Cabaret Voltaire (XXXIX). Instalaţie

        În arta plastică postmodernă s-ar putea numi instalaţie. În politică: scenariu, avînd, eventual, şi un titlu propriu, precum „primăvara arabă” (a mai fost şi „anul revoluţionar 1989” sau „revoluţiile oranj”). Serviciile secrete l-ar putea inventaria („top secret”) sub eticheta montaj. Mitică ar exclama: fatalitate!          Nu e decît un sistem bielă-manivelă al locomotivei istoriei… […]