„Cuvinte despre Sorin Grecu
După evenimentele din 1989-1990 lumea a început (şi în acelaşi timp dorea cu ardoare acest lucru) să cunoască tot mai multe din crimele comise în perioada comunistă. Vremuri pe care – să nu uităm – profitorii fostului regim le regretă şi, de asemenea, se străduiesc, cu toate forţele lor, să le reînvie. Bineînţeles că împotriva acestei mişcări nostalgice au apărut, în primele rânduri, încă din 1990, tinerii, iar printre cei care s-au înrolat în această muncă – deloc uşoară, plină de riscuri –l-am remarcat pe Sorin Grecu, un tânăr – pe atunci – drăguţ, inteligent şi cu mare dorinţă de a cunoaşte crimele comunismului. Jurnalist fiind, acesta îşi făcuse chiar un ideal în a le face cunoscute publicului larg. Cum am mai spus, nu era o treabă uşoară, pentru că majoritatea populaţiei nu cunoştea decât „comunismul victorios”, cu care fusese îndoctrinată atâtea decenii şi apăreau mereu voci care aveau curajul (dat de funcţii şi privilegii) să contrazică evidenţele şi să nu recunoască nimic din trecutul care nu le convenea. De altfel, mai târziu, când multe aspecte concrete au ieşit la iveală (din relatările unor supravieţuitori sau din dosarele recuperate din arhivele Securităţii) lumea largă s-a crucit aflând ce fel de crime au fost în stare să comită ai noştri fraţi români. Au reapărut, ca din neunde, foşti salariaţi ai securităţii, care jurau pe Biblie că habar n-au avut de bătăile şi crimele ce se petreceau în instituţiile în care ei activaseră cu infinit zel. De-a lungul anilor, Sorin Grecu, s-a străduit, cu tact, cu seriozitatea ce-l caracterizează, să le prezinte în presă şi apoi în programele televiziunilor – care apăruseră, asemeni ciupercilor după ploaie. În această lume pestriţă s-au născut şi partidele politice şi pentru oricine era dificil, atunci, să-şi aleagă linia cea mai corectă. Sorin, cu inteligenţa lui, a ales-o pe cea de dreapta, intrând în PNŢ-CD, unde şi-a continuat activitatea, la revista „Patria”, din Cluj, înfiinţată în anul 1990, de către regretatul Ion Raţiu. A continuat apoi ca reporter la o televiziune importantă, timp de opt ani. S-a mutat apoi la altele, ajungând până la urmă înapoi, acolo unde începuse, în presa scrisă. Asta pentru că unele ziare şi televiziuni (fiind conduse de se ştie cine) nu prea au acceptat linia lui francă, de dreapta. Iar fiindcă omul nu s-a angajat să meargă pe căi duplicitare, trecând de la „perierea” unui partid – la a altuia, după cum bate vântul – a întâmpinat multe greutăţi în carieră. Bineînţeles că – în opinia mea, de fost deţinut politic şi luptător împotriva comunismului – a ales ţinuta corectă, normală, singura care îţi dă cea mai mare satisfacţie şi mulţumire personală, precum şi aprecierea celor din jur. Cert e un lucru: Sorin Grecu este în acest moment înfrânat (dar nu înfrânt!) datorită atitudinii sale tranşante faţă de ceea ce se întâmplă la noi. E încă tânăr, la cei cincizeci de ani ai săi, are viitorul în faţa lui şi credinţa mea e că de-abia acum încolo se va putea impune – nu numai ca un spirit lucid al vremii, ci şi ca un adevărat scriitor.”
(Prefaţa semnată de Dr. Traian Neamţu, Preşedinte A.F.D.P.R. – filiala Cluj )
“Pentru cei mai mulţi cititori potenţiali, figurile alese de Sorin Grecu sunt necunoscute, iar unele dintre ele pot stârni interes mai mult decât o fac în general subiecţii reportajelor. Cu unele dintre acestea piere o lume sau o meserie, se pierde ceva irecuperabil. Altele sunt deplorabile sau triste, ca şi cum viaţa le-ar fi fost dată spre batjocură. Unele sunt haioase şi fermecătoare, iar altele ne dau de gândit foarte serios în plan moral, cei care şi-au plătit principiile şi credinţa religioasă cu ani grei de detenţie. Unii impresionează, alţii întristează, iar alţii repugnă, însă nu ne lasă indiferenţi. Cu această galerie de personaje şi destine cred că autorul face mai mult decât un gest cultural. El oferă material de lucru pentru istoricii şi antropologii preocupaţi de societatea noastră recentă. Artiştilor şi scriitorilor le dă materie primă de cea mai bună calitate pentru eventuale personaje. Aşadar, oricărei categorii i-ar aparţine, cititorul lui Sorin Grecu are de câştigat.”
( Vianu Mureşan, în articolul “Galeria lui Sorin Grecu”, “Apostrof”, nr 1, 2011)
Ion Ionescu
Mai 11, 2012
Il felicit din toata inima pe autor! Am citit pe nerasuflate volumul: atitea personaje incredibile desi reale, viata la marginea vietii, destine dezintegrate dar si unele puternice, rezistente. Atitea subiecte de filme posibile. Lumi paralele, ca si cum ar fi in alta dimensiune sint cu multa empatie descrise. Inca o dovada ca realitatea e mai bogata decit fictiunea.
vasilegogea
Mai 11, 2012
@Ion Ionescu
Aveti multa dreptate, d-le Ionescu. Cunoscindu-l ceva mai bine pe autor, pot sa va spun ca a parcurs („batut cu piciorul”) cu rabdare, simpatie, compasiune, sau revoltat, scirbit, dar niciodata plictisit aceste „lumi paralele”, incit uneori ma intrebam (si il intrebam pe el) in care „orizont” se afla, pentru a sti cum sa vorbesc cu el. Dincolo de toate, Sorin Grecu e un Poet chiar si atunci cind nu scrie la propriu poezie, prin urmare e un generos si merita admiratia si pretuirea noastra.