În ultimele două luni două cotidiene cu oarecare trecere în faţa cititorilor din România au re-lansat una dintre “temele” forte ale obsesiilor lumii ceuaşiste: dacismul şi tracismul. Cele două cotidiene ( Romania Liberă şi mai apoi Adevărul) au preluat “tema” din revista Historia şi de pe celebrul Youtube unde a apărut şi un film care, se pare, face furori în rândul unora. Dincolo de o aşa-zisă invitaţie la un gen de dialog pe tema “Noi nu suntem urmaşi ai Romei!”, “ Noi suntem Daci, noi suntem creatorii civilizaţiei europene” şi alte asemenea elucubraţii, atât conţinutul celor publicate în amintitele ziare, ca să nu mai pomenesc de filmul ce s-ar vrea documentar, produc un imens rău. Un rău care vine dintr-o ură viscerală faţă de ceea ce a însemnat şi înseamnă Roma, o ură viscerală faţă de civilizaţia pe care am traversat-o. Ceea ce mi se pare deosebit de grav este faptul că personae care s-ar vrea onorabile ( printre care şi câţiva foşti ofiţeri superiori, unii chiar din corpul generalilor!) ţin să ne arate că şcolile din România comunistă au produs, în serie, nulităţi intelectuale de cea mai mare forţă. Iar şeful lor de clan, un oarecare doctor pe numele său Napoleon Săvescu, aflat pe undeva prin SUA, nu oboseşte să demonstreze că urăşte tot ce ţine de romanitate. Ţine să “demonstreze” că suntem manipulaţi de mii de ani, că Vaticanul ascunde “adevărul” şi multe altele asemenea. Că şi-a găsit tot soiul de ciraci pe la noi nici nu mai este de mirare. Au mai fost şi alţii care băteau câmpii cu tot atâta graţie, precum un alt oarecare pe nume Iosif Constantin Drăgan. Toţi cei care se ambalează în această mizerie intelectuală fac trimitere la oameni de cultură ai secolului al XIX-lea şi din prima jumătate a secolului al XX-lea (de la Densuşianu la Eminescu, de la Pârvan la Iorga) citându-le fragmentat şi decontextualizat unele opinii, ridicate la rang de adevăruri absolute. Pentru aceste persoane toate eforturile cercetării ştiinţifice – istorici, arheologi, filologi etc. – sunt doar nişte vorbe fără valoare. Aceşti indivizi abuzează de dreptul la liberă exprimare, de libertatea presei ca să facă tabula rasa toată istoria noastră. Fără să gândească o secundă la consecinţe. Unele dintre ele ar putea deveni foarte grave. Aceasta în timp ce instituţiile statului (de la Academie la Ministerul Învăţământului, de la universităţi la institute de cercetare) tac şi ignoră în mod ciudat toate manifestările de acest gen. De ce şi mai ales până când?
Indignarea mea nu este una întâmplătoare. Am observant “ frecvenţa” apariţiei şi reapariţiei unor materiale de un ridicol strigător la cer în anii de după 1990. În mod absolut “ întâmplător” se manifestă, mai cu forţă, în ani…. electorali! Şi nu cred că este întâmplător. L-am rugat pe prietenul Vasile Gogea să posteze acest material pe blogul său atât de generos. Mi-ar face plăcere dacă am putea începe o conversaţie pe această temă: nu suntem urmaşi ai Romei!? Adică “ teza” susţinută atât de furibund de către Napoleon Săvescu şi ciracii săi.
________________________________________
Am dat curs, după cum se vede, acestei solicitări. Din multele motive posibile pentru care am decis astfel consider că cel mai important este acela că îl consider pe profesorul Iancu Moţu „abilitat” să provoace această posibilă (şi necesară) discuţie, avînd în memorie, încă proaspătă, excelenta sa lucrare Dacia Provincia Augusti (Editura Corint, 2004). Se înţelege că voi ceda, la ceastă temă, rolul de „moderator” invitatului meu.
Dobre Claudiu
ianuarie 4, 2013
Domnule Profesor,
nu stiu in ce masura ne putem baza pe paleolingvistica, care este inselatoare.
Caracterul intens si dur al romanizarii in provinciile nord-dunarene este indiscutabil, deasemenea integrarea rapida a elitelor statului dac in legiunile romane, conducand la generalizarea rapida a stindardului dac in randul cavaleriei romane spre sfarsitul secolului al IV-lea.
Asa cum ati aratat intr-un articol din Historia, precum si in raspunsurile de mai sus, existau „incluziuni” celtice, germanice sau scito-sarmatice. Nu putem spune ca ele s-au topit in masa localilor, dar nici nu putem nega ca existau contacte intre diferitele grupuri.
Impotriva boiilor si tauriscilor, precum si a scordiscilor, Burebista a actionat impotriva unor entitati centralizate concurente. La un moment dat a luptat totusi alaturi de scordisci contra romanilor. Nici sarmatii „insinuati” sau integrati in spatiul regatelor dacice nu manifestau o fidelitate 100%, ei jucand adesea roluri de aliati ai romanilor.
Posibil deasemenea ca getii sau dacii sa se fi intins pana in sud-estul Poloniei, precum si dincolo de Tisa prin triburi aflate in alte uniuni tribale (identificarea Setidavei cu localitatea Konin de pe raul Warta de catre Gudmund Schutte ca centru al populatiei denumite Kostobokoi transmontanoi).
Eu, personal, accept teoria domnului Uwe Fiedler care considera ca patrunderea slavilor a impins latinofonii la nordul Dunarii.
Sunt deasemenea de parere ca instalarea maghiarilor in Panonia a condus la intarirea elementului romanesc prin recolonizari in Ardeal si la o „polarizare” prin maghiarizarea elitelor si romanizârea taranilor dependenti.
Deasemenea, invazia tatara de la 1247 a condus la un vid de putere care a permis consolidarea si intarirea formatiunilor statale Tara Romaneasca (Ungrovlahia) si Moldova.
Nu exista un fir rosu continuu intre diferitele etape istorice din spatiul romanesc, dar, desigur, latinitatea romanilor este o enigma si un miracol istoric, asa cum scria Gh. Bratianu.
Astfel, daca vorbim de secole succesive, realitatea istorica poate aparea extrem de diferita, intr-o dinamica extrema.
Dupa aceasta introducere cvasi-inutila, va supun atentiei al articol:
Consideratii despre geto-daci si proto-istoria romanilor
Scris de DOBRE Valentin-Claudiu
Nu exista informatii precise despre limba geto-dacilor si caracteristicile acestei limbi. La modul general, denumim dialectul limbii romane pe care il vorbim drept daco-roman conform unui criteriu geografic (actualmente, poporul roman ocupa mare parte din teritoriul care in antichitate era locuit de geto-daci). Sunt romanii descendenti directi din vechii geto-daci si colonistii romani instalati in Dacia ? Iata o intrebare la care istoriografia romaneasca raspunde unanim cu da.
Totusi, cum suna limba geto-dacilor si cat de apropiata era de limba tracilor ? Baldi si Trask o considera ca un dialect al limbii tracilor, altii o considera poate apropiata de frigiana sau cel mult avand o origine comuna cu aceste doua limbi. Tomaschek propune etimologii pentru toponime, antroponime si nume de plante dacice bazate pe limbile indiene si prin bactriana. Altii legau geta de gota, considerandu-i pe geto-daci germanici. Nici filiera celtica sau slavica nu au lipsit in explicatiile unor cercetatori.
Personal, consider, ca daca lituaniana moderna explica destul de bine antroponimele tracice, in schimb gaeilge (irish gaelic – gaelica irlandeza) si respectiv gàidhlig (gaelica din Scoţia) explica mai bine antroponimele geto-dacice.
Exemplificam dupa cum urmeaza pentru antroponime tracice:
Prescurtari: eg.- engleza, lat.-latina, lt. – lituaniana, lv.- letona; sg.- samogetica (dialect al lituanienei); tb.- trac bithyn; tod.- trac odrys; vbalt.-vechi baltic.
tod. Amadocus (regi tod., lt. amas- eg. „speech, voice”+lt. dagus- eg. „prickly” sau lt. daug- eg. „much, plenty of, a lot of” sau lt. dangus- eg. „sky” sau lt. dauguma- eg. „majority” sau lt. dėka- eg. „thanks to, owing to” sau lt. dūkulis- eg. „fury, rage, frenzy”);
tb. Artabanus (conducător bithyn; lt. artėti- eg. „approach, near”, lt. artyn- eg. „nearer, closer” + lt. vanduo- eg. „water” ?);
tb. Bas (rege bithyn; lt. basas- eg. „barefoot, bare”, lt. basius- eg. „barefoot person; vagabond, tramp”);
tb. Bassaces (conducător bithyn, fiul lui Artabanus; 1. lt. basakojis- eg. „barefoot”; 2. lt. vasariai- eg. „south”; 3. lt. sg. vaisus- lt. „vislus”- eg. „highly generative, reproductive”, lt. vaisius- eg. „fruit; fruit, results”; 4. lt. vaisiuotis- eg. „bring forth the young” ?);
tod. Berisades (rege tod., 359-352 îC.; 1. sg. byra- lt. derlius- eg. „harvest, yield, crop”- recoltă cf. ro. pârg+ lv. sardze- eg. „watch, guard, sentry, look out”: cel care veghează sau păzeşte recoltele; sg. saidris-lt. viksva- eg. „sedge, carex”- rogoz pare improbabil ?; 2. lt. bjaurumas- eg. „ugliness, deformity, abomination”);
t. Bergaios (rege local trac din districtul Pangaian, cca. 350- 400 îC.; 1.lt. bergždauti- eg. „be barren, dry”- „sterp, steril”; 2. lt. vergauti- eg. „be a slave; work very hard”; 3. vbalt. Perkūnas- eg. „the Thunder”, poate un supranume de „fulgerătorul”, deşi trecerea lui p în b este puţin probabilă);
tb. Boteiras (rege bithyn ?- 376 îC.; lt. būtis- eg. „being, existence”+lt. jūra- eg. „sea” sau lt. jūreivis-„seaman, sailor” probabil un supranume de tipul „născut din mare” sau „fiinţa mării”);
tod. Cersobleptes (rege al tr. od. 359-341 îC.; lt. keršas- eg. „piebald, dapple”- „bălţat, pestriţ”+lt. blęstis- eg. „gloom, lower, lour, be overcast”- întunecat- poate indica un defect fizic precum o boală de piele sau de ce nu, chiar lepră);
tod. Cetriporis (rege al tr. od. 358-347 îC.; lt. ketera- eg. „crest” sau lt. keturi- eg. „four”+ lt. pora- eg. „pair, couple” sau lat. puer- eg. „son”); tod. Cotys (regi ai tr. od.; 1. lt. gūdus- eg. „dreary, gloomy, sombre” ?; 2. lt. kutai- eg. „fringe” ?; 3. lt. dėkoti- eg. ” thank smb.”, gdl. cothaich- eg. „win, earn, contend, strive”);
tod. Hebryzelmis (rege al tr. od. 390-384 îC.; lt. gebėti- eg. „be able, know how, can”+lt. žėlimas- eg. „growth, growing”);
tb. Nicomedes (regi bithyni; 1. lt. nukamanoti- eg. „unbridle”- „nestrunit”; 2. lt. Nykus – eg. „gream, dismal, dreary; uncanny, eerie, weird”+lt. medus- eg. „honey”, un „weird honey”- „stranie/ nepământeană dulceaţă” ?); t. Orpheus (poet mitic trac, autor texte lirice şi filozofice; lt. oriai- eg. „with dignity”+ lt. fėja- eg. „fairy”); tod. Pleuratus (rege tod., 213-208 îC.; lt. privyti- eg. „overtake, catch up with”, lt. privertimas- eg. „compulsion, coercition”, lt. priveržti- eg. „tighten/screw up”);
tb. Prusias (regi bithyni; lt. prusinti- eg. „enlighten, educated”, lt. prusti- eg. „be/become developed/ educated”);
tod. Pythodoris (rege tod., lt. pjūtis- eg. „reaping, harvest”+lt. dora- „morals, honesty”);
tod. Rhascus (rege al tr. od. 48-13 îC.; lt. raiškus- eg. „distinct, expressive; : elocution”); tod. Rhoemetalces (rege al tr. od.; lt. ramiai- eg.”quietly, calmly, peacefully”+lt. talka- eg.”collective assistance, collaboration, help”);
tod. Rhescuporis (rege tod., lt. rišėjas- eg. „tier, binder”+ lt. pora- eg. „pair, couple”); tod. Sadalas (regi tod.; lv. sadale- eg. „distribution; allocation; assessement; arrangement, planning”, lt. sandėlis- eg. „store”);
tod. Seuthes (I şi II regi ai tr. od.; lt. siutas- eg. „rage, fury, jam”, lt. siūti- eg. „sew, make” ?, lt. siautėti- eg. „rage, rave, storm”);
tod. Sitalces (rege al tr. od. 431-424 îC.; lt. siautulys- eg. „fury, frenzy; romp”+lt. alsus- eg. „tiresome, wearisome”- „furie nestăpânită” ?);
tod. Sparadokos (rege tod., fiul lui Teres I; lt. sparta- eg. „speed, rapidity” + lt. duoklė- eg. „tribute, contributio”?; gdl. spiorad- eg. „spirit”);
t. Syrmos (rege al tracilor tribali, contemporan cu Alexandru cel Mare; 1. lt. suremti- eg. „lean against each other; gripe”- „a asupri, a chinui, a împila”; 2. lt. surikimas- eg. „scream, shriek”);
tod. Teres (regi ai tr. od. Teres I, primul rege puternic şi unificator al tracilor: 450-431 îC. şi Teres II: 347-? îC.; lt. tėra- eg. „there is only, there are only”);
tod. Tryphaena (rege al tr. od. 18-38 dC.; sg. truopnē- lt. „tiksliai, taikliai; kruopščiai; tikrai; patikimai; tvirtai”; sg. truopnos- lt. „tikslus; kruopštus, solidus; patikimas”: lt. tikslus- eg. „exact, precise, accurate, punctual”; lt. kruopštus- eg. „thorough, tedious, careful, painstaking, scrupulous”);
tb. Ziaelas (rege bithyn; lt. žiauruolis- eg. „cruel, brutal person”, lt. žiaurus- eg. „cruel, brutal, savage”);
tb. Zipoites (rege bithyn; lt. žiburys- eg. „light”, lt. žiburiuotas- eg. „luminous, fluorescent”);
t. Zoltes (căpetenie t. contemporană cu Rhemaxos; 1. lt. žolėtas- eg. „overgrown with grass, full of grass; dirty with grass” ?; 2. lt. žaloti- eg. „damage, injure, hurt, spoil, maim, mutilate, cripple, laim”, lt. žala- eg. „harm, hurt, injury, damage”; posibil: „cel ce schilodeşte” ?);
Exemplificam dupa cum urmeaza pentru antroponime geto-dacice:
Prescurtari: arb.- arbereshte (dialect albanez tosc din Italia); irg.- gaelica irlandeza; eg.- engleza, lat.-latina, lt. – lituaniana, lv.- letona; gdl.- gaelica scotiana; ro.-romana; sg.- samogetica (dialect al lituanienei), vbalt.-vechi Baltic.
gd. Atheas (rege contemporan cu Filip al II-lea, posibil rege get de la gurile Dunării, în Basarabia sudică; gdl. aiteal- eg. „light, gleam of light”, gdl. aiteas- eg. „joy, gladness; laughter; fun; comfort”, gdl. aithne/aitheanta- eg. „command, commandment, order, injunction, mandate, direction, charge”, gdl. athach- eg. „giant, champion; monster; yeoman, husbandman”. Pentru gdl. athach cu sensul eg. „yeoman, husbandman” cf. ro. ortac=scr. ortak);
gd. Burebista (vestit rege gd. 70-44 îC.; 1. lt. vairas- eg. „helm, be at the helm”- „cârmuire”, lt. valstybės vairas- eg. „the helm of state” + lt. vešėti- eg. „grow vigorously, thrive; prosper, flourish, thrive”: „cârmuire înfloritoare, prosperă”; 2. lt. būrinikas- eg. „platoon comander”, lt. busti- eg. „wake up, awake” sau lt. būstinė- eg. „abode, residence”; 3. lt. vyrautis- eg. „prevail, predominate, have dominion over, hold sway over” sau lt. vyravimas- eg. „predominance, prevalence, supremacy”+lt. visateisis- eg. „enjoying full rights; fully entitled/qualified” sau lt. visata- eg. „the universe”; 4. arb. búrë/bërë- it. „fatto, compiuto; maturo” sau arb. búrrë- it. „uomo”+arb. vistár- it. „tesoro”; 5. lv. burvīgs- eg. „charming, adorable, enchating; glamourous” + lv. bīstams- eg. „dangerous, perilous, risk, risky, hazardous”; 6. gdl. òirdheirc- eg. famous, illustrious, noble, excellent, honourable, glorious” + gdl. biùthaid/ biùthaidean – eg. „hero, foe” sau gdl. biùtas- eg. „fame, reputation”; 7. irg. bóaire- eg. „commoner”+ irg. bisech- eg. „increase, addition; improvement, betterment, progress” sau irg. beithir- eg. „ussualy taken as meaning bear; laudatory epithet of wariors; with complimentary sense brave warrior, hero, chief” cf. ro abitir ?; mxg. vooar- eg. „great” ? + mxg. bishaghey- eg. „thrive, increase, wax , prosper, develop, accrue, multiply, expand, expansion, growth, accession , multiplication, development”; 8. lv. burvju- eg. „magic” sau lv. burvība,burvestība- eg. „magic, whitchcraft, spell” sau lv. burvis- eg. „sorcerer, wizard, magician, enchanter” sau lv. burt- eg. „to conjure, to practice magic”, toate+ lv. bīstams- eg. „dangerous, perilous, risk, risky, hazardous”- „mag de temut” ?; 9. Crişan: „the briliant, noble” cf. C.G. Mateescu, „well-known” cf. Giurescu; „the powerful, plentiful” cf. Tomaschek, „the first among men” cf. Dečev- HC.43; 10. gdl. borr- eg. „great, noble; haughty; splendid, grand”-DE-110 sau poate cu sensul irg. bóaire- eg. „commoner”+ gdl. beuasachd- eg. „good behaviour, moral rectitude; manner, morals” sau gdl. beusaichead- eg. „degree of moral purity or modesty”-DE-91 sau gdl. beusach- eg. „well-behaved, virtuous, moral”);
gd. Comosicus (rege gd.; lt. kūmas- eg. „godfather” ?; gdl. caomh- eg. „kind, gentle, mild; dear, beloved; handsome; noble” sau gdl. cunnsan- eg. „noble person” , gdl. comas- eg. „power, ability, authority”, gdl. comasach- eg. „able, capable”, irg. cumachtach- eg. „powerfull, mighty, invested with magical powers” sau irg. cumhachdach- eg. „mighty one, ruler, wizard”);
gd. Cothelas (tatăl Medei a Odessei, devenită una din numeroasele soţii ale lui Filip al Macedoniei; Pârvan consideră numele bessic şi nicidecum getic; 1. lt. katilius- eg. „copper smith”; 2. lt. kotelis- eg. „penholder”; 3. wls. coeth- eg. „pure, purified, refined, fine, beautiful, excellent; cultured” sau wls. coethol- eg. „elegant, fine,refining”);
gd. Dapix (rege gd.; 1. lt. dabita/dabišius- eg. „dandy” ?; 2. lt. davėjas- eg. „giver”- legiuitor, cel ce dictează ?; 3. lv. dabisks- eg. „national, natural; unafectted, unsophisticated, simple, easy, native”);
gd. Decebal (rege gd.; 1. gdl. deachair- eg. „bright, glittering”-DE-314 sau gdl. daicheil- eg. „handsome, graceful; genteel; majestic, stately, dignified; haughty, proud; strong; keen; severe, hard „-DE-306+ gdl. bal- eg. „1. Lord; 2. the Sun”-DE/1-61 sau gdl. bailc- eg. „strong, bold, daring” sau gdl. baileeae- eg. „tall, erect man, stout man”-DE-59; 2. gdl. dachaidh/dachaidhean- eg. „a home, residence, domicile; homewards, to one’s own country” + gdl. balla/ballachan – eg. „wall” – ro. „zidul/pavăză ţării” ? sau hţ. daĥ- ro. „acoperiş”+hţ. ĥachĭa-ro. „casă”+ro. val ?; 3. gdl. daingeann- eg. „strong, firm” + gdl. balla/ballachan – eg. „wall”- ro. „pavăză puternică”; 4.sg. Dėkts- lt. „šaunus, stiprus”: lt. šaunus- eg. „valiant, dashing, gallant”- „viteaz, impetuos, brav”, lt. stiprus- eg. „strong, firm, powerfull, fierce, severe, hard, intense, violent”; sg. balkis- lt. „sija, rąstas”: lt. atsijoti- eg. „sift”- „a cerne, examina, analiza, studia”; 5. lv. dēka- eg. „adventure, affair”+lv. balss- eg. „voice”);
gd. Deceneu (sacerdot dac; lt. dėkingas- eng „grateful, thankful”, lt. dekingumas- eg. „gratitude”);
gd. Dicomes (căpetenie getă Muntenia, l-a ajutat pe Marc Antoniu în războiul cu Octavian; 1. lt. daigumas- eg. „germinating power”; 2. lt. dykuma- eg. „desert, wilderness”, datorită aplicării tehnicilor de pârjolire în caz de război ?);
gd. Diegis (căpetenie dacă, frate al lui Decebal ?, l-a reprezetat la tratativele de pace purtate cu Domiţian 89 e.n. primind în numele lui diadema regală; 1. lt. dėdžius- eg. „uncle”?, lt. diegas- eg. „shoot, sprout; fellow”?; 2. lt. degėsiai- eg. „site of a fire”?, lt. žiužė- eg. „fire”, irg. deg-itge- eg. „good prayer”);
gd. Drilgisa (nepot al regelui costoboc Pieporus și al soției sale, Zias, amintit de un epitaf dedicat reginei Zias în secolul II e.n.; gdl. dril- eg. „drop, as of dew or rain, sparkling in the sun; spark, twinkle; glimpse; state of being slightly intoxicated”, gdl. drileach- eg. „abounding in drops or sparks; anything sparkling”: Sau gdl. dligheach- eg. „lawful, rightful”);
gd. Dromichaites (rege get; 1. lt. drovėjimasis= drova- eg. „shyness, bashfulness, diffidence”+getae; lt. drovumas- eg. „shyness, diffidence, bashfulness”+ getae, amândouă cu sensul de getul modest; lt. drovingas- eg. „modest, shy”; 2. Sg. dromolis- lt. „virdulys”- eg. „tea-kettle, samovar”, deşi mai apropiat fonetic, nu are sens în context; 3. irg. druimmchlae- eg. „summit, pinnacle, acme”; 4. gdl. druim/droma- eg. „back, ridge”, mxg. drommey- eg. „dorsal, ridge”; 5. gdl. droch- eg. „right, straight, even, direct”-DE-360; );
gd. Duras-Diurpaneus (rege dac, c. 68/69-87 dC. frate al lui Scorilo şi unchi al lui Decebal ?; 1. lt. doras- eg. „honest, moral; good, proper, fit”+lt. drykti- eg. „spread; stretch, extend”+ lt. põnas- „domn, stăpân”; 2. lv. duramais- eg. „prick, pricker”+ lv. durt- „eg. pike, dagger, stab, prick, jab, thrust, bite”+ lt. põnas- „domn, stăpân” – „cel ce înfige lancea ascuţită ?”; 3. gdl. dùr- eg. „dull, stubborn, ostinate, dour” sau gdl. dùrachd- eg. „diligence, earnestness, sincerity; good-will” + gdl. dìorras/dìorrais – eg. „stubbornness, vehemence, vehement anger” cf. ro. dârz + pan- „stăpân” );
gd. Gerula/Gerulo (antroponim; lt. gerulis- eg. „good-natured person, good soul”, irg. gearr- eg. „short”, cg. gerys da- eg. „famous”);
gd. sau gotic Ildikó (soția lui Atilla; nume considerat germanic, din Hildchen sau Kriemhild; gdl. il- eg. „plenty, difference, diversity” + gdl. dìchill- eg. „protection” sau gdl. dìchioll- eg. „diligence; attempt, endeavour; perseverance; forlorn effort”);
gd. Koson (rege gd.; lt. kasuoti- eg. „annul, reverse”, sg. kosītė/kusuotė- lt. gundyti/skatinti/įkalbinėti, unde lt. gundyti- eg. „entice, allure, tempt, seduce”, lt. skatinti/ eg. „induce, prompt, stimulate”, lt. įkalbinėti- eg. „try to persuade smb. to” ?);
posibil gd. Mama (copil de neam regesc posibil geto-dac, ucis alături de Atacam din ordinul lui Atilla sau Bleda, nume menționat de Priscus; similar antroponimului trac Mamoxis amintit de către Decev; vezi și numele propriu modern Mamulea; spre deosebire de Paliga, care îl leagă de rădăcina PIE semnificând fr. „mère”, propun varianta gdl. màm- eg. „might, power; gap, pass through mountains; mother; breast; etc. ” de unde reținem sensul eg. „might, power” cf. sensului modern al cuvântului mamut= colos);
gd. Moskon (căpetenie gd.; 1. slvn. moški, sbc. muškarac- eg. „man”, istr. múškile-„bărbatul”-K.65?; 2. sg. Moskols- lt. ” raumuo”- eg. „muscle; lean meat”; 3. lt. mušeika- eg. „pugnacious person, he is always really to fight”- „bătăios, combativ, certăreţ”; 4. lv. mošķi- eg. „goblins, evil spirit, hobgoblins”; 5. lv. možs- eg. „alert, lively, cheerful, cheery, breezy” sau lv. možums- eg. „alertness, liveliness”);
gd. Natoporus (nepot al regelui costoboc Pieporus și al soției sale, Zias, amintit de un epitaf dedicat reginei Zias în secolul II e.n.; gdl. neart- eg. „strength, power, might”, gdl. neartaich- eg. „strengthen, fortify” + gdl. pòr- eg. „seed; grain, corn; crops generally; race, clan, progeny; pore of the skin”);
gd. Oroles (rege gd.; lt. erelis, lv. ērglis, ch. orel, slv. orol, pl. orzel, ucr. орел- ro. „vultur”; irg. ordlach- eg. „a hero ?”, wls. orls=wrlys=wrls- eg. „fur”);
gd. Pieporus (Pieporus rex Coisstobocensis – amintit de Bogdan Petriceicu Hașdeu în „Cine sunt albanesii ?”- Analele Academiei Române, Seria II, Tom XXIII, pg. 103-113; gdl. peabar- eg. „pepper”, gdl. pìobair- eg. „piper” ? În mitologia populară românească identificat poate cu Pipăruș-Petru ? Unii consideră că provine dintr-un PIE pey- „a adora” + porus- „fiu”.);
gd. Rhemaxos (rege gd. sau scit ?; lt. remti- eg. „1. support, 2. prop up, shore up”, lt. remtis- eg.”lean/rest , base oneself , refer , quote, cite”+lt. mokslas- eg.”science, study, knowledge, education, learning” sau lt. mokslus- eg.”gifted for, clever, learning”; wls. rhesymadwy- eg. „rational, ratiocinative”);
gd. Roles (rege gd. din Dobrogea; lt. rolė- eg. „role, part” ?; lv. rullis- eg. „bolster, roll, scroll, reel” ? );
gd. Rubobostes (rege gd.; a. lt. rudabarzdis- eg. „red-bearded”?; b. sg. ruobtė- ruopti, din lt. rūpėti- eg. „be worried/ concerned, care” ?+lt. busti- „wake up, awake”);
gd. Sabituus (Sabituus rex Ostabocesis dacus – amintit tot de Hașdeu; gdl. sabaid- eg. „brawl, fight, tussle”, gdl. sàbhail- eg. „save, rescue”, gdl. sàibhir- eg. „reach, wealthy”. Prima variantă cea mai probabilă);
gd. Scorilo (rege gd.; 1. wls. swcrwr- eg. „succourer, supporter”, wls. swcwr- eg. „succour, support; encoragement, enticement, welcome; source of succour, refuge, shelter, protection”; 2. gdl. sgoilear- eg. „scholar, student, man of learning”, gdl. sgoileam- eg. „loquacity, garrulity”; 3. gdl. sgaoil- eg. ” stretch out, extend, spread, expand, enlarge, send away, loose, untie”; gdl. air sgaoil- eg. „free”, gdl. sgaoilteachd- eg. „state of being spread; diffuseness, liberality”; 4. irg. socair- eg. „calm, soft” sau gdl. sochair- eg. „benefit, privilege”, gdl. sochair-leasachaidh- eg. „supplementary benefit” (un copil mult dorit şi aşteptat, dar venit când nimeni nu mai spera ?); 5. lt. skarulis= skarmalas-eg. „rags, duster”- „zdrenţe, prăfuit” este fonetic asemănător dar nu poate explica numele propriu al demnitarului gd.; 6. lt. siekas=saikas- eg. „measure, moderation”+lt. reiklus- eg. „demanding, exacting, exigent, strict”- „dreapta măsură” ? Cel mai pb. gdl. sgoilear- eg. „man of learning”);
gd. Tiutas (tatăl reginei Zias; posibil variantă a lui Zeuta/Seuthes; gdl. diadhaidh- eg. „godly, pious”, gdl. diadhair- eg.”divine”);
gd. Zyraxes (rege gd.; 1. lt. žiaurus- eg. „cruel, brutal, savage”; 2. lt. žvairas- eg. „squint”- „privire crucişă”, lt. žvairuoti- eg. „look askance, askew, asquint”; lv. žirēt- eg. „negotiate”+ lv. akcija- eg. „share, action”; 3. gdl. sir- eg. „seek, search, ask, request”; 3. gdl. seòrsaich- eg. „arrange, classify” ? Rege neîndurător, cu privirea crucişă sau bun negociator ?)
Cu exemplificari, am apreciat ca si textul tablitelor de la Sinaia, respectiv al inscriptiei de la Celei pot fi reinterpretate prin gaelica scotiana- gàidhlig- prescurtat gdl. (o limba extreme de apropiata de gaelica irlandeza- prescurtat irg.).
T14- „Kani arati gili amo gono isopo… „- ” Se vorbeşte anumite rămăşaguri de a împiedica beţiei pofte…” sau „” Se vorbeşte anumite promisiuni de a vătăma mai marele preoţilor/episcopul” ?- (gdl. can- eg. „say, sing, titter, speak”+ gdl. àraidh- eg. „certain, some, special, particular”+ gdl. geall/gill – eg. „pledge, bet, wager” + gdl. amail-eg. „hinder, prevent, obstruct” sau gdl. amhuil- eg. „as, like as, even as” + gdl. gon- eg. „wound, blast, annoy; bewitch” sau gdl. guanach- eg. „giddy, lighthearted” + gdl. easbhuidh- eg. „want, defect” sau gdl. easbuig/irgl. easpag- eg. „bishop”) sau
T30- „On telagie ogue sie ado mato so dabo”-„O lege a moştenirii începu atunci/aprig regele astfel către ei”- (gdl. aon- eg. „one” + gdl. dlighe- eg. „law, ordinance, a right, a due”, gdl. dligheach- eg. „lawful, rightful” + gdl. oighre- eg. „heir”, gdl. oighreachd- eg. „heirship, inheritance, land-estate” + gdl. siuthad- eg. „say away, begin, go on” + gdl. tà- eg. „then”, gdl. fadaidh- eg. „kindle, inflame” + gdl. math/maithean- eg. „a noble, a hero; upper class of society” + gdl. so- eg. „this, these” sau gdl. seòl- eg. „method, mode, manner, way, opportunity, means” + gdl. daibh- eg. „to them”).
Pentru inscriptia de la Celei propun descifrarea:
brolythris beindryêsoyaroylon (inscripţia BRWLUQRIS + BEINDRUHSOUAROULON, inel descoperit în sec. al XIX-lea la Celei/Sucidava într-un mormânt feminin; datarea pe baza unui sestertius din 159-160 e.n.; Papazoglu 1864; textul brolythris= gdl. broilleach- eg. „breast, bossom, front”+ gdl. tairis- eg. „kind, loving” sau irg. tairis- eg. „loyal” – traducere aproximativă ” dragoste din inimă/suflet” sau o formulă de tip „prea-iubită/regina inimii” ? ; textul beindryêsoyaroylon= gdl. bean- eg. „wife, woman” sau gdl. beinn- eg. „mountain” +gdl. d’rinn- eg. „made, did”+gdl. saor- eg. „free, deliver, rescue, save” + gdl. oilean- eg. „education, training, instruction, nurture”– traducere aproximativă Var. 1 „femeie, educația te face liberă” !? sau Var. 2 „în vârf devii liber prin educație” !? EI.)
Aceasta reinterpretare conduce la ideea ca limba tablitelor de la Sinaia trebuie vazuta drept o limba culta/literara, poate al unui segment al confederatiei tribal geto-dacice, care pare a fi limba populatiei celtice care a invadat Transilvania si partial Oltenia (poate si Basarabia) intre secolele al V-lea – al III-lea i.e.n. Aceasta populatie celtica (de origine continentala, dar care are corespondenta in limbile celtice din actuala grupa irish-manx-scotish gaelic) a constituit o casta conducatoare militara care s-a perpetuat ca atare pana la cucerirea romana in Ardeal si Oltenia. Pentru ei, alti celti erau straini, precum Boii si Tauriscii, conform termenilor gdl. Gall/Goill – eg. „foreigner, a Scottish Lowlander”, gdl. gallda- eg. „foreign, belonging to a strange land, belonging to a Lowland Scotland”, gdl. Galldachd- eg. „the country occupied by the non-Gaelic speakers of Scotland, usually termed the Lowlands of Scotland”. Acesti celti ar putea fi gaesatae, volcae sau de alta origine ? Din pacate, numele Burebista pare insuficient explicat (legat de bastarni cf. Gabor Vekony ?). Totusi, limba satem a populatiei geto-dacice comune ar corespunde mai degraba limbilor baltice (letona cu dialectal latgalian si respectiv dialectul samogetic al lituanianei). De altfel, multe hidronime le-am explicat prin lituaniana (explicatii contestabile), ceea ce sugereaza fie ca ele sunt pre-dacice (adica tracice), fie ca limba comuna a populatiei locale putea fi un dialect al tracei. Posibil, diversitatea dialectala la nord de Dunare sau de muntii Haemus era mai mare decat la sud de acestia: probabil limbile cele mai inrudite cu limbile geto-dacilor comuni erau limbile baltice astazi disparute precum curonian (din care posibil sa fi derivate prin migratie limba kurzilor, care astazi s-a distantat enorm, avand un accentuat index de modificare Swadesh) si respectiv samogetica (astazi dialect al lituanianei), dar poate si latgalian ?
Cu toate ca geto-daca prezinta acest fond satem corespunzand unor limbi baltice, limbii geto-dacilor comuni ii putem aplica si o teorie a stratificarii (adoptata deja de multi cercetatori): ea prezinta unele trasaturi vechi tocharice si alte influente precum iranice / vechi iranice (agatarse, sarmatice), vechi grecesti, poate si vechi galo-italice. Si limba comuna pare a avea anumite trasaturi pre-celtice si deasemenea as caracteriza-o drept o limba IE devianta de la main-stream-ul general (o limba IE relicta influentata de sub-stratul tocharic cu aspecte ce o definesc drept o limba arhaica). Este astazi evident pentru oricine ca limba romana prezinta trasaturi pregnant latine, dar si slave (exista cuvinte ce nu trebuie neaparat explicate prin latina sau limbi slave, ci pot fi explicate printr-un fond comun celtic-latin-slav), dar si trasaturi comune mai putin evidente cu limbi precum: limbile baltice, limbile gaelice (irish-manx-scotish gaelic), limbi indo-iraniene estice precum pashto / afgana (trasaturi vechi tocharice sau apropieri mai recente agatarse-sarmatice-iazige ?), dar si altele precum baluchi (pashto si baluchi avand trasaturi „pre-celtice”), nepali, punjabi.
Personal, sunt de parere ca in evul mediu timpuriu, arealul de formare a limbii romane moderne a fost un spatiu mult mai vast, limba latina fiind adoptata de geto-daci, illiri, panonni, moesi, dar si scordisci, sarmati, etc. Putem vorbi de o regrupare a latinofonilor dupa invazia slavilor in sud (argumentat de Uwe Fiedler), dar consider ca si cucerirea Pannoniei de catre maghiari a determinat o regrupare a latinofonilor. Absenta inhumarilor pana in secolul al X-lea (in special raportata la Ardeal) si generalizarea acestui rit de inmormantare nu inseamna nici absenta continuitatii si nici absenta unui crestinism popular mai putin rigid / dogmatic coexistent cu unele culte pagane (populatia locala a revenit dupa retragerea aureliana la ritul discret al incinerarilor in urne cu capac, tinute posibil in locuinte si nu neaparat in cimitire separate ? S-a mai practicat si ritul inhumarii, dar izolat.). Generalizarea inhumarilor dupa secolul al X-lea trebuie privit mai degraba ca o generalizare a unui crestinism dogmatic care excludea din capul locului incinerarea (incinerarii i se pot atribui unele valente: excluderea morbiditatii sau de posibilitatea dezgroparii cadavrelor de catre animalele salbatice in cazul inhumarilor – zone de paduri extinse ?). Moldovenii ar trebui priviti ca urmasi ai acestor geto-daci romanizati ramasi in zona Ardealului si impinsi de maghiari dincolo de Carpati. Dealtfel, crearea Moldovei si Tarii Romanesti se datoreaza posibil invaziei tatare de la 1247, care a contracarat si slabit expansiunea maghiara, dar si puterea bulgarilor si a creat un vid care a determinat expansiunea latinofonilor spre est si nord (satele cu drept valah din Carpatii Padurosi), precum si regruparea la nord de Dunare.
Unii dintre ardeleni trebuie priviti ca autohtoni, dar o anumita parte a romanilor din Ardeal ar putea fi de origine extra-carpatica: osenii ar putea fi urmasii ausonilor din evul mediu timpuriu din Pannonia, unii fagaraseni si unii bistriteni si o parte a celor din Hateg/Hunedoara puteau fi colonizati ca supusi ai coroanei maghiare precum secuii sau sasii; ca supusi ai coroanei maghiare de origine pannonica sau ilirica ei nu erau perceputi in vechime ca fiind la fel cu vlachii localnici. Unii dintre ardeleni ar putea fi deci de origine pannonica, ilirica sau moesica, latinofoni care si-au asumat cu timpul complet constiinta etnica romaneasca. Este posibil ca unitatea exceptionala a limbii romane sa o putem explica tocmai printr-o sinteza (retopirea) databila in jurul secolelor al IX-lea si al XII-lea, ceea ce plaseaza si disparitia posibila a geto-dacei ulterior secolului al VI-lea, cum se considera in mod obisnuit. Aceasta sinteza a rezultat din roiri de sate in special din Ardeal catre celelalte doua tari romane, datorate circumstantelor sociale, politice si economice din Ardeal. Si termenul de Hunedoara poate fi in conceptia mea reconsiderat dupa numele vechilor huni – cu care maghiarii au prea putine in comun (ceea ce implica ca si dintre romanii de acolo o parte au origini pannonice).
Aceste asertiuni pot fi interpretate drept un atentat la teoria continuitatii ? Continuitatea ramane valabila pentru un nucleu masiv de romani (in special din zona Moldova, Bucovina, Basarabia, Banat, Timoc, dar si din Ardeal si Oltenia).
In aceste conditii putem vorbi de spatii originare multiple pentru formarea limbii romane (Banat si Voivodina, Timoc, Pannonia, Moesia, Ardealul si Oltenia, Croatia de nord pentru limba romana), dar si pentru dialectele aroman/meglenoroman (Pannonia, Macedonia, Muntenegru, Grecia continentala fara Attica, estul Bulgariei), o regrupare si o reomogenizare de inceput de mileniu intai in nordul Dunarii centrat pe Ardeal si o pierdere de substanta si de identitate etnico-lingvistica in arealul aromanilor dupa secolele al XV-lea si al XVII-lea in detrimentul grecilor, albanezilor si macedo-slavilor (dar poate si al italienilor ? in special in Dalmatia, dar si prin emigrare in sudul Italiei unde se mai gasesc sate albaneze, dar cele aromanesti se puteau italieniza foarte rapid ?).
O alta intrebare retorica se refera la crearea celor doua provincii denumite Dacia in sudul Dunarii. Principatul de Dukla (presupus nume derivate din Diocleea) se continua cu principatul de Zeta unde familia stapanitoare Balša isi asuma o heraldica avand un cap de lup (drapelul dacic fiind total generalizat in secolul al IV-lea ca stindard de lupta al unitatilor de cavalerie romana). Simbolul capului de lup cu trup de sarpe este generalizat la pastorii latonifoni si greci (saracacianii/karakacianii presupusi de origine aromana) din Balcani.
Si eroul sarb Milos Obilic (denumit de albanezi drept Milush Kopiliqi si asumat ca erou de origine albaneza) pare a fi mai degraba un erou cu origine etnica incerta (posibil latinofon ?). Am putea regasi in denumirea de Dukla (nume deasemenea slav) si Zeta reverberatii ale denumirii geto-dacilor ? Sau in denumirea orasului Ðakovica sau poate Gjakovës din Kosovo ?
Georgiev considera ca albaneza deriva din daco-moesiana, asertiune poate gresita (desi si BP Hasdeu cocheta indirect cu acesta idee ?), si desi poate gresita, nu numai albanezii, poate si mijacii (moesi) sau torbeshi (traco-bessi) – grupuri de macedo-slavi in parte islamizati pot deriva tot din populatiile autohtone balcanice.
La mijaci/mijaks regasim vechi sate precum Oreše sau Paparadište (ceea ce imi sugereaza ca romanescul oras deriva dintr-un autohton, iar maghiarul varos poate dintr-un indo-iranian ?), dar si nume de personalitati precum Simon Drakul, iar torbeshii se revendica din traci…
O continuare pe acest subiect cat de curand.
Iancu Motu
ianuarie 4, 2013
Stimate Domnule Dobre,
exact ce sugeram in interventia precedenta se petrece si acum: un amestec de date reale cu unele care par mai degraba legate de orice altceva decat de o istorie sustenabila prin documente serioase.
Intr-o ordine oarecum aleatorie am sa raspund unora dintre cele invocate mai sus:
1. Atacurile lui Burebista asupra unor triburi celtice sau celto-illyre nu s-a produs in zona transilvana ci in zona dintre actualul Belgrad si cursul Dunarii pana in sudul zonei pannonice.In cel mai bun caz actiunile sale s-au indreptat si putin spre nord, acolo unde locuiau o parte a triburilor boiilor. Deci nimic inspre spatiul transilvan pe care nu numai ca nu l-a detinut dar nici macar nu l-a avut in vedere.
2. Legaturile cu tracii – se stie foarte bine localizarea lor in antichitate- ca populatie, ca limba etc sunt mai mult presupuse decat dovedite sau dovedibile. De altfel singurul care face filiatia traci-geti este Herodot. Niciun alt autor antic ( care nu repeta spusele lui Herodot!) nu vine cu o asemenea informatie. Nu este exclus ca, la origine, in vremurile stabilirii populatiilor indo-europene, tracii si alte grupuri sa fi avut o legatura dar nimic mai mult.
3.Explicatiile legate de formarea blocului de populatie latinofona pe care-l denumim drept poporul roman legate de invazia unora sau altora sunt extrem de gingase! De fapt sunt opiniile unora sau altora, opinii care nu se bazeaza pe o documentatie stricta, sever supusa criticii istorice. Va rog ganditi-va la data la care scriau unii dintre ei si la ce se cunostea sau nu in acele momente.
4. Simbolurile atat de mult invocate – stindardele dacice etc – sunt prezente in intreaga lume barbara! Capul de lup, sarpele, balaurul etc nu sunt apanajul populatiilor dacice. Le au celtii, le au germanii.
5. Aparitia si stabilirea temporara a hunilor nu a produs mare lucru in spatiul nostru. De altfel prezenta lor a fost doar pentru aprox. 50 de ani si nu a facut nimic altceva decat sa detaseze, pentru o vreme, teritoriile nord-dunarene de restul Imperiului. Cel mai sudic punct cu descoperiri hunice la noi este la Simleul Silvaniei ( un cazan hunic). Pe linia Dunarii in fortificatiile vremii sunt descoperite varfuri de sageti hunice si cam atat. Ca atare prezenta lor nu a fost atat de devastatoare pe cat se crede. De altfel presiunile hunice s-au facut simtite spre vest si sud, nu spre est.
6. Prezenta unor grupuri de daci ( sa le zicem asa) in zona de est-sud- est a Slovaciei este demult cunoscuta. Nimeni in antichitate nu se mira daca intr-un teritoriu neocupat, sau in urma unor lupte locale, un grup lua locul altuia sau pur si simplu se stabilea intr-o anume zona. Nu existau oprelisti precum cele ale lumii moderne. Dar grupul dacic din Slovacia dispare in mai putin de 200 de ani. Dupa cum a disparut si cel din zona din apropierea Budapestei de astazi. Nu se stie din ce cauze, probabil sub presiunea celta sau a iazygilor, in mod sigur si sub cea romana dupa fondarea provinciilor pannonice. In aceeasi ordine de idei, in conformitate cu sursele romane, Traianus a fondat un oras cu numele Ulpianum. Nu stim unde, banuim doar ca ar fi fost spre vest ( probabil Szeged??) dar l-a fondat in zona cucerita de la daci intr-un nteritoriu pe care iazygii il solicitau ca fiindu-le rapit de catre daci.
7. Sper ca, totusi, nu luati in serios o mare facatura precum „celebrele tablite de la Sinaia!”
8. Pentru inceputurile Evului Mediu datele de care dispunem sunt extrem de putine, deci mare atentie. Va sugerez sa cititi pe Papacostea si excelentele sale carti despre imperiile de stepa si formarea statelor noastre feudale.
Deocamdata ma opresc aici.
Dobre Claudiu
ianuarie 4, 2013
Domnule Profesor,
cunosc pozitionarea boiilor, tauriscilor si scordiscilor pe harta in secolul I. Deci luptele nu aveau cum sa se petreaca in spatiul transilvan. Celtii din Transilvania faceau parte din confederatia statelor dacice din timpul si ulterioare lui Burebista, dar opinia mea ca doar cultura lor materiala poate fi prezentata drept celtica, limba devenind „viciata”, poate chiar substituita de „limba locala”.
Latinofoni au fost peste tot la sudul Dunarii. Odata cu disparitia lor treptata in sud, asistam la consolidarea statelor romanesti nord-dunarene in unicul spatiu stapanit de latini in nordul Dunarii. Aportul de populatie aromana este bine cunoscut (o ramura a familiei Balsha de care am pomenit ca stapanind Zeta s-a asezat in Moldova medievala), in special familiile Ghica, dar si altii: Saguna, Goga, Blaga ? Originea Musatiniilor din Moldova nu este cunoscuta, dar pare a fi tot sudica, posibil aromana (?). Moldova a avut un domnitor dalmat, Gaspar Graziani. Nu trebuie sa subestimam forta de atractie a Tarilor Romanesti asupra latinofonilor sud-dunareni de-a lungul timpului. Statalitatea acestora si baza etnica atrageau individualitati si grupuri de latinofoni.
Hunii sunt cunoscuti ca mari distrugatori si devastatori, dupa ei cetatile bizantine de pe limesul dunarean nu s-au refacut sau chiar au disparut. Poate insa prezenta lor in istorie a fost mai episodica decat ne-am asteptat, doar renumele razbatand dincolo de „persistenta” lor.
Intr-adevar, dacii din Slovacia au disparut rapid. Am facut referire insa la costobocii din Polonia, afirmatie facuta Gudmund Schutte si sustinuta prin prezenta pana in ziua de astazi a unor localitati cu terminatia -dawa in sud-estul Poloniei, chiar daca de ev mediu si posibil de sorginte baltica. Cat au rezistat si acesti costoboci este o intrebare legitima (posibil nu dincolo de secolul al II-lea).
Despre tablitele de la Sinaia am mari indoieli si nu sunt sigur de afirmatiile pe care le fac (nu cunosc gramatica gaelica pentru a afirma ca lectura lor este una corecta) si nu afirm ca acestea ar fi autentice.
Inelul de la Celei ar putea sa fie de sorginte scordisca (!?)
Am sa caut sa citesc materialele domnului Papacostea.
Am sa ma opresc si eu aici, un an bun in continuare.
PS: am un articol si despre „colonizarea” valaha de ev mediu din Carpatii Padurosi unde interpretez numele unei populatii denumite lemki (rusini sau rusnaci din Polonia) asa cum au fost atestate in secolele al XVIII-lea si al XIX-lea. Nu ma abtin sa nu afirm ca logica istorica era ca dacii liberi sa se slavizeze, nicidecum sa se „latinizeze”, asa cum s-a petrecut peste tot in sud cu tracii.
Cu bine,
Valentin-Claudiu DOBRE