Andrei Zanca în „Orient”: un Marco Polo al memoriei

Posted on octombrie 17, 2012

2



        Un nou volum de poeme semnate de prea îndepărtatul meu prieten, poetul, eseistul, traducătorul şi neînfrînt-exploratorul spaţiilor nesfîrşite ale spiritului, Andrei Zanca, a văzut lumina tiparului la aceeaşi editură care, în ultimii ani, ne-a dat „ştiri” despre aventurile sale poetice: este vorba despre ORIENT, apărut zilele acestea la Editura Grinta. Îl semnalez cu o bucurie ce nu va fi, totuşi, întreagă, decît atunci cînd viaţa ne va oferi şi darul unei reîntîlniri, parcă prea demult amînate.

Andrei Zanca este unul dintre înţelepţii rătăcitori, însă mereu acasă, în patria unică a poeţilor – Poezia. Deopotrivă un cartezian şi un magician, aidoma lui Umberto Eco, dar şi sfidînd vrăjmăşia dintre zodii, pe lizierele stranii ale misterului universal uman/extrauman, Andrei Zanca, îmi(ne) este mesagerul de rang al unor întîlniri neîntîmplătoare, o lume abia bănuită dar care va fi…” (Al. Cistelecan)

„Adept al simplităţii şi al austerităţii stilistice, Andrei Zanca percepe poemul ca pe o căutare a propriei identităţi, în labirintul unei lumi în care formele, culorile şi făpturile sunt tot atâtea simboluri ale trecerii şi ale unei metarealităţi ce se lasă doar ghicită, bănuită cu intermitenţe. Într-un poem precum simplitate, regăsim ipostaza cvasiritualică a ieşirii din timp, a dez-mărginirii, prin recursul la modalităţile introspecţiei; lumea şi sinele se revelează în postura unor vase comunicante ale aceleiaşi conştiinţe lirice sensibile şi senzitive totodată: „şi nu ne putem/ folosi de timp/ spre a ieşi/ din timp// vina legându-ne de ieri, teama/ de mâine, odinioară/ plecat-am în/ căutarea/ sinelui// şi am găsit lumea// nu există graniţe. Nici delimitări.// şi fără de sfârşit, clipa“.” (Iulian Boldea)

Posted in: Uncategorized