Alături de medalii și distincții i s‑a conferit de către Academia „Le Muse” din Florența valorosul „Simbol al Eutherpei”, pe care îl primiseră cu mult înainte: Maria Callas, Gina Cigna, Boris Cristoff, Tancredi Pasero, Giulietta Simionatto şi Mario del Monaco.

            Astăzi, la acest moment atât de frumos, al lansării cărţii sale de suflet, îi urez ani mulţi, liniştiţi şi luminoşi, tot atâta energie, căldură, tinereţe și seninătate interioară spre bucuria publicului care a admirat‑o, a elevilor şi a cunoştinţelor, dar, mai ales, a prietenilor, printre care sunt sigură, mă număr şi eu. Dar există vreunul dintre dumneavoastră care să o fi cunoscut şi să nu gândească la fel ca mine?!…”   (Luminiţa Constantinescu )