Vine de la New York. Într-o zi de luni, la sediul Filialei Cluj a Uniunii Scriitorilor din România. Nu ştiu dacă medicul Liviu Georgescu a plecat în state într-o zi de luni. Dar poetul Liviu Georgescu a pornit în poezie de la Cenaclul de luni. Fără grabă, dar a ajuns departe!
„Am citit primele poeme semnate de Liviu Georgescu în 1987 sau 1988 şi am fost fascinat de scriitura optzecistului nebântuit de graba înregimentărilor lirice, poet care frecventa tăcut Cenaclul de luni condus de Nicolae Manolescu […] Scriitor, muzician şi medic reputat, Liviu Georgescu trăieşte în New York şi întruchipează un set de valori exemplare. Dacă la mulţi dintre cei pripiţi să fie imortalizaţi într-o etichetă «definitorie» formula lirică sare în ochi imediat, la Liviu Georgescu se simte ceva mai profund: o formulă de viaţă, raportarea ei la imaginea lumii şi la misterul existenţei. E vorba de Weltanschauung”(Dorin Tudoran).
„Volumul Ziua de dinainte reprezintă o cotitură în poezia lui Liviu Georgescu. Liviu Georgescu este un maximalist atât prin privirea generală aruncată asupra lumii, cât şi, mai ales, printr-o acută sensibilitate morală. În măsura în care este prezent în poemele sale, cotidianul e proiectat negreşit într-o ordine cosmică. Într-un context poetic dominat de luciditate ironică, deriziune şi autoderiziune, Liviu Georgescu îşi permite să dezvolte netulburat în faţa noastră „viziuni”, iluminări încrezătoare, pasionate, fie că ne invită la elevaţie spirituală, la „înălţare”, fie că ne face martori ai prăbuşirii cosmice şi ai nimicniciei omeneşti. Nu de puţine ori, cele două seturi de imagini intră în compunerea aceluiaşi poem. Suntem aici în plină hiperbolă a unei asumări generoase. Rareori se pot întâlni la un poet din ziua de azi asemenea propagări de energie, atâta freamăt cosmic şi mai cu seamă acest patos al cuprinderii totale.” (Mircea Martin)
Un poem de
Liviu Georgescu
CU BRAŢELE ARSE
calc prin vid
cu tălpile ca nişte feţe mirate
şi paşi se evaporă, dispar pe rînd
versurile părăsesc scrisul
scrisul dispare din coala de hîrtie
hîrtia pleacă din mine
încît totul se umple pe sine
calc prin visul celor nenumăraţi
vii sau morţi
eu vă presimt prezenţa voi îmi adulmecaţi memoria
sufletul meu se risipeşte din ascunzişul monadelor
cu leandrii aprinşi lîngă naşteri continue
vă îmbrăţişez cu braţele arse
cu iluminare
cu lumină
cu apa urcînd nepărtinitoare
Gogea's Blog 
Dan Danila
septembrie 8, 2012
Nu am avut plăcerea să-l cunosc personal pe Liviu Georgescu, dar ne-am „întâlnit” în reviste literare sau antologii, cred că am fost odatü chiar vecini de pagină… Regret că nu pot fi prezent la această întâlnire dar o să-i transmit prin e-mail urarile mele…
Liviu Georgescu
septembrie 19, 2012
Draga domnule Gogea, acum m-am intors in SUA de pe drumurile tarii (Romania), dintr-un turneu epuizant, dar si minunat, de lansari in mai multe orase, si acum am vazut aceasta postare deosebit de frumoasa, cu cele doua excelente si edificatoare citate ale lui Dorin Tudoran si Mircea Martin, impreuna cu un mai vechi poem al meu, Va multumesc foarte mult si regret ca nu ne-am intilnit de data aceasta, asa cum regret si absenta lui Dan Danila, dar sper sa o facem in viitor. Cu salutari, din New York.
vasilegogea
septembrie 24, 2012
@Liviu Georgescu
Cu mare placere! Si eu regret ca nu ne-am intilnit: am fost plecat prin munti, la Fagaras…